De ce se duce pe tobogan lira sterlină

Perspectiva unor alegeri fără un câştigător detaşat, la fel cum s-a întâmplat în 1974, a determinat o depreciere puternică a monedei Marii Britanii în raport cu celelalte valute. Londra a chemat în ajutor Fondul Monetar Internaţional ultima dată când victoria în alegeri a fost obţinută la limită.

Lira sterlina s-a depreciat puternic de la sfârşitul lunii ianuarie şi până în prezent, pierzând peste şase procente în faţa dolarului şi peste patru în faţa unui euro atacat cu străşnicie de speculatori. Lira era cotată luni la 1,5051 dolari, iar ieri, a mai primit o lovitură, după ce Bruxelles-ul a avertizat cabinetul de la Londra să taie cheltuielile publice, altfel riscând să nu îşi poată reduce deficitul nici până în 2015.

Citiţi şi:

Euro intră în zodia incertitudinii
Un cartier din Londra îşi lansează propria monedă

În raport cu euro, moneda britanică s-a depreciat cu 0,7%, având, în acest an, cea mai proastă evoluţie dintre principalele valute. Şi mai rău, experţii apreciază că până la finele anului, lira ar putea ajunge sub valoarea euro.

Vina nu aparţine însă doar economiei britanice şi datoriei uriaşe a ţării. Mai ales că ultimele estimări arată că anul trecut economia nu s-a mişcat atât de rău pe cât se crezuse la debutul lui 2010. Astfel, în ultimul trimestru din 2009, PIB-ul a crescut cu 0,3%, şi nu cu 0,1% cum se estimase iniţial. Sectorul manufacturier şi cel al serviciilor au înregistrat creşteri şi se estimează că exporturile vor progresa în viitorul apropiat. 

Potrivit „The Economist", rata scăzută a împrumuturilor în sectorul imobiliar şi proaspăta achiziţie a diviziei asiatice a AIG de către asiguratorul britanic Prudential - tranzacţie care a costat 35,5 miliarde de dolari - sunt două dintre cauzele „alunecării pe tobogan" a lirei. Numai că factorii decisivi trebuie căutaţi în altă parte. Respectiv în alegerile generale ce vor avea loc în luna mai.

Alegeri cu risc

La începutul anului, sondajele de opinie arătau un avans considerabil al opoziţiei conservatoare în faţa laburiştilor premierului Gordon Brown, măcinaţi de lupte interne şi de scandaluri privind modul de cheltuire a banilor publici. În doar două luni, situaţia s-a complicat. Un sondaj al YouGov comandat de „The Sunday Times" îi plasează pe conservatori pe primul loc, cu patru procente în faţa laburiştilor. Un alt sondaj, realizat de ICM pentru „The Sunday Telegraph" dă un avans de şapte puncte principalului partid de opoziţie.

Perspectiva unei victorii pe muchie de cuţit, indiferent a cărei formaţiuni, a făcut lira să cadă puternic. Investitorilor nu sunt interesaţi de cine câştigă, dar sunt îngrijoraţi de spectrul unei victorii chinuite. Şi asta pentru că sunt obişnuiţi cu victorii clare. Alegerile din 1974 le sunt încă proaspete în memorie.

După ce conservatorii - la finele unui mandat marcat de încercări nereuşite de reforme - au câştigat scrutinul la mustaţă, premierul desemnat, Edward „Ted" Heath, a eşuat în tentativa de a forma o majoritate confortabilă. Conservatorii s-au retras de la putere, lăsându-i pe laburişti să se descurce. Iar aceştia n-au găsit altă soluţie decât să convoace anticipatele.

Scenariul din februarie s-a repetat. De data aceasta au ieşit victorioşi laburiştii, dar diferenţa a fost infimă. A rezultat un guvern slab, care s-a văzut nevoit doi ani mai târziu să apeleze la ajutorul Fondului Monetar Internaţional. Astfel că mulţi se tem de un scenariu asemănător în 2010.  

Există vreo strategie?

Dar cifrele nu arată deloc bine. Deficitul bugetar va fi pentru anul în curs de 13,2% din PIB - cel mai mare din grupul G20. Datoria publică este şi ea imensă, fiind depăşită doar de cea a Japoniei, rămânând tot în clubul celor 20. Marea Britanie a fost ultima dintre marile economii care a ieşit din recesiune, din cauză că s-a bazat prea mult pe sectorul imobiliar şi pe cel bancar, notează „Daily Telegraph".

Cel mai probabil, dacă are vreo strategie de reducere a deficitului, Londra o va amâna până după alegeri. Ori pentru asta e nevoie de un guvern puternic.

Dacă până la alegeri balanţa nu se va înclina în favoarea unuia dintre partide, câştigătorul va avea o misiune dificilă. Pentru a nu se repeta „dezastrul" din 1974, conservatorii ar trebui să se alieze cu Partidul Liberal-Democrat. Privind în istorie, aceasta pare o misiune imposibilă.

Pariul investitorilor

Pariurile investitorilor pe deprecierea lirei sterline sunt în prezent de opt ori mai mari decât în 1992, când miliardarul american George Soros a cauzat prăbuşirea monedei britanice, potrivit Bloomberg. Investitorii mizează pe faptul că deprecierea lirei va continua, întrucât deficitul bugetar al Marii Britanii se apropie de cel al Greciei.

Riscurile unei coaliţii în Marea Britanie

Liderul opoziţiei, David Cameron Foto: Reuters

Analiştii apreciază că şansele unei coabitări între conservatori şi liberal-democraţi - cotaţi cu 21% în sondaje - sunt minime. Coaliţiile guvernamentale contravin sistemului britanic, bazat pe adversităţi politice bine definite. Iar liberal-democraţii sunt, din punct de vedere ideologic, prea flexibili pentru a fi parteneri de nădejde la un drum lung de patru ani. „Acestea sunt principiile mele, dacă nu vă plac, nu-i nimic, mai am şi altele", pare a fi norma după care se conduc oamenii lui Nick Clegg, notează „The Guardian".

Pentru ca o eventuală coaliţie să funcţioneze, cei doi lideri vor trebui să o facă digerabilă pentru baza partidelor lor. Pe de o parte, liderul conservator, David Cameron, va fi nevoit să se prezinte pe sine drept un strateg strălucit şi să numească liberali în posturi guvernamentale sensibile, precum Ministerul de Interne. Iar Nick Clegg va trebui să demonstreze oamenilor că nu s-a aliat doar pentru a-şi asigura nişte posturi bunicele pentru el şi pentru prietenii lui.

„Gordon W. Bush"

Oricât de mult îl detestă britanicii pe premierul Gordon W. Brown, rivalul său David Cameron nu are nici el alura unui salvator. Motiv pentru care laburiştii ar putea avea şansa pe care au avut-o republicanii în frunte cu George W. Bush în 2004, comentează „The Wall Street Journal".

În SUA exista la acea vreme un notabil curent anti-Bush. Restaurante exotice se declarau anti-Bush, iar campania împotriva preşedintelui de atunci era una plină de imaginaţie. Unde era candidatul democrat la preşedinţie, John Kerry? Nicăieri. Doar câteva afişe insipide îi îndemnau pe alegători să-l voteze pe Kerry. Astfel, Bush şi-a asigurat un mandat la care nici măcar el nu mai spera.

Publicaţia americană apreciază că scenariul s-ar putea repeta în Marea Britanie. Incapacitatea lui Cameron de a comunica cu masele a făcut ca avantajul conservatorilor de peste 20 de procente în urmă cu şase luni să se topească pe zi ce trece.

Astfel că n-ar fi o surpriză ca Gordon Brown să rămână în Downing Street 10 şi după scrutinul din mai. În cazul unui rezultat electoral strâns, liderul laburist a declarat ieri că va încerca să formeze un guvern minoritar. Există însă pericolul să nu reziste unei moţiuni de încredere.