Cum încearcă să profite China de pe urma încălzirii globale

Beneficiile financiare după topirea gheţii - accesul la noi resurse de petrol, de minerale şi noi rute de transport maritim FOTO: Getty Images

Climatul în schimbare al Terrei topeşte calotele glaciare arctice, dând startul unei lupte globale pentru influenţă politică şi poziţie economică. În plus, China a devenit un jucător mult mai agresiv în bătălia pentru exploatarea cantităţilor abundente de petrol, gaze şi minerale din zona arctică, ce au devenit accesibile în urma schimbărilor climatice.

Vestea proastă este că topirea calotei glaciare din Groenlanda a atins niveluri record în această vară: datele furnizate de satelitii NASA au aratat, la mijlocul lunii iulie, că 97% din suprafaţa calotei glaciare din Groenlanda a fost acoperită de un strat subţire de apă.

Vestea bună, scrie „The Week“, este că în timp ce „teribilele dezastre globale“ provocate de mâna omului au efecte grave care ne-ar putea distruge pe toţi, „alţii ar putea produce foarte mulţi bani.“

Într-adevăr, beneficiile financiare de pe urma topirii gheţii - accesul la noi resurse de petrol, de minerale şi noi rute de transport maritim- nu rămân neobservate de marile superputeri.

Spre deosebire de Statele Unite, Rusia, Canada şi câteva ţări din Europa, China nu deţine nicio miză în regiunea arctică, dar încearcă din răsputeri să ia parte la această acţiune.

Cui îi aparţine regiunea arctică?

Opt ţări care deţin câte o porţiune - Statele Unite, Rusia, Canada, Suedia, Norvegia, Finlanda, Islanda şi Danemarca (reprezentând Groenlanda) fac parte dintr-un corp regional de cooperare numit Consiliul Arctic.

Iniţial acesta se concentra pe activităţi precum monitorizarea animalelor, dar acum a devenit şi un mediator al disputelor privind frontierele şi eventualele taxe portuare. „Ne-am schimbat de la un forum, la un organism de luare a deciziilor“, a declarat preşedintele Consiliului Arctic, suedezul Gustaf Lind, pentru „The New York Times“.

Ce face China pentru a se implica?

China face lobby pentru a obţine statutului permanent de observator în cadrul Consiliului Arctic, argumentând că este „în apropierea zonei arctice“ şi că aceasta reprezintă „bogăţia moştenită de întreaga omenire“.

Linda Jakobson, expert în regiunea Asia de Est, mărturiseşte pentru „The New York Times“ că „această strategie ar ajuta China să nu fie exlusă din deciziile privind mineralele şi transportul maritim. Japonia, Coreea de Sud şi Uniunea Europeană sunt şi ele cu ochii pe acest proiect, dar China are ceva în plus faţă de acestea: foarte mulţi bani.

„China lucrează agresiv pentru a acumula influenţă printr-o strategie care a funcţionat bine în Africa şi America Latină: investind şi încercând să intre în graţiile ţărilor cu economie scăzută, ca Islanda şi Groenlanda“, scrie „The Times“.

Dau roade eforturile Chinei?

Se pare că da. Islanda, Danemarca si Suedia, susţin acum cererea Chinei de a deveni observator în Consiliul Arctic, iar marile companii chineze au investit masiv în minele din Groenlanda, în companiile petroliere din Canada şi în sectorul energetic al Islandei.

Acest lucru a generat o oarecare nelinişte în rândul puterilor rivale. NATO şi statele din Consiliu şi-au sporit prezenţa militară în zona arctică.

În iunie, vice-preşedintele Uniunii Europene, Antonio Tajani, a efectuat o vizită de urgenţă în Groenlanda, oferind un ajutor în valoare de milioane de euro în schimbul promisiunii că ţara nu acordă drepturi exclusive Chinei pentru exploatarea minieră.

„Suntem trataţi atât de diferit faţă de anii precedenţi! Suntem conştienţi că asta se întâmplă doar pentru că avem ceva de oferit, nu pentru că au descoperit dintr-o dată că suntem nişte oameni drăguţi“, a declară vice-premierul Groenlandei, Jens B. Frederiksen, pentru „The New York Times“.

Ar trebui să fie îngrijorate Statele Unite?

Zona arctică ar putea fi complet lipsită de gheaţă pe timpul verii, până la sfârşitul deceniului, ceea ce ar putea arunca omenirea „în inevitabila bătălie pentru resursele diminuate ale pământului“, după cum avertizează revista Gawker.

Însă China spune că nu ar trebui să ne facem griji de intenţiile Beijingului: „Activităţile Chinei sunt pentru investigaţii periodice de mediu şi investiţii care nu au nimic de-a face cu furtul de resurse sau cu controlul strategic“, a trasmis postul naţional de ştiri Xinhua.

„În ciuda îngrijorărilor pe care le am cu privire la politica externă chineză în alte părţi ale lumii, în regiunea arctică se comportă responsabil. Ei doresc doar să facă bani“, a declară Michael Byers, un profesor de la University of British Columbia, Canada, pentru „The New York Times“.