Cum se folosesc liderii lumii de animale pentru a-şi atinge scopurile politice

În 2007, Merkel a fost crispată la vederea lui Konni, labradorul lui Putin

De la practica milenară a „diplomaţiei panda“ până la loviturile de imagine de astăzi ale lui Vladimir Putin, conducătorii din toată lumea s-au folosit de animale pentru a-şi atinge scopurile politice.

De-a lungul istoriei, animalele au fost folosite pe larg în diverse interese de stat. În lumea de azi, această practică este continuată cu entuziasm, din nenumărate raţiuni, fie pentru captarea atenţiei, fie pentru păstrarea aliaţilor, fie pentru intimidarea inamicilor. Iată câteva exemple.

Preşedintele rus Vladimir Putin, unul dintre cei mai longevivi lideri de stat din lume, şi-a cultivat imaginea unui om iubitor de animale. A fost prezentat de strategii de comunicare de la Kremlin fie călărind la bustul gol, fie reintroducând un tigru în sălbăticie, fie îmbrăţişând şi primind, mai ales, cadou câini. Ultimul câine primit cadou este Paşa, un ciobănesc Sarplaninac cu care s-a întors acum o săptămână de la Belgrad. 

Este un gest care reflectă eforturile preşedintelui sârb Aleksandar Vucici de a rămâne aproape de Rusia în pofida angajării ţării sale pe calea europeană, comentează Politico.eu. La rândul său, liderul de la Kremlin a criticat în faţa omologului său sârb Uniunea Europeană, acuzând-o că forţează Serbia spre o „alegere artificială“ între Moscova şi Bruxelles. De asemenea, s-a împotrivit indendenţei Kosovo şi a amintit de bombardamentele efectuate de NATO în capitala Serbiei.

Patrupezii lui Putin

Paşa a intrat astfel într-o companie selectă, alcătuită din Vernîi, Yume şi Buffy. Fiecare dintre aceşti patrupezi are o poveste atent expusă. „Buffy“, un ciobănesc karacacian primit în noiembrie 2010 de la premierul bulgar Boiko Borisov, chiar înainte de semnarea unor acorduri în domeniul energetic, şi-a căpătat numele în urma unei campanii desfăşurate în întreaga Rusie.

 Yume („Vis“ în japoneză), din rasa Akita, a venit din Japonia ca semn de mulţumire din partea unui guvernator pentru gestionarea cutremurului din Tohoku şi catastrofei nucleare de la Fukushima-Daiichi din martie 2011.

 Vernîi („Loial“ în rusă), un ciobănesc din Asia Centrală, a fost  adus cu mare tam-tam la Soci, o staţiune rusă de la Marea Neagră, de către preşedintele turkmen Gurbangulî Berdîmuhamedov, ca dar pentru cea de-a 65-a aniversare a lui Vladimir Putin. Evident, printre momentele de curtoazie, cei doi au vorbit despre gaze.

Merkel şi frica de câini

Preşedintele rus nu a ratat nicio ocazie de atrage privirile cu aceşti câini. În decembrie 2016, l-a luat cu el pe Yume la o întâlnire cu doi jurnalişti japonezi, iar imaginile au fost preluate de toată presa internaţională. Mai mult, nu s-a abţinut nici de la a fi însoţit de un patruped într-un cadru oficial, cum s-a întâmplat, de exemplu, la o întâlnire din 2007 cu cancelarul german Angela Merkel. „Nu te deranjează, nu-i aşa? 

Este prietenoasă şi sunt sigur că se va purta ca atare“, i-a spus degajat Putin lui Merkel, care la rândul ei era crispată de prezenţa labradorului Konni, o femelă de culoare neagră.

Delegaţia germană a văzut în acest gest drept o „tactică de intimidare“, întrucât Merkel fusese muşcată de un câine în 1995 şi rămăsese de atunci cu teamă faţă de acest animal. La ani buni distanţă, Putin a susţinut că habar nu avea despre frica lui Merkel de câini. Konni a pierit în 2014, un gol umplut acum de Paşa.

Paşa vs. Caruso

Dacă Paşa rămâne o punte de legătură între două ţări, atunci bietul Caruso este deocamdată o sursă de critici la adresa proprietarilor săi. Caruso este înlocuitorul lui Platon în casa soţilor Christiane Frising şi Jean-Claude Juncker. Acest terrier-mongrel a fost salvat de la „moarte sigură“ în sudul Spaniei şi preluat săptămâna trecută de şeful Comisiei Europene şi soţia sa de la o asociaţie din Germania. Potrivit The Telegraph, aducerea lui Caruso s-a făcut pe spatele contribuabililor, fapt ce a stârnit furie în rândul unora dintre cetăţenii europeni.

Adunaţi în jurul ursului cu pungă

Una dintre cele mai inteligente mişcări diplomatice îi aparţine fostului premier australian Tony Abbott, notează Politico. La summitul G20 din 2014, desfăşurat la Brisbane, acesta şi-a încântat oaspeţii cu un marsupial koala. Toţi liderii lumii prezenţi la eveniment, printre care Barack Obama, Angela Merkel, Jean-Claude Juncker şi Vladimir Putin, s-au înghesuit pentru o fotografie cu acest ierbivor cu alură de ursuleţ de pluş. Distracţia a costat circa 400.000 de dolari australieni, potrivit opoziţiei din ţara cangurilor.

Diplomaţia panda, o practică milenară

Nici Putin, nici Abbot nu sunt însă primii care s-au folosit de animale pentru a dezgheţa relaţiile cu alţi lideri. Istoria consemnează că „diplomaţia panda“, practica chinezească de a trimite cadou urşi panda altor conducători, a apărut în timpul dinastiei Tang, când împărăteasa chineză Wu Zetian (625 - 705) i-a oferit o pereche împăratului Japoniei.

Obiceiul s-a păstrat peste vremuri, până în 1982, când China a decis să nu mai ofere panda în dar, ci doar să-i împrumute pe 10 ani altor ţări. Până în acel moment, de când China comunistă a decis să continue „diplomaţia panda“, mai exact între 1958 şi 1982, 9 ţări diferite au primit 23 de panda. Ultimele exemple notabile datează însă din anii '70. 

Dornic să menţină deschiderea diplomatică iniţiată de Richard Nixon, preşedinte al Statelor Unite din 1969 până în 1974, Mao Zedong s-a folosit de doi urşi panda: Ling Ling şi Hsing Hsing. Cei doi urşi au ajuns la Washington la scurt timp de la vizita celui de-al 37-lea lider de la Casa Albă la Beijing, în 1972, şi au trăit până la începutul anilor ’90 în Parcul Naţional Zoologic Smithsonian’s. 

Americanii le-au răspuns chinezilor oferindu-le în dar doi boi moscaţi. Doi ani mai târziu, în 1974, premierul britanic de la acea vreme Edward Heath a cerut la rândul lui o pereche de panda pentru Regatul Unit şi i-a primit pe Ching Ching şi Chia Chia.