Cutremure: estimări, ipoteze, hărţi de risc
0
Vă propunem o serie de puncte de vedere avizate asupra riscurilor seismice care, aşa cum subliniază din ce în ce mai mulţi oameni de ştiinţă, cunosc o creştere importantă în ultima perioadă şi, aşa cum veţi vedea, cu prognoze care vin în acelaşi sens.
Alarmişti? Predicţii de tip „catastrofă globală” fără o bază adecvată de informare şi sprijinindu-se doar pe conjecturi şi fără modele matematice de sprijin? Foarte greu de dat un răspuns unitar, fie şi numai că, înlăuntrul comunităţii ştiinţifice, există păreri pro şi contra la fel de bine argumentate. Datoria noastră este de a reflecta semnalele de alarmă apărute şi de a vă oferi informarea necesară.
Iată avertismentul global lansat de Ian Stuart (Professor of Geosciences Communication, School of Geography, Earth and Environnmental Sciences Plymouth, Member of the External Relations Committee, The Geological Society of London):
„Nu este decât o chestiune de timp înainte ca un cutremur devastator de foarte mare amploare va lovi un mare oraş şi va provoca pierderi umane fără precedent în istoria omenirii”.
O predicţie sinistră făcută recent cu ocazia celui de-al 34-lea Congres Internaţional de Geologie de la Brisbane, cercetătorul britanic explicând că, din punctul său de vedere, riscul de catastrofe de acest gen a crescut din cauza numărului din ce în ce mai mare de magalopolisuri construite pe sau în apropierea unor falii seismice majore. Într-adevăr, numeroase aglomerări urbane au apărut în aceste zone datorită condiţiilor excelente pe care le oferă, cum ar fi accesul la surse de apă, fiind în general înconjurate de zone de câmpie, ideale pentru agricultură.
Dacă, în secolele precedente acest fapt nu constituia o foarte mare problemă deoarece cutremurele de pământ erau mai rare şi oraşele erau mai mici, Ian Stewart estimează că riscul de catastrofă este acum cu mult mai important. Exemplul oraşului San Francisco este unul foarte evident, dar omul de ştiinţă britanic aminteşte că, în ultimul secol, a crescut numărul de mari şi foarte mari oraşe situate pe zona de coastă, în imediata apropiere a mării, fapt susceptibil de a provoca hecatombe în caz de tsunami puternic.
Fabrice Cotton, profesor de seismologie de la Universitatea Jeseph-Fourier (Grenoble-I) afirmă şi el, citat de Le Monde, că „este probabil să se producă cutremure mult mai importante decât seismele istorice de referinţă...iar, într-o zi, faliile blocate vor genera seisme acolo unde nu mai fuseseră observate în trecut”. În sprijinul afirmaţiilor sale vin hărţile armonizate asupra riscului seismic în Europa, elaborate pentru prima oară în acest an de un grup de 50 de cercetători în cadrul Programului SHARE (Seismic Hazard Harmonization in Europe). Cu 16 ţări UE participante (plus Turcia şi Algeria), cu un cost de 4,1 mil. Euro, finanţat în proporţie de 80% de UE, partenerul roamn fiind Institutul Naţional pentru Fizica Pământului reprezentat de dr. M.Radulian.
Aveţi aici o parte dintre hărţile de risc seismic realizate de către cei de la SHARE, concluzia fiind că, în următorii 50 de de ani, este posibilă apariţia unor riscuri majore suplimentare în zona de sud-est a continentului, o zonă de mare risc fiind considerată Turcia. Foarte interesant de observat (priviţi şi hăţile realizate de alte două surse, germană şi americană), că previziunile au zone largi de suprapunere ceea ce, logic, măreşte gradul general de probabilitate.
„Atenţie însă, nu trebuie să confundăm previziunea cu prezicerea cutremurelor – afirmă Nathalie Gilinsky, membră a echipei Proiectului NACHOS şi Etienne Bernard, cercetător la Centrul de studii tehnice pentru echipamente Mediterana. Ştim să detectăm zonele unde seismele sunt importante şi să înţelegem mişcările seismice de suprafaţă atunci când cunoaştem sursa şi magnitudinea şocului: aceasta este previziunea. În schimb, nu ştim să prezicem când şi nici în ce zonă precisă va avea loc cutremurul, pur şi simplu nu ştim să prezicem acest lucru. Spre exemplu, a surprins puterea seismului din Japonia, de magnitudinea 9. Probabilitatea unui eveniment într-atât de violent era slabă, dar nu era nulă...Facem acum eforturi pentru a vedea dacă este posibilă corelarea apariţiei seismelor cu anumiţi parametri cum ar fi emisiile de radon (gaz radioactiv prezent în mod natural în sol) sau electromagnetismul solului. Pentru moment nu au fost detectate asemenea corelaţii, dar observaţiile trebuie făcute pe perioade foarte lungi de timp…”.
Scandalul Aquila
Foarte precaut demers. Uşor şi de înţeles deoarece comunitatea ştiinţifică a seismologilor a resimţit din greu efectele (juridice, morale şi de credibilitate) ale deciziei fără precedent luate pe 22 octombrie 2009 de tribunalul din Aquila (Italia) care a condamnat la şase ani de închisoare pe membrii Comisiei „pentru riscurile mari”. Este vorba de şase oameni de ştiinţă, plus directorul adjunct al Protecţiei civile cărora li s-a reproşat că au subevaluat riscurile cutremurului produs pe 6 aprilie 2009 (care a avut ca rezultat 309 morţi, o mie de răniţi şi zeci de mii de persoane lăsate fără locuinţă). Comisia respectivă se reunise cu şase zile înainte de seism, cu scopul de a analiza seria de mici seisme care zguduiseră regiunea în lunile precedente şi obligate să furnizeze indicaţii cât mai precise autorităţilor locale pentru adoptarea unor măsuri în consecinţă.
Verdictul Comisiei a fost că era imposibilă prezicerea unui cutremur mai important, oferind doar recomandarea de a se respecta mai bine prevederile anti-seismice în cazul construcţiei imobilelor. Tribunalul a decis ani de puşcărie plus 9,1 milioane de euro pentru „omucidere prin neglijenţă”, ascultând argumentele procurorului care acuza o „analiză incompletă, ineptă, inadaptată şi mincinoasă... informaţii banale, inutile, auto-contradictorii”.
Sursa : CATDAT Integrated Historical Global Catastrophe Database
Lista cu cele mai mari pierderi compensate de companiile de asigurări
Cutremure de pământ succesive între 1900-2012 cu impact major (sursa Damaging Earthquakes Database 2012)
Şi noi ?
Un răspuns, dintre foarte multele posibile, îl găsim în analiza prof. Samuel Rufat de la Univesitatea din Lyon (2009) în momentul publicării acestui text care, deşi dateză, cred că este deosebit de interesant, mai ales că peisajul bucureştean nu s-a prea schimbat de atunci, iar riscurile par să fi rămas aceleaşi (acum S. Rufat este conferenţiar la Universitatea din Cergy-Pontoise şi responsabilul Masterului pe Geosemantică aplicată pentru studii urbane şi riscuri).
„Capitala României este expusă la seisme cu intensitate superioară de 7 pe scara Richter (aproximativ două pe secol), unor inundaţii recurente, dar şi unor accidente industriale sau cu substanţe primejdioase. Catastrofele, mai ales seismul din 1977, au marcat cu atât mai mult conştiinţa publicului cu cât au servit ca argument pentru o serie de vaste operaţiuni de urbanism. Perioada de tranziţie care s-a deschis odată cu căderea regimului comunist în 1989, a făcut ca cele mai vulnerabile categorii de populaţie să devină captive în cartierele cele mai expuse. Dar lipsa de exploatare a datelor existente şi rapiditatea schimbărilor fac ca Bucureştiul de azi să fie mai puţin studiat ca în anii 1960 şi nu ajută la conştientizarea acestei situaţii critice. Expunerea complexă, interacţiunile între mutaţiile recente şi creşterea sentimentului de vulnerabilitate fac nu numai necesară, ci şi urgentă, conceperea de instrumente sintetice şi eficiente de analiză a vulnerabilităţii. Ceea ce este vizibil în Bucureşti sunt consecinţele indirecte ale catastrofelor. Marele incendiu din 1847 şi seismul din 1977 au servit ca bază pentru vaste operaţiuni de renovare a centrului oraşului. Dar aceste şantiere au fost lăsate neterminate sau suspendate, mai ales de căderea regimului comunist, ceea ce conferă centrului Bucureştiului un aspect haotic. Aceasta cu atât mai mult cu cât fostul regim lăsase vechile structori în abandon, în favoarea marilor ansambluri de locuinţe din periferie. ...După 1989, dezindustrializarea rapidă este totuşi înşelătoare în ce priveşte riscurile: siturile clasate SEVESO sunt chiar în centrul capitalei, la mai puţin de un kilometru de principala gară şi de Palatul prezidenţial. Estimarea vulnerabilităţii şi cartografia riscului sunt încă în Bucureşti mize foarte importante..”
Mâine, continuarea acestei analize, dar şi o concluzie foarte recentă a unor specialişti români precum şi un excelent text asupra semnalelor precursoare ale unor seisme de mare intensitate.
În final, dacă mai aveţi timp, vă inivit să urmăriţi un documentar foarte instructiv şi bine realizat:
Se încarcă comentariile...
