Cum ar arăta politica externă a SUA sub un preşedinte republican

Goana după nominalizarea republicană îi determină pe candidaţii conservatori să se întreacă în profeţii apocaliptice şi promisiuni care de care mai belicoase

„Dacă Barack Obama va fi reales, Iranul va avea o armă nucleară şi lumea se va schimba" a avertizat recent Mitt Romney, politicianul cu cele mai mari şanse de a deveni unicul candidat republican la funcţia de preşedinte al Statelor Unite.

Unul dintre cei trei rivali ai săi, Newt Gingrich, s-a declarat în favoarea trimiterii pe teritoriul Iranului a cât mai multor comandouri secrete care să distrugă instalaţiile nucleare şi să asasineze oamenii de ştiinţă care lucrează la ele. Nici Romney şi nici Gingrich nu au o reputaţie de „duri" în chestiunile de politică externă americană, însă goana după nominalizarea republicană îi determină să se întreacă în profeţii apocaliptice şi promisiuni care de care mai belicoase.

 Rămâne de văzut de câte dintre aceste declaraţii războinice îşi va aminti câştigătorul competiţiei republicane la alegerile generale, atunci când nu se va mai adresa numai alegătorilor conservatori, ci şi celor de centru care se declară dezamăgiţi de Obama. Până atunci însă, cei cu drept de vot în alegerile primare republicane încearcă să se hotărască ce fel de lider îşi doresc.

Dacă mâine dimineaţă ne-am trezi cu o Americă condusă de către unul dintre cei patru candidaţi republicani (Mitt Romney, Rick Santorum, Newt Gingrich şi Ron Paul), ar lua sau nu foc lumea? Ar ataca Statele Unite Iranul? S-ar purta America mai dur cu Rusia sau cu China? „Adevărul" a pus aceste întrebări experţilor de la Consiliul pentru Relaţii Externe (CRE), unul dintre cele mai prestigioase think-tank-uri din lume şi editorul publicaţiei „Foreign Policy."

Lei paralei

După cum era şi de aşteptat într-o campanie electorală desfăşurată în plină criză economică, niciunul dintre candidaţii republicani nu a insistat până acum prea mult pe chestiunile de politică externă, preferând să discute la nesfârşit despre strategiile proprii de creare de locuri de muncă. America rămânând însă o superputere implicată direct în cel puţin două războaie şi cu trupe staţionate în mai bine de 100 de ţări, Romney & Co. nu au putut totuşi evita întrebările de genul „Dacă veţi ajunge preşedinte, cum veţi determina Iranul să renunţe la programul său nuclear?" sau „Veţi accepta Rusia şi China drept parteneri egali de dialog?" Ca urmare, analiştii au deja la dispoziţie o cantitate suficientă de luări de poziţie pentru a-şi forma o idee despre strategiile pe plan extern ale celor patru candidaţi.

James Lindsay este vicepreşedinte al Consiliului pentru Relaţii Externe, fost oficial în administraţia Clinton şi autorul a numeroase articole pe teme de politică internaţională. Într-un material publicat anul trecut în International Affairs, Lindsay atrăgea atenţia că America nu mai este liderul mondial care a fost, nemaiavând capacitatea practică de a-şi impune voinţa de-a lungul şi de-a latul globului.

Provocarea viitorilor lideri americani, oricare ar fi ei, va fi să adapteze politica externă a Statelor Unite la noua situaţie internaţională. Ar fi vreunul dintre candidaţii republicani în stare de aşa ceva? „Judecând după declaraţiile pe le-au făcut Santorum, Romney şi Gingrich în campania electorală, aş zice că nu" răspunde Lindsay.

„Din contră: toţi trei vorbesc ca şi când lumea nu s-ar fi schimbat mai deloc din anii '50 încoace. Ei pornesc de la premisa că lumea îşi doreşte cu disperare leadership-ul american şi că America însăşi mai e încă în stare să conducă." Declaraţiile belicoase ale republicanilor au fără îndoială la bază convingerile lor conservatoare , spune Lindsay, însă politicienii mai şi exagerează pentru efect.

„Aş vrea să le amintesc cititorilor dumneavoastră că în competiţiile electorale americane, de la JFK vs. Nixon încoace, pretendenţii la preşedinţie tind să se poziţioneze la dreapta preşedintelui în exerciţiu sau a protejatului acestuia, promiţând că vor fi mai duri ca ei în chestiunile de afaceri externe" explică Lindsay.

Pragmaticul Romney

 Cei mai mulţi analişti americani, inclusiv cei intervievaţi de către „Adevărul", sunt de părere că Mitt Romney, fostul guvernator al Massachusetts-ului, va câştiga cel mai probabil alegerile primare republicane şi va fi principalul contracandidat al lui Obama în noiembrie. Ca urmare, luările sale de poziţie sunt urmărite cu interes de către lumea politică. În ton cu întreaga sa campanie de până acum, declaraţiile lui Romney în domeniul politicii externe pendulează între ameninţări stridente la adresa inamicilor Americii şi analize strategice pertinente. Totuşi, programul electoral al fostului guvernator conţine mult mai multe detalii despre viziunea sa externă decât platformele adversarilor săi.

Romney beneficiază de ajutorul a peste 20 de consilieri pe politică externă, majoritatea recrutaţi din rândurile foştilor oficiali din administraţia Bush Jr. În ciuda acestei asocieri cu strategii neoconservatori, însă, Romney nu dă impresia unui aventurier militarist. „Orice ar spune un candidat în campania electorală, când ajunge să fie preşedinte învaţă repede să fie mai pragmatic şi mai precaut.

Aşa va fi şi cu Romney, care este un om foarte pragmatic şi foarte inteligent. Nu e el prea bine pregătit la ora actuală în chestiuni de politică externă, ceea ce e de obicei valabil pentru candidaţii americani, însă nu-l văd căutând cu lumânarea războaie de genul celor cu care ne confruntăm în Irak şi Afganistan" spune James Hoge Jr., consilier CRE şi fost redactor-şef al „Foreign Policy." „După părerea mea, Romney va marşa mai mult pe mitul renaşterii unei Americi puternice economic şi din punct de vedere al siguranţei naţionale. Iar asta nu diferă prea mult de ceea ce face Obama.

La prima vedere poate părea că există diferenţe imense între republicani şi democraţi, dar eu nu le prea văd. Obama este şi el un om pragmatic şi precaut, însă a avut grijă să nu lase impresia c-ar fi pacifist" explică Hoge.

„Durii" Santorum şi Gingrich

Rivalul care îi pune cele mai mari probleme lui Romney la ora actuală este Rick Santorum, fost senator de Pennsylvania şi campionul aripii ultra-conservatoare din Partidul Republican. Domeniile în care Santorum se simte cel mai bine sunt cele socioculturale şi religioase, candidatul fiind un catolic convins care nu ezită să condamne dur homosexualitatea, avorturile de orice fel şi chiar şi folosirea anticoncepţionalelor.

În domeniul politicii externe, Santorum adoptă, în mod previzibil, poziţiile belicoase neoconservatoare, denunţând planurile guvernului Obama de retragere a trupelor americane din Afganistan şi declarându-şi disponibilitatea de a ajuta Israelul să bombardeze instalaţiile nucleare iraniene.

Al treilea candidat republican, Newt Gingrich, activează în politică din 1978 şi a fost liderul Camerei Deputaţilor (al treilea om în stat) între anii 1994-1998. De-a lungul carierei sale, Gingrich a avut perioade în care s-a remarcat prin acerbitatea cu care s-a luptat cu democraţii (în special pe vremea lui Bill Clinton, pe care a încercat din răsputeri să-l pună sub acuzare), dar şi perioade în care s-a înţeles perfect cu adversarii săi politici.

„Probabil că strategia externă cel mai greu de prezis este cea a lui Gingrich. El e probabil intelectualul cel mai sofisticat dintre toţi (Gingrich are un doctorat în istorie modernă europeană - n.red.), dar s-a răzgândit de-a lungul timpului chiar mai mult decât Romney" spune Mark Lagon, specialist CRE în drepturile omului şi profesor de relaţii internaţionale la Georgetown University. În actuala campanie electorală, însă, Gingrich a fost orice numai moderat nu, spune colegul lui Lagon de la CRE, James Hoge. „Gingrich îşi petrece o bună parte din timp băgând frica în alegători.

Spune că trăim în cea mai periculoasă perioadă din istorie. Afirmaţia aceasta e foarte greu de justificat, dar aşa zice el. Ameninţările cu care se confruntă America la momentul actual, spre exemplu cheltuielile accelerate ale Chinei în domeniul militar, sunt prezentate ca fiind ameninţări iminente cu care trebuie să ne confruntăm cât se poate de curând" zice Hoge.      

Libertarianul Ron Paul

Al patrulea candidat, deputatul Ron Paul, face o notă aparte. Convingerile sale libertariene, deseori concretizate prin voturi în Congres împotriva oricărui fel de impozit şi împotriva cheltuielii de bani pe programe publice, i-au atras porecla de „Doctorul Nu". Poziţiile sale intransigente i-au adus deseori la disperare chiar şi pe colegii republicani, mai ales în perioada administraţiei Bush, când neoconservatorii de la putere au cheltuit miliarde de dolari pe războaiele din Afganistan şi Irak şi pe lupta împotriva terorismului.

Este singurul veteran de război dintre cei patru candidaţi, activând în calitate de medic militar în anii 60. Deşi mai toţi analiştii îl consideră drept lipsit de orice şansă să câştige alegerile primare, Paul se bucură de sprijinul înfocat al unei armate de tineri republicani, ceea ce îi permite să influenţeze discursul public republican într-o manieră disproporţionată faţă de puterea sa electorală.

„Ron Paul provine dintr-o veche tradiţie a politicii externe americane care se împotrivea formării de alianţe. E bine să ai relaţii de afaceri cu restul lumii, dar nu e bine să te aliezi cu nimeni din punct de vedere militar. Această filosofie a dominat politica americană de la începuturi şi până la Războiul Hispano-American din 1898. La vremea aceea, se potrivea în mare parte situaţiei în care se găsea America, o ţară tânără şi fragilă, întemeiată la marginea lumii cunoscute" spune James Lindsay.

Paul militează pentru evacuarea bazelor militare americane din afara graniţelor ţării, retragerea completă a trupelor din Afganistan şi Irak, şi încetarea amestecului americanilor în treburile interne ale altor ţări. Adică exact opusul programului lui Mitt Romney, conform căruia America trebuie să redevină liderul incontestabil al întregii lumi. Care viziune i s-ar potrivi cel mai mult Americii secolului 21? În mod sigur nu cea a lui Paul, răspunde James Hoge. „Lumea e mult prea interactivă la ora actuală. Există prea multe conflicte care se pot extinde foarte uşor dacă nu le dăm atenţie, cum ar fi Pakistanul şi India.

Să te retragi de peste tot şi să spui că-i laşi pe localnici să se descurce singuri cu problemele lor înseamnă să nu-ţi dai seama cât de globalizată e acum lumea, nu doar din punct de vedere comercial ci şi din punct de vedere militar şi al drepturilor omului" argumentează Hoge.

Ameninţarea Iran

Când iau o pauză de la dezbaterea iniţiativelor lor economice, Romney, Santorum şi Gingrich tind să denunţe cu înverşunare „primejdia nucleară apocaliptică a Iranului", după cum s-a exprimat ultimul într-un articol publicat recent. Republicanii profită de diferenţele clare de opinie şi de strategie dintre Obama şi premierul israelian, Benjamin Netanyahu, pentru a-l acuza pe preşedintele american de nepăsare faţă de primejdia mortală cu care s-ar confrunta statul evreiesc dacă ayatollahii iranieni ar avea la dispoziţie arme nucleare.

„Politica administraţiei Obama este de a se folosi deocamdată de diplomaţie (pentru a convinge Iranul să renunţe la programul său nuclear - n.red.) şi de a nu ataca decât atunci când iranienii sunt pe cale să producă arme nucleare. Poziţia Israelului este că va trebui să se recurgă la măsuri cu caracter militar atunci când iranienii devin capabili de producerea unei arme nucleare, înainte chiar de a da semne că au intenţia să o şi producă cu adevărat" explică James Hoge.

Toţi trei fruntaşii republicani se declară adepţi ai viziunii israeliene şi ameninţă Iranul cu bombardamente aeriene. Cel mai belicos în această privinţă este Newt Gingrich, care nu ezită să compare Iranul cu Uniunea Sovietică şi islamismul radical cu comunismul. "Gingrich merge mai departe cu declaraţiile decât Santorum şi Romney în unele privinţe, spunând că bombardamentul strategic (împotriva instalaţiilor nucleare iraniene - n.red.) nu ar rezolva problema şi că atâta timp cât acest regim este la putere, ne vom confrunta cu multe ameninţări, inclusiv terorism, program nuclear, încălcări ale dreptului omului şi altele.

Mă îndoiesc că se gândeşte la atacarea cu trupe terestre. Dacă îl crezi în ceea ce spune, presupun că ar încerca mai întâi cu diplomaţie şi cu sancţiuni, dar când va fi vorba de a lua o decizie (în privinţa reacţiei la obţinerea de către iranieni a capabilităţii de a produce arme nucleare - n.red.), ar lansa o campanie militară masivă, probabil cu ajutorul forţelor aeriene şi navale, pentru a încerca să slăbească guvernul în aşa măsură încât acesta să piardă puterea" spune Matthew Kroenig, expert CRE în siguranţa nucleară şi profesor de studii guvernamentale la Georgetown University.

Altfel stă treaba cu Ron Paul, însă. "Paul e de părere că sancţiunile nu vor avea efect, că un război cu Iranul ar fi o nebunie şi că ar trebui pur şi simplu să-i lăsăm pe iranieni să obţină arme nucleare. Pentru că la urma urmei, ei se află într-o regiune plină de primejdii şi au un motiv cât se poate de bun să-şi dorească arme nucleare" adaugă Kroenig.

Niciun progres în conflictul israeliano-palestinian

Identificarea celor trei principali candidaţi republicani cu poziţia Israelului în privinţa ameninţării iraniene se extinde şi asupra celuilalt conflict major în care este implicat statul evreiesc: conflictul israelo-palestinian. Cum s-ar schimba relaţia Americii cu Israelul dacă Obama ar pierde preşedinţia în faţa unui republican? „E evident că relaţia administraţiei Obama cu Israelul e mai rece decât în cazul administraţiei Bush şi chiar a administraţiei Clinton.

Bănuiesc că dacă vreunul dintre aceşti candidaţi republicani este ales preşedinte, relaţiile cu Israelul se vor îmbunătăţi. Ar exista un raport personal mai strâns (între liderii celor două state - n.red.), precum şi o colaborare politică mai strânsă. Cinstit vorbind, asta s-ar întâmpla probabil şi într-o administraţie democrată care nu e condusă de Obama, pentru că Obama nu pare să se simtă prea apropiat de Israel" spune Elliott Abrams, expert CRE pe Orientul Mijlociu şi fost secretar de stat în administraţia Bush Jr.

Însă chiar şi realiniere mai profundă a intereselor americane cu cele israeliene, spune Abrams, nu va duce probabil la o ameliorare a conflictului cu palestinienii. „Nu văd deocamdată nicio şansă reală de progres pe calea negocierii unei înţelegeri finale comprehensive care să acopere toate punctele arzătoare, inclusiv problema refugiaţilor şi a Ierusalimului. Mai întâi va trebui ca scena politică palestiniană se se mai domolească.

Preşedintele Abbas are 70 şi ceva de ani şi spune că nu va mai candida din nou, aşa că acolo va trebui să se predea ştafeta unei noi generaţii. Apoi vor trebui să se hotărască ce rol va juca Hamasul (într-un probabil guvern de unitate naţională - n.red.). Se va prezenta Hamasul la alegeri şi va deveni el membru al Organizaţiei Palestiniene de Eliberare (organizaţia-umbrelă a grupărilor palestiniene recunoscută de ONU drept reprezentantul politic al naţiunii palestiniene - n.red.)? Pentru că dacă va deveni membru, atunci chiar nu văd nicio şansă de negocieri. Oricine va fi preşedintele Americii anul viitor va trebui să trateze cu o conducere palestiniană nouă şi cu un Israel care va organiza probabil alegeri anul acesta" spune Abrams.

 "Acest secol trebuie să fie un Secol American. În Secolul American, America posedă cea mai puternică economie şi cea mai puternică forţă militară din lume. În Secolul American, America conduce lumea liberă, iar lumea liberă conduce întreaga planetă."

Mitt Romney , candidat la învestitura republican

Mitt Romney

China: Condamnă dur China pentru încălcarea drepturilor omului, manipularea cursului monedei naţionale şi ignorarea drepturilor intelectuale.

Rusia:Critică noul tratatul START (pentru reducerea armamentului nuclear) şi consideră politica lui Obama de „resetare" a relaţiei cu Rusia un eşec. Consideră că Putin vrea să recreeze un imperiu rus.

Războiul împotriva terorismului: Vrea să dubleze capacitatea închisorii Guantanamo.

Afganistan: Vorbeşte cu jumătate de gură de retragerea trupelor americane, dar doar dacă „generalii cred că e OK".

Rick Santorum

China: A declarat război economic Chinei.

Rusia: Vrea „reevaluarea ramificaţiilor tratatului START" şi vrea întoarcerea la planul iniţial de construire a umbrelei antibalistice în Polonia şi Cehia.

Războiul împotriva terorismului: Sprijină cu înfocare folosirea tehnicii de simulare a înecării cu apă în timpul interogatoriilor şi îndeamnă la lupta împotriva „fascismului islamic".

Afganistan: Se opune retragerii trupelor şi lăsarea Afganistanului în mâinile Talibanilor.

Newt Gingrich

China: Ca lider al Camerei Deputaţilor, a promovat relaţiile comerciale cu China, dar a şi criticat lacunele democratice ale acesteia.

Rusia: Îl acuză pe Putin de recurgerea la metode dictatoriale violente.

Războiul împotriva terorismului: Sprijină fără menajemente asasinarea suspecţilor de terorism, chiar şi când aceştia au cetăţenie americană. Doreşte să menţină Guantanamo deschisă.

Afganistan: E pesimistic în privinţa misiunii americane, dar se opune retragerii conform calendarului lui Obama.

Ron Paul

China: Vrea mai mult comerţ cu China, nu războaie economice.

Rusia: Vrea ca America să fie prietena Rusiei şi să nu o ameninţe în niciun fel.

Războiul împotriva terorismului: Se opune torturii cu apă, a votat împotriva Patriot Act şi vrea să închidă Guantanamo.

Afganistan: Vrea să retragă trupele cât de curând posibil.