Ca odinioară în deschiderea celei de-a doua mari conflagraţii mondiale, totul poate începe printr-o acţiune absolut minoră după standardele academiilor militare clasice, adică un foarte banal, cât mai banal posibil, dar la una dintre frontierele sensibile, iar de acolo totul să fie posibil deoarece, deja, toate scenariile de răspuns sunt deja pregătite. Există însă acum o asemenea frontieră unde, instantaneu, un incident de frontieră să poată duce la un conflict generalizat între NATO, Rusia şi China?

Desigur, gândul vă duce automat la zona Mării Negre. Poate că da, însă nu este singura şi, în orice caz, foarte greu de crezut că orice s-ar petrece aici ar lovi direct şi simultan în interesele Rusiei şi Chinei. Dar există o asemenea zonă ultra-sensibilă nu în exteriorul NATO – ci chiar în interiorul Alianţei, una socotită de ani şi ani de zile drept „călcâiul lui Ahile” al NATO, adică un teritoriu rus flancat terestru de două ţări aliate, Polonia şi Lituania, având ieşire la Marea Baltică (cu zona de suveranitate maritimă corespunzătoare) şi legat de Belarus printr-un pasaj terestru, faimosul Coridor Suwalki. De importanţă strategică foarte uşor de înţeles, enclava care se numea odată Konigsberg şi, până în 1945, cel mai important centru economic şi cultural din estul Germaniei, este acum, poate cu mult mai mult decât Crimeea, bastionul în care Rusia a investit sume enorme pentru o dotare militară de excepţie, inclusiv, spun unele surse, dotate cu un arsenal nuclear cu lansatoare terestre şi de pe navele şi submarinele de ultimă generaţie.

Aprovizionarea se face pe linia terestră, dar foarte important pentru discuţia de acum este faptul că multe dintre mărfuri ajung pe calea ferată, fiind aprovizionată şi cu o reţea proprie de conducte de gaze naturale. Situaţia de criză din acest moment este generată de o măsură radicală luată de Lituania care a decis interzicerea totală a traficului de mărfuri către Kaliningrad, aplicând sancţiunile impuse Rusiei de către Uniunea Europeană (în principal sunt vizate importurile de cărbune, metale şi tehnologie avansată, evident de tehnologie militară sau tehnologie duală civilă/militară). Foarte bine a făcut, „a acţionat ca la carte” felicită Lituania Josep Borrell, şeful diplomaţiei europene: „Lituania nu a făcut altceva decât să aplice măsurile prevăzute de Comisia Europeană”.

A train carrying goods through Lithuania, and two border guards.

Situaţia este mai mult decât serioasă” spunea purtătorul de cuvânt al Kremlinului: „Este vorba despre o decizie realmente fără precedent. Este o încălcare a absolut tot...”. Iar purtătoarea de cuvânt a Ministerul rus de externe a explicat mai clar: ”Dacă nu va fi reluat în totalitate tranzitul cargo între Kaliningrad şi restul Federaţiei Ruse prin Lituania în viitorul imediat, atunci Rusia îşi rezervă dreptul de a lua măsurile ce se impun pentru a-şi apăra interesul naţional”.

Dar care este – dacă poate exista – o importanţă strategică a oblastului Kaliningrad pentru China? Iată:

Russia's Kaliningrad Emerges As A Major China-Europe Multi-Modal Sea Port -  Silk Road Briefing

Asta este miza strategică: linia ferată care este acum funcţională, care străbate China (pleacă de la Chegdu), trece prin Kazahstan, Rusia, Belarus şi Lituania pentru ca, după un drum de 20 de zile pentru un tren-cargo cu 42 de vagoane, să ajungă în Kaliningrad. Orice interpretare viitoare va fi posibilă dacă responsabilii europeni vor interpreta acest tranzit pe calea ferată ca un sprijin chinez pentru economia rusă (care încasează redevenţele) şi poate intra sub incidenţa sancţiunilor.

Vom vedea, dar deja Ministerul rus al Apărării a anunţat că militarii săi din Flota Mării Baltice au început o serie de exerciţii (pe 20 iunie) în Kaliningrad. Sunt aduse sistemele Grad şi Uragan, sistemele de artilerie cu distanţă lungă de acţiune tip Gian, mortiere auto-propulsate Msta-S, 283 Akatsia şi 2S1 Govozdika. Asta în contextul în care s-a anunţat deja că, din punctul de vedere al Consiliului Federaţiei Ruse, ţara „are mâinile libere de a rezolva problema folosind orice mijloace” în cazul în care UE nu ia măsuri pentru terminarea blocadei Kaliningradului.

Teoria chibritului, nimic serios în contextul în care ucrainienii spun că înving pe toate fronturile o armată rusă demoralizată şi depăşită tehnic?

Posibil să fie aşa, dar ascutaţi totuşi cu foarte atenţie modul în care-şi formulează avertismentul Nikolai Patruşev, secretarul Consiliului de Securitate al Federaţiei Ruse citat de Interfax:

În regiunea Kaliningrad, încercările de promovare a proiectului de creare  a aşa-numitei autonomii germane de către organizaţiile non-profit controlate de Germania au fost neutralizate”. În plus – oare unde şi când am mai auzit acest tip de acuzaţii - Patruşev a afirmat că în nord-vestul Rusiei „au fost oprite activităţile destructive ale organizaţiilor neguvernamentale străine şi ale organizaţiilor non-profit ruseşti controlate de acestea care au primit fonduri din  SUA, Marea Britanie, Suedia şi Belgia”.

Acum nu mai vorbim despre Ucraina. Vorbim despre un teritoriu rus din inima Europei şi a NATO, vital pentru Rusia, piesă integrantă şi în proiectul chinez al Noului Drum al Mătăsii. Orice scânteie poate provoca un dezastru. Dar cum oare de-au lăsat înţelepţii lideri politici ai lumii noastre să se ajungă până aici? Nimeni nu ştie. Nici măcar ei. Aşa că, cel mai simplu şi util, îi pun pe generali să raţioneze, cât pot şi cum ştiu ei mai bine. Şi asta se vede.