De ce a virat Franţa la stânga şi ce urmează

Criza economică şi victoria socialiştilor de la municipalele de anul trecut sunt doar două dintre motivele care au adus stângii o victorie de proporţii: pentru prima dată după Război, are majoritatea în Senat.

Ştiri pe aceeaşi temă

Într-o mişcare inversă faţă de ceea ce se întâmplă în restul Europei după izbucnirea crizei, Hexagonul virează puternic spre stânga. În ceea ce ziarele franceze au numit deja o schimbare „istorică", socialiştii au reuşit să câştige, duminică, majoritatea în Senat, deşi în restul Europei, criza economică a produs deplasări către dreapta spectrului politic. Duminică, la alegerile parţiale senatoriale în care s-au reînnoit jumătate dintre mandate, socialiştii au luat 177 de locuri din cele 348, deţinând de acum înainte majoritatea în Camera superioară.

Socialiştii au reuşit să obţină şi două din cele şase locuri de senatori pentru francezii din străinătate - pe cel pentru Irlanda (Hélène Conway Mouret) şi pe cel pentru Europa Centrală (Jean Yves Leconte). Şi la Paris, stânga a obţinut cu un loc mai mult decât deţinea până acum - 7.  Dreapta a pierdut fiefuri pe care le-a avut dintotdeauna, precum departamentele Lozère şi Morbihan. Şi ecologiştii au tras foloase de pe urma acestor alegeri. Dacă înainte deţineau doar 4 locuri de senator, acum au nu mai puţin de 10 şi şi-ar putea crea propriul grup senatorial.

Cauzele înfrângerii

Votul este considerat de analiştii francezi şi de cei din presa internaţională un avertisment sever la adresa preşedintelui Nicolas Sarkozy, cu şapte luni înainte de alegerile prezidenţiale (aprilie 2012) pe care spera să le câştige din nou. Popularitatea liderului de la Elysée şi a partidului de guvernământ (UMP, dreapta) este deja la cel mai scăzut nivel de după alegeri din cauza crizei zonei euro şi a deficitului enorm al Franţei. Nici acuzaţiile de corupţie aduse unora dintre colaboratorii săi nu au lipsit.

Victoria istorică are însă o explicaţie care ţine şi de complexul sistem de vot francez. În fiecare departament, senatorii sunt aleşi de un colegiu electoral format el însuşi din aleşi ai fiecărei circumscripţii (vot universal indirect): deputaţi, consilieri regionali, consilieri generali, consilieri municipali. Cei 177 de senatori au fost aleşi duminică de un număr total de 72.000 de asemenea electori. Or, alegerile locale de anul trecut au acordat socialiştilor avantajul de care aveau nevoie - mai mulţi electori. „Este un avantaj istoric pe care îl obţine stânga şi o pedeapsă indiscutabilă pentru dreapta", a apreciat Harlem Désir, prim-secretar al Partidului Socialist. Socialiştii nu au controlat niciodată Senatul, aşa cum a fost organizat în actuala formă, în 1958.

Consecinţele: o „regulă de aur moartă"

Tabăra UMP a încercat să minimalizeze înfrângerea. Preşedinţia a luat, sec, "notă" de rezultate. Însă Valérie Pécresse, ministrul pentru Buget, consideră că victoria socialiştilor nu are prea mare importanţă şi că nu va putea duce la un blocaj al guvernului. Cabinetul Fillon este sprijinit încă de o majoritate în Adunarea Naţională (Camera inferioară), iar Senatul, deşi are putere decizională, nu va putea bloca până la urmă legislaţia, crede ea. Senatul are însă prerogativa de a propune amendamente şi de amâna astfel un proces legislativ, ceea ce ar putea fi problematic în cazul propunerilor legate de buget.

Majoritatea de stânga ar putea zădărnici planurile administraţiei Sarkozy de a introduce în Constituţie aşa-numita "regulă de aur" - limitarea deficitului bugetar convenită chiar de Sarkozy împreună cu Angela Merkel. Liderii socialişti au refuzat până acum să sprijine amendamentul, considerându-l un complot al lui Nicolas Sarkozy, menit să le blocheze viitoarele politici economice.  "(Regula de aur) este moartă", a admis un membru UMP, citat sub acoperirea anonimatului de "Le Point".

Mai mult, un Senat de stânga ar putea respinge bugetul pentru 2012 şi proiectul de lege pentru finanţarea securităţii sociale. Iar senatorii socialişti şi aliaţii lor ar putea constitui comisii de anchetă pe subiecte de actualitate, care ar putea pune guvernul Fillon într-o lumină proastă. În materie de control, senatorii au aceleaşi puteri ca şi deputaţii, iar a refuza să compari în faţa unei comisii de anchetă este un delict pasibil de doi ani de închisoare, notează „Le Figaro".

Speranţele UMP şi ale socialiştilor

Singurul care nu s-a sfiit să arunce o parte din vină şi asupra propriului partid a fost premierul François Fillon. El a pus eşecul de la senatoriale pe seama diviziunilor din cadrul UMP. „În această seară a început bătălia, şi rezultatele pentru Senat arată cât de mari trebuie să fie energiile pe care trebuie să le mobilizăm", a declarat, potrivit „Financial Times", premierul.

Cu toate acestea, liderii UMP au explicat că încă mai au speranţe că vor obţine totuşi postul de preşedinte al Senatului (pentru care vor avea loc alegeri pe 1 octombrie). Socialiştii sunt convinşi însă că postul îi va reveni lui Jean-Pierre Bel, preşedintele grupului socialist din Senat, relatează "Le Figaro".

Socialiştii apreciază deja că "vântul schimbării" nu mai poate fi oprit. "Schimbarea se întâmplă. Sistemul politic al lui Sarkozy se descompune şi este o avanpremieră a ceea ce urmează să se întâmple în 2012",  a proclamat duminică seara unul dintre liderii socialişti,  François Hollande. Luna viitoare, la alegerile primare, socialiştii îşi vor alege candidatul pe care îl vor arunca în cursa prezidenţială din 2012. Cel mai bine cotat în rândul simpatizanţilor partidului (44%) este François Hollande, fostul lider al partidului şi fost partener de viaţă al contracandidatei socialiste a lui Nicolas Sarkozy la alegerile din 2007, Ségolène Royal. Deşi la o distanţă considerabilă (28%), şanse la nominalizare are şi actuala lideră a partidului, Martine Aubry.

Coloniile - votul câştigător?

Teritoriile de peste mări au fost atuul câştigător pentru socialişti, apreciază AFP. Din aceste zone au venit cinci locuri suplimentare şi confirmarea majorităţii, odată cu aflarea senatorilor de Antile. Acum, socialiştii deţin 9 locuri din teritoriile de peste mări, faţă de UMP, care păstrează doar 5.

Câţi îl mai vor pe Sarkozy

În septembrie, 35% din francezi mai aprobau politicile preşedintelui Nicolas Sarkozy, potrivit unui sondaj Ipsos publicat de "Le Point". Minimul popularităţii fusese atins în aprilie (29 de procente), dar, de atunci, campania din Libia i-a mai adus câteva procente.

Ministrul Sporturilor demisionează

Chantal Jouanno, ministrul Sporturilor, a anunţat că demisionează din guvern în favoarea postului de senator obţinut. " Am demisionat din guvern pentru a mă consacra 100% Senatului şi Parisului", a declarat ea pentru AFP. "Ea am principiile mele faţă de alegători şi mai ales în cazul unei prime alegeri, aceasta mi se pare soluţia logică", a mai precizat ea. În locul său, a fost deja nominalizat ieri David Douillet, până acum secretar de stat pentru francezii din străinătate şi fost campion olimpic la judo. În schimb, Gérard Longuet, ministru al Apărării, care a fost reales senator de Meuse, a decis să rămână în postul guvernamental. Analiştii apreciază că, dincolo de aceste plecări, ar putea urma, din cauza eşecului UMP şi o remaniere guvernamentală.

177 de locuri din 348 cât numără Senatul au reuşit să obţină socialiştii, respectiv cu două mai mult decât cele necesare pentru majoritate.

Îl poate ajuta pe Nicolas Sarkozy copilul Carlei Bruni?

Cuplul prezidenţial: Nicolas Sarkozy şi Carla Bruni

Venirea pe lume a copilului preşedintelui francez Nicolas Sarkozy, prevăzută a avea loc în jurul datei de 3 octombrie, este un eveniment aşteptat cu nerăbdare de mass-media din întreaga lume. Până şi presa din îndepărtata Chină anunţă că în circa două săptămâni Carla Bruni şi Nicolas Sarkozy urmează să devină părinţi, cu toate că soţia liderului de la Elysée a dorit să păstreze o discreţie desăvârşită asupra evenimentului. Sau, cel puţin, aşa a declarat acum ceva vreme. Numai că un interviu recent pare să-i infirme cu desăvârşire afirmaţiile.

Ea a vorbit postului BBC exact despre sarcină, oferind amănunte insolite referitoare la cerinţele rolului de primă-doamnă a Franţei, care face din Nicolas Sarkozy primul preşedinte francez ce devine tată în timp ce-şi exercită mandatul. Carla Bruni a lăsat să scape şi câteva confidenţe referitoare la modul în care s-a consolidat relaţia afectivă dintre ei, mărturisind că Sarkozy a cucerit-o cu multitudinea de cunoştinţe legate de numele (latinesc) al florilor. Ea şi-a explicat „tăcerea" în legătură cu venirea pe lume a viitorului copil (presa mondenă susţine că ar fi vorba de gemeni) invocând „o teamă superstiţioasă". Apoi a adăugat că, de fapt, „nu este mare lucru de spus. Sunt atâtea femei care aşteaptă un copil, nu este nimic interesant pentru francezi".

Sarkozy se vede reales

Sarkozy speră că acest eveniment fericit l-ar putea propulsa în sondaje. Carla Bruni nu a pomenit nimic despre o eventuală candidatură a lui Nicolas Sarkozy la prezidenţialele din 2012. Totuşi, presa speculează că şeful statului francez îşi pregăteşte (deocamdată fără prea mult zgomot) terenul pentru un nou mandat. Între timp, îi lasă pe contracandidaţii din tabăra socialistă să se „mănânce" între ei în timpul alegerilor primare şi să culeagă apoi roadele unor asemenea atacuri. Şi, după toate aparenţele, Sarkozy nu ar avea mult de aşteptat: Segolene Royal şi-a atacat recent colegii de partid  François Hollande şi Martine Aubry.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările