Cum primesc nemţii măsurile de austeritate

Creşte sau nu creşte economia? Depinde cui vrei să-i dai credit. Lumea analiştilor economici germani şi-a retras optimismul, după acutizarea crizei datoriilor europene.

Ştiri pe aceeaşi temă

În schimb, în aceeaşi Germanie, lumea afacerilor se gândeşte, din nou, la creştere economică. Ministrul federal al Economiei, Rainer Brüderle, a vorbit chiar despre o frumoasă poveste de vară.

În susţinerea optimiştilor vine o prognoză recentă a Băncii Federale. Ignorând, parcă, atât degringolada din zona euro, cât şi politicile de austeritate avansate de Guvernul de la Berlin, reprezentanţii instituţiei bancare federale de referinţă estimează o creştere globală a economiei germane de 1,9% până la sfârşitul anului. Evident, principalul lor argument stă în motorul tradiţional al economiei germane - exportul de bunuri şi servicii.

Ţinte primordiale sunt Orientul Îndepărtat (zona Asia-Pacific) şi Europa de Răsărit.  În ce priveşte, în schimb, piaţa internă, lucrurile stau în funcţie de unghiul de abordare.

Prima de casare a autoturismelor, acordată în anii trecuţi, a ridicat consumul la valori care nu vor mai putea fi atinse prea curând. Însă dobânzile scăzute practicate şi nesiguranţa altor instrumente bancare încurajează investiţiile - în domeniul construcţiilor, de exemplu.

Încasări cu 5 miliarde peste aşteptări

Creşterea dă impresia că şi izvorul surselor pentru bugetul federal e mai viu. Sumele prevăzute a fi colectate de fiscul german în acest an se ridică la 515 miliarde de euro - cinci miliarde peste ceea ce se luase în calcul cu doar două luni în urmă.

Greu de spus însă dacă cifrele reflectă strict performanţele economice sau conţin şi adăugiri generate de intenţia administraţiei federale de a creşte impozitele - o veste care a stârnit panică în rândul majorităţii populaţiei - clasa mijlocie.

„Panica de status"

Un studiu realizat de Institutul German pentru Cercetare Economică (DIW) relevă că nu securitatea locurilor de muncă este problema capitală a populaţiei, ci şansele de viitor ale copiilor. Iar supărarea este focalizată în special pe promisiunile neonorate de către politicieni. I se spune „panică de status".

Este panica născută din percepţia negativă a politicilor din domeniul educaţiei şi din paralizarea spiritului competiţional şi alimentată de creşterea discrepanţelor din societate şi de dispariţia solidarităţii sociale.

Economiştii împărtăşesc temerile clasei de mijloc, mergând chiar mai departe. Se vorbeşte chiar de prăbuşirea clasei de mijloc. Pachetul de criză avansat de Guvernul federal este, în acest sens, punctul critic, suprapus peste o „serie neagră" de măsuri ineficiente introduse în ultimii ani de către Guvernele federale.

Supărarea, căci este o supărare, vine nu din obligaţia de a suporta austeritatea, ci din faptul că Executivul nu a găsit o cale prin care să controleze „piaţa" speculanţilor economici şi nici nu a redus cheltuielile bugetare provocate de subvenţii şi asistenţa financiară pentru antreprenorii de mare calibru afectaţi de criză.

„Mutti", în cădere liberă

Toate oalele se sparg în capul celui mai nepopular dintre premierii pe care i-a avut Germania postbelică: Angela Merkel. „Mutti" (cum i se spune pe la colţuri celei alintate, acum câţiva ani, „Angie") are un atu care-i este, deopotrivă, călcâiul lui Ahile: gândeşte mult, discută mult, lasă lucrurile să se rezolve de la sine.

La o primă vedere, se poate vorbi despre raţionalism. Moneda odată întoarsă relevă însă absenţa unei figuri centrale marcante. Nu doar pentru naţiunea germană - ci şi pentru partid. Angela Merkel îşi pierde partidul mai mult decât se întâmplă îndeobşte cu politicienii ajunşi să se erodeze în topul administraţiei.

Conform unui sondaj difuzat de televiziunea publică ARD, numai 40% din germani continuă, la nivelul lunii iunie, să mai aprecieze munca prestată de cancelar în fruntea Guvernului (cu 18 puncte mai puţin decât în mai).

Cât despre Executiv, scorul este şi mai dramatic: susţinere de numai 12%. Este cea mai scăzută popularitate înregistrată de administraţia de la Berlin din 2004 încoace. Declinul de atunci s-a încheiat odată cu demisia echipei lui Gerhard Schröder. 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările