Da, „indignaţii“ pot

"Occupy Wall Street" (OWS) a devenit o forţă cu potenţial real de a zgudui politica americană. Sindicatele se solidarizează, la fel şi politicienii democraţi, care prevăd o schimbare a vântului politic.

Mass-media îi consideră acum pe „ocupanţi" protestatari politici legitimi, şi nu o adunătură de hipioţi care nu au habar pe ce lume trăiesc. Într-un sondaj realizat de „Time", 54% din repondenţi privesc pozitiv protestele de pe Wall Street, iar 25%  au o opinie foarte favorabilă. Deci, ce se întâmplă? Pe scurt, americanii s-au enervat. Milioane dintre ei se descurcă greu cu banii; mulţi nu au joburi sau sunt plătiţi prost. Nu-şi pot plăti facturile. Se adâncesc în datorii. Pierd speranţa că lucrurile se vor ameliora în viitorul previzibil.

Mai rău, în timp ce situaţia lor se agravează, o minoritate pare să o ducă din ce în ce mai bine. Wall Street şi marile bănci au cauzat prăbuşirea pieţelor şi pierderea a milioane de joburi şi au băgat economia SUA în depresiune. Totuşi, trei ani mai târziu, elita financiară a ţării continuă să prospere, iar ceilalţi 99% din americani suferă. Washingtonul, obstrucţionat de republicani, pare incapabil a opri declinul. Ceea ce e uimitor în legătură cu OWS nu e că a apărut, ci că a apărut aşa de târziu.

Aceasta e una dintre enigmele politicii americane. După un război dezastruos iniţiat de un preşedinte republican şi o criză economică declanşată de lăcomia Wall Street-ului, răspunsul nu a fost din partea stângii, ci din partea dreptei populiste care şi-a îndreptat furia către guvernul „prea mare" şi spre aşa-zisul „socialist" de la Casa Albă.  Această atitudine e conformă cu populismul conservator care a definit politica SUA în ultimii 50 de ani. Populismul liberal,  anticorporatist, nu a mai aprins de mult masele.

Există posibilitatea reală ca OWS să afecteze politica americană pe termen scurt. Chiar dacă mulţi protestatari sunt nemulţumiţi de actualul preşedinte, problemele şi solicitările lor seamănă cu strategia de realegere a lui Obama. Pentru un preşedinte care vrea să candideze pe baza unui program economic populist, această mişcare politică este exact ceea ce-i trebuie. Fără îndoială că lui Obama i-ar fi plăcut să vadă acest curent politic cu un an în urmă; l-ar fi ajutat să-şi treacă agenda prin Congresul recalcitrant. Dar niciodată nu e prea târziu.