De ce ar trebui ca femeile să conducă lumea: doar ele pot opri apocalipsa nucleară

De ce ar trebui ca femeile să conducă lumea: doar ele pot opri apocalipsa nucleară

FOTO New America

La aproape trei decenii după încheierea Războiului Rece, conflictul nuclear rămâne cea mai mare ameninţare imediată la adresa securităţii globale. Deşi avem la îndemână mijloace simple pentru a ajuta la neproliferarea nucleară mondială, precum acordarea mai multor poziţii importante din acest domeniu femeilor, diferenţele de gen încă influenţează politicile de securitate.

Statele Unite, Rusia, China, Franţa, Marea Britanie, India, Israel, Pakistan şi Coreea de Nord sunt statele din prezent înarmate nuclear şi Iranul, Libia şi Siria au desfăşurat activităţi nucleare în diferite momente. Cele nouă state cu arme nucleare deţin aproximativ 15.000 de focoase nucleare; chiar şi un singur focos lansat spre un oraş mare ar putea ucide mii de persoane în doar câteva secunde, notează revista Foreign Policy. Săptămâna aceasta, Associated Press a scris despre o răcire a relaţiilor dintre SUA şi Rusia care produce îngrijorare în legătură cu un potenţial conflict armat.
 
Însă în ciuda importanţei capitale pe care o politică nucleară puternică şi stabilă o are pentru SUA şi pentru securitatea globală, o posibilitate clară de îmbunătăţire a fost în totalitate neglijată: aducerea mai multor femei în acest domeniu. Cercetările arată că, în lipsa participării complete a femeilor în problemele legate de armele nucleare, probabilitatea comportamentului mai riscant este mai mare, 
acordurile negociate sunt mai puţin probabil de respectat şi ideile inovatoare nu sunt ascultate.
 
Un studiu al Royal Society a arătat că este mai probabil ca bărbaţii din scenariile unor jocuri de război simulate să demonstreze o încredere excesivă în forţele proprii, faţă de femei, care sunt mai realiste, subliind beneficiile pe care le-ar aduce reprezentarea feminină în rolurile importante din politică. Acelaşi studiu a arătat că excesul de încredere în forţele proprii în scenariile de conflict este mai probabil să ducă la o decizie de a ataca o ţintă percepută ca duşman. Cercetările din domeniul menţinerii păcii spun, de asemenea, că acordurile nucleare bilaterale, precum şi angajamentele globale ca Tratatul privind Neproliferarea Armelor Nucleare (NPT) ar fi mai puternice cu participarea femeilor: Atunci când grupuri ale societăţii civile, inclusiv organizaţii de femei, participă în negocieri de pace, este cu 64 la sută mai improbabil ca acordurile să eşueze.
 
Totuşi, femeile reprezintă doar în jur de un sfert din delegaţiile care merg la discuţiile internaţionale privind neproliferarea nucleară; cercetările arată că este necesar un prag de 30 la sută pentru ca schimbările din dinamica grupului să ducă la rezultate mai bune. Şi la Conferinţa de revizuire a Tratatului privind Neproliferarea, 33 de ţări au trimis delegaţii fără niciun fel de reprezentant sau consilier femeie, inclusiv Iran, Irak, Egipt, Libia şi Siria-state care sunt înarmate nuclear sau care au avut activităţi nucleare.
 
Atunci când think-tank-ul New America a intervievat 23 de femei cu putere de decizie în materie de politică în legătură cu experienţele lor în domeniul nuclear, ei au respins ideea că femeile sunt mai blânde şi bărbaţii mai duri, dar au raportat faptul că atunci când femeile sunt prezente la discuţiile legate de aceste politici, a fost apreciată mai mult colaborarea decât competitivitatea şi inovaţiile au fost binevenite. Cercetările din mediul privat susţin rezultatele think-tank-ului New America că diversitatea de gen duce la o productivitate mai bună şi un schimb mai bun de diferite puncte de vedere.
 
De fapt, femeile au jucat un rol în securitatea nucleară din SUA încă din anii 1950, atunci când reprezentau peste 20 la sută din personalul profesional al CIA, potrivit New America. Şi unele femei sunt bine cunoscute pentru contribuţiile pe care le-au adus, precum fostul subsecretar de Stat pentru Afaceri Externe, Wendy Sherman, care a primit Medalia pentru Securitate Naţională de la fostul preşedinte american Barack Obama, pentru munca sa în ajungerea unei înţelegeri care ar limita activităţile nucleare ale Iranului.
 
Însă femeile ocupă relativ puţine locuri de conducere în politica SUA din domeniul nuclear, după cum arată şi un grafic al New America. Între 1970 şi 2019, doar 11 din cei 68 de oameni care au avut roluri de conducere în Departamentul de Stat au fost femei, şi doar cinci din 36 de la Departamentuld e Enegie şi cinci din 63 la Departamentul de Apărare. Doi dintre cei 21 de consilieri privind securitatea naţională erau femei la acea vreme.
 
Aceste disparităţi pot proveni parţial din faptul că bărbaţii mereu au dominat firele narative din media legate de domeniul nuclear, astfel descurajând participarea şi leadershipul femeilor. Într-un studiu al Fuller Project pe 20 de articole recente care includ cuvântul „nuclear” din New York Times, doar 8 la sută din toţi oamenii menţionaţi ca surse sau subiecte erau femei. Într-un articol pentru Inkstick care a devenit viral în comunitatea privind securitatea nucleară, Matt Korda a scris că lipsa diversităţii din domeniu îi îndepărtează şi pe profesioniştii mai tineri: „Organizaţiile privind politica nucleară sunt, de regulă, prea albe, prea dominate de bărbaţi, prea elitiste şi prea axate pe gândirea învechită: distincţiile de clasă sau socioeconomice sunt rareori recunoscute“.
 
Cercetările venite din partea lui Valerie Hudson de la Universitatea Texas şi a altora arată, de asemenea, că statutul femeilor, inclusiv reprezentarea lor în luarea de decizii, este cel mai bun indice al stării de pace care caracterizează un stat.
 
Incontestabil, femeile din politica nucleară au de depăşit bariere enorme, inclusiv lipsa recunoaşterii. „Nu există o lipsă de femei în politicile nucleare... este lupta pentru a fi inclusă atunci când este un interviu de făcut“, a declarat Nancy Pariish, directorul executiv al Acţiunile Femeilor pentru Noi Direcţii, o organizaţie anti-nucleară care foloseşte puterea politică a femeilor pentru a pleda pentru pace.
 
Femeile au jucat un rol notabil în mişcările mondiale pentru pace, inclusiv în protestele faţă de folosirea armelor nucleare-spre exemplu, Dagmar Wilson, care a mobilizat o jumătate de milion de femei din America împotriva testărilor nucleare din 1961, după ce izotoăi radioactivi au fost descoperiţi în lapte. Şi femeile au motive întemeiate pentru a se mobiliza: corpurile cu utere şi sîni sunt mai susceptibile la radiaţiile dăunătoare care afectează supravieţuitorii atacurilor nucleare, potrivit ONU.
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: