Cum s-a propagat coronavirusul din Wuhan: factorii care au transformat o epidemie în pandemie

O analiză The New York Times arată cum a devenit epidemia izbucnită la Wuhan pandemie şi de ce nu au funcţionat restricţiille de călătorie.

Publicaţia americană New York Times s-a folosit de date oficiale şi de estimările statistice ale experţilor pentru a trasa cursul epidemiei izbucnite din Wuhan, China. Restricţiile de călătorie internaţionale s-au aplicat prea târziu, de fapt cu circa o lună de întârziere: acestea au fost doar o parte din factorii care au determinat transformarea epidemiei în pandemie. Conexiunile aeriene ale unei metropole ca Wuhan, precum şi momentul în sine al izbucnirii epidemiei au contribuit la propagarea virusul în toată lumea.

Epicentrul epidemiei: o metropolă cu o reţea de transport dezvoltată

Primele cazuri cunoscute de îmbolnăvire au provenit de la piaţa de peşte Huanan din Wuhan, China, o metropolă cu 11 milioane de locuitori care dispune de o reţea de transport complexă. Mai cu seamă, în apropierea pieţii se află Hankou, una dintre gările principale ale oraşului: mii de oameni o tranzitează zilnic, scrie New York Times.

La sfârşitul lunii decembrie de la patru cazuri de infectare cu un virus necunoscut s-a ajuns la zeci de noi cazuri. Tot ce ştiau doctorii este că cei îmbolnăviţi aveau o formă de pnemonie virală care nu răspundea la tratamentele convenţionale. 

De fapt, aceste cazuri erau doar vârful aisbergului: epidemia era mult mai extinsă. Potrivit estimărilor Universităţii Washington, respectiv Universităţii Johns Hopkins, se dezvoltase deja un lanţ invizibil de transmitere de circa 1.000 de cazuri sau poate încă de câteva ori pe atât, cifrele sunt doar estimative.

În plus, publicul nu a fost în niciun fel alertat pe tot parcursul lunii, chiar în momentele critice iniţiale, când epidemia putea fi limitată. Abia pe 31 decembrie autorităţile chineze au anunţat Organizaţia Mondială a Sănătăţii. Totodată, populaţia a primit asigurări: „Răspândirea bolii poate fi combătută, boala este controlabilă”.

Un moment nefericit

Epidemia nu putea izbucni într-un moment mai nefericit: sute de milioane de oameni urmau să meargă acasă de Anul Nou Lunar.

Potrivit datelor publicate de Baidu şi alte reţele de telecomunicaţii majore obţinute din monitorizarea a milioane de telefoane mobile oamenii au circulat intens pe 1 ianuarie.

FOTO captură hartă New York Times

Doar în acea zi cel puţin 175.000 de oameni au părăsit oraşul Wuhan. În următoarele trei săptămâni plecările din orş s-au intensificat: circa 7 milioane de oameni au plecat din Wuhan până pe 21 ianuarie, cu o zi înainte de închiderea oraşului. Mii de călători erau deja contaminaţi.

La momentul recunoaşterii de către autorităţile chineze a riscului de transmitere de la om la om, pe 21 ianuarie, focare epidemice locale erau deja implantate în Beijing, Shanghai şi alte oraşe mari.

Călătoriile internaţionale au continuat în perioada cea mai intensă a epidemiei

Pe 23 ianuarie, oraşul Wuhan a fost plasat în carantină. Alte oraşe i-au urmat în decursul următoarelor săptămâni şi călătoriile interne în China au fost aproape suspendate. Asta nu s-a întâmplat dintr-odată: oamenii, inclusiv cei infectaţi au continuat să circule în China.

Astfel focarele epidemice locale s-au extins rapid. Călătorii plecaţi din Wuhan se deplasau şi duceau virusul tot mai departe - mai întâi în oraşele din apropiere şi apoi peste graniţe.

În timp ce epidemia se propaga în China la începutul lunii ianuarie, călătoriile internaţionale continuau în ritmul lor normal.

Mii de oameni au zburat din Wuhan în toată lumea.

În medie 900 de oameni zboară lunar din Wuhan în New York, peste 2.200 la Sydney, şi peste 15.000 la Bangkok, cea mai populară destinaţie. Aici a apărut de altfel primul caz internaţional, la mijlocul lui ianuarie, o femeie de 61 de ani a călătorit de la Wuhan la Bangkok, în pofida faptului că avea simptome: febră, durere de cap şi gât inflamat. Primele cazuri au început ulterior să apară la Tokyo, Singapore, Seul şi Hong Kong. SUA au confirmat primul său caz în apropiere de Seattle.

Circa 85% dintre călătorii infectaţi care au zburat peste graniţe au trecut nedetectaţi, sunt de părere cercetătorii. Aceştia însă erau contagioşi. Abia la sfârşitul lui ianuarie, după ce Wuhan a fost plasat în carantină, au început şi companiile aeriene să anuleze zboruri. De altfel abia la sfârşitul lunii, când SUA au anunţat că interzic accesul călătorilor din China pentru cetăţeni străini, plecările din Wuhan au fost stopate cu totul.

Prea târziu: focarele epidemice se extindeau în peste 30 de oraşe din 26 de ţări, mare lor majoritate implantate de cei plecaţi din Wuhan.

Virusul a început să se propage la nivelul comunităţilor locale, mai cu seamă în spaţii închise şi aglomerate precum bisericile, restaurantele: astfel tot mai mulţi oameni care nu au călătorit în China au fost contaminaţi. Era începutul pandemiei - pe 14 februarie focarele au devenit vizibile la nivel global.

Pe 1 martie mii de cazuri erau raportate în italia, Iran şi Coreea de Sud. China nu mai era epicentrul epidemiei. 

FOTO captură hartă New York Times

China a început să testeze masiv, să izoleze cazurile potenţiale de contaminare şi să aplice măsuri drastice de limitare a mişcării populaţiei. Măsuri similare au luat Singapore, Hong Kong şi Coreea de Sud, acestea au avut acelaşi succes în limitarea propagării epidemiei.

Prin contrast SUA au interzis accesul călătorilor din Europa în timp ce testările aveau un ritm scăzut.

Deja pe 20 martie virusul s-a propagat în toate statele americane, iar focarele locale au continuat să se extindă. SUA au ajuns pe locul trei la numărul de cazuri după China şi Italia: peste 41.500, cu peste 8.000 de noi cazuri de contaminare în ultimele 24 de ore.