Cum a transformat jumătate de tonă de cocaină viaţa unei insule

Cum a transformat jumătate de tonă de cocaină viaţa unei insule

Insula Sao Miguel FOTO Shutterstock

În 2001, un iaht al traficanţilor de droguri a eşuat în insulele Azore şi tot ceea ce transporta a ajuns în apă. Insula Sao Miguel a fost rapid inundată cu cocaină de înaltă calitate, schimbând total viaţa comunităţilor locale.

În jurul amiezii zilei de 6 iunie 2001, localnici din Pilar da Bretanha, o comunitate din partea de nord-vest a insulei din Atlantic, Sao Miguel, a văzut un iaht alb, de aproximativ 12 metri lungime, plutind fără ţintă în apropiere de stâncile abrupte din zonă. Niciunul dintre săteni nu văzuse vreodată un vas de asemenea dimensiuni plutind atât de aproape de coastă, unde apa era mică, fluxul puternic şi stâncile ascuţite. Ei au presupus că e vorba despre vreun navigator amator, care s-a pierdut.
 
De fapt, omul de la cârma vasului era un marinar iscusit. Două paşapoarte italiene, unul spaniol şi o carte de identitate a unui cetăţean spaniol au fost ulterior găsite asupra sa, toate dintre ele ilustrând chipul bărbatului de 44 de ani. Însă fiecare dintre cele patru documente indicau un nume diferit. În cele trei luni dinainte, bărbatul traversase Atlanticul de două ori, navigând mai bine de 4.800 de kilometri, din insulele Canare, la vest de Maroc, în nord-estul Venezuelei, şi apoi înapoi la Sao Miguel, 1.600 de kilometri vest de Portugalia.
 
Deşi primise ordine să ducă iahtul în Spania, călătoria sa de întoarcere fusese anevoioasă. Apele agitate ale Atlanticului au avariat vasul. Realizând că nu avea să ajungă în Spania fără să se oprească, el a stabilit o rută pentru Sao Miguel, cea mai mare din grupul de nouă insule vulcanice care compun Azore, un arhipelag idilic, colonizat prima dată de Portugalia, în secolul XV.
 
Însă nu putea trage direct în port. Dacă autorităţile portuare îi verificau barca, găseau o cantitate impresionantă de cocaină pură, pe care o transporta din Venezuela, pentru o bandă din insulele Baleare. Trebuia să scape de marfă, temporar, aşa că a început să caute de-a lungul coastei un loc unde să ascundă drogurile, scrie The Guardian.
 
Coasta insulei Sao Miguel este plină de peşteri şi golfuleţe retrase. Marinarul a mers cu iahtul într-o peşteră din apropiere de Pilar da Bretanha şi a început să descarce cocaina, care era legată cu plastic şi cauciuc, în sute de pachete de mărimea unei cărămizi. Potrivit anchetei care a urmat a poliţiei, el a securizat contrabanda cu plase de pescuit şi lanţuri, scufundând-o în apă cu o ancoră. Însă, în timp ce pornise spre cel mai apropiat port, un mic orăşel pescăresc numit Rabo de Peixe, la aproximativ 25 de kilometri sud-est, o ceaţă densă a apărut în jurul stâncilor din Sao Miguel şi valuri mari au început să se spargă în ele, rupând plasele care ţineau pachetele de cocaină.
 
Apoi marfa a început să ajungă la mal.
 
Vreme de sute de ani, cea mai mare parte a oamenilor din Sao Miguel au trăit din pescuit, agricultură, vaci de lapte sau, mai recent, beneficii guvernamentale. Insula are 140.000 de locuitori. Deşi insula este o combinaţie între intimitate şi claustrofobie, caracteristică multor altor comunităţi mici, predictibilitatea traiului aici creează un sentiment de siguranţă care este susţinut şi de imensitatea Oceanului Atlantic, care baricadează insulele Azore într-un paradis subtropical. 
 
FOTO Shutterstock
 
Atunci când în vara anului 2001, pe insulă a ajuns peste o jumătate de tonă de cocaină, aceasta a fost întoarsă de dos. 
 
Pe 7 iunie, la o zi după ce iahtul fusese văzut pentru prima dată, un bărbat din Pilar da Bretanha a coborât pe o cărare abruptă în micul golfuleţul unde pescuia adesea. Pe plajă era o moviliţă acoperită cu plastic negru. Sub plastic, pescarul a găsit o mulţime de pachete mici. Din unele dintre ele curgea o substanţă despre care bărbatul credea că seamănă foarte mult cu făina. A decis să sune la poliţie.
 
În câteva ore, ofiţeri locali au înregistrat 270 de pachete de cocaină pură, cântărind 290 de kilograme. A fost doar prima dintr-o lungă serie de astfel de descoperiri. pe 15 iunie, la peste o săptămână după ce primul lot a fost descoperit, un bărbat a dat peste 158 de kilograme de cocaină într-un alt golfuleţ din apropiere de Pilar de Bretanha. Două zile mai târziu, un profesor de şcoală pe nume Francisco Negalha a alertat poliţia după ce a găsit 15 kilograme din substanţa interzisă, pe o plajă din partea opusă a insulei. Pe parcursul a două săptămâni, au fost descoperite şi confiscate 500 de kilograme de cocaină.
 
Nu toţi cei care au găsit pachetele au raportat acest lucru autorităţilor. Mai mulţi locuitori au devenit traficanţi şi au început să transporte cocaina de-a lungul insulei în recipiente de lapte, cutii de vopsea şi şosete. Un raport sugerează că doi pescari au văzut un bărbat de pe iaht aruncând o parte din cocaină. Nimeni nu ştia ce cantitate de droguri au recuperat, sau când au salvat-o, dar poveştile acestor doi pescari au devenit legendare printre consumatorii de droguri din Sao Miguel. Se pare că unul dintre ei vindea atât de multă cocaină încât scaunele din maşina sa erau pline de pudra albă. Acelaşi bărbat l-ar fi plătit pe un prieten cu 300 de grame de cocaină doar pentru a-i încărca telefonul. Alţi locuitori din Sao Miguel „vindeau pahare de bere pline cu cocaină“, i-a spus Andre Costa, antreprenor şi muzician din partea de sud a insulei, jurnalistului de la The Guardian. Fiecare dintre aceste pahare avea în jur de 150 de grame şi costa 20 de euro. 
 
Pe 25 iunie 2001, ziarul local Acoriano Oriental titra: „Poliţia se teme de traficul masiv de cocaină“.
Înainte ca iahtul să ajungă aici, localnicii de pe insulă nu avuseseră contact cu cocaina. În Sao Miguel erau mai des întâlnite heroina sau haşişul. Acum, două tipuri de cocaină circulau pe insulă: unul era pudra albă fină, cunoscută din filme. Celălalt era sub forma unor cristale gălbui. 
 
Un produs atât de scump în restul lumii devenise aproape fără valoare prin abundenţa sa.  Existau zvonuri că gospodinele prăjeau peştele în cocaină, crezând că este făină şi că pescari bătrâni o turnau în cafeaua lor drept zahăr. Nimeni nu ştia cât din substanţă mai exista pe insulă.
 
În primele 24 de ore după ce a ajuns pe Sao Miguel, bărbatul de pe iaht abia dacă ieşise din cabina sa. A desenat hărţi şi a dat nenumărate telefoane pentru a afla cum ar putea să repare barca, dar nu vorbea portugheza şi nu-şi permitea să atragă şi mai mult atenţia asupra sa. Pe 7 iunie, poliţiştii deja îl supravegheau.
 
Autorităţilor nu le-a luat mult să-şi dea seama că iahtul traficantului plutea în portul Rabo de Peixe. Acestea ştiau că cocaina ajunsese mai mult ca sigur cu o ambarcaţiune. Datorită mărturiilor sătenilor, care au descis vasul şi însemnărilor legate de ieşiri şi intrări ale poliţiei maritime, ofţerii au găsti iahtul în câteva ore. Apoi au început o misiune de supraveghere.
 
Pe 8 iunie, la ora 01:00 dimineaţa, poliţia a văzut cum o maşină parchează aproape de iaht şi autorităţile au descoperit, ulterior, că aceasta fusese închiriată de către un bărbat pe nume Vito Rosario Quinci, care ajunsese pe insulă cu avionul, în ziua precedentă. Vito Rosario s-a dovedit a fi nepotul traficantului, un sicilian al cărui nume adevărat era Antonio Quinci.
 
Procurorii spanioli au susţinut, mai târziu, că Vito Rosario era legătura dintre Quinci şi organizaţia spaniolă a cărei denumire nu a fost dezvăluită, care conducea operaţiunea privind cocaina. 
 
Arestarea lui Quinci a decurs simplu şi bărbatul era dispus să coopereze în întregime cu autorităţile, însă într-un interogatoriu oficial din ziua ce a urmat. Quinci a refuzat să mai vorbească cu poliţiştii. A negat că ar fi traficat cocaina şi a spus că pungile pe care poliţia le-a găsit în barcă au fost găsite întâmplător pe apă. Quinci a fost condamnat, în cele din urmă, la 11 ani de închisoare pentru trafic de droguri, folosirea unei identităţi false şi evadare din închisoare (atunci când a ajuns prima dată la închisoare, bărbatul a evadat escaladând zidurile instituţiei de corecţie).
 
Potrivit Europol, ruta Caraibe-Azore este în prezent o constantă a traficului internaţional de droguri. Infractorii folosesc insulele ca pe o oprire rapidă, unde, de regulă, transportul este transferat pe vase de pescuit sau şalupe pentru a ajunge pe teritoriul Portugaliei sau Spaniei. În luna septembrie, un catamaran sub steag francez a fost pus sub sechestru în apropiere de insula Faial din Azore, cu 840 de kilograme de cocaină la bord.
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: