CRPE: România nu respectă iniţiativele europene în materie de energie

Centrul Român de Politici Europene (CRPE) a publicat un studiu, intitulat “Piaţa unică de energie: Europa face al treilea pas înainte, noi încă unul înapoi”, care analizează acţiunile Uniunii Europene în vederea liberalizării pieţelor de energie electrică şi de gaz şi, prin comparație, politicile româneşti, care par să sugereze contrariul. Puteţi citi mai jos sumarul realizat de CRPE acestui raport.

România nu doar că nu se aliniază cerinţelor europene privind liberalizarea pieţelor de energie electrică şi de gaz, ci merge chiar înapoi. Deşi regulile europene devin mai stricte odată cu directivele din cel de-al treilea pachet energetic (care ar fi trebuit transpuse până pe 3 martie 2011), noi nu am respectat nici principiile din directivele anterioare din 2003. Problemele principale în legislaţia pe care România o propune în ultimul ceas sunt legate de:
•    independenţa şi responsabilitatea reglementatorului ANRE, care trebuie să asigure concurenţa efectivă în piaţă. ANRE ar trebui să fie mult mai activă în monitorizarea şi sancţionarea contractelor “cu băieţii deştepţi”, în avertizarea MEC că înfiinţarea companiilor integrate elimină definitiv concurenţa din piaţa de energie electrică, sau că legile speciale de furnizare de “gaz ieftin” către anumite ramuri au efecte anticoncurenţiale. ANRE ar trebui de asemenea să nu ţină preţurile artificial jos pentru energia electrică şi gaz, pentru consumatorii industriali şi casnici care nu sunt săraci, mai ales în perioadele electorale. Însă ca ANRE să poată face aceste lucruri, ea trebuie să fie independentă de politic, responsabilă pentru activitatea sa în faţa Parlamentului, în faţa publicului, consumatorilor şi industriei reglementate. Acest lucru nu se întâmplă deoarece ANRE rămâne politizată, subordonată premierului, cu o conducere în care rolul consultativ al stakeholderilor dispare cu desăvârşire, şi nu va răspunde pentru banii folosiţi şi pentru calitatea reglementărilor sale în faţa celor care sunt afectaţi de ea.
•    Nu se face o separare clară a intereselor producătorilor de stat de operatorii de transport, tot de stat; acest lucru va deveni cu atât mai important cu cât din 2011 apar şi producători privaţi de energie electrică (Petrom – Brazi). La fel, nu se separă operatorul de înmagazinare de producătorul de gaz de stat Romgaz, lucru necesar pentru a limita poziţia dominantă a acestei companii în partea de înmagazinare. În alte cuvinte, câtă vreme nu există separarea intereselor producătorilor de stat de reţele apare riscul ca producătorii privaţi să fie dezavantajaţi pe piaţă. În plus, dacă operatorii de transport vor fi politizaţi în loc să acţioneze transparent şi monitorizaţi atent de ANRE, există riscul ca unii producători privaţi să fie dimpotrivă avantajaţi la conectare în detrimentul concurenţilor lor, apărând o nouă formă de căpuşare.
•    Se continuă reglementarea preţurilor, la nivel scăzut şi fără bază economică, pentru energia electrică dar mai ales gaz. Deşi acest lucru pare să fie în beneficiul consumatorului şi un efort pentru sprijinirea consumatorilor casnici, în realitate principalii beneficiari sunt firmele cu relaţii speciale cu statul, producători ineficienţi din industria chimică, metalurgie, siderurgie şi anumiţi intermediari. Preţurile mici şi nejustificate economic duc însă pe termen lung la riscuri mari de securitate energetică, deoarece investitorii în sectorul producţiei de energie electrică şi gaz nu sunt interesaţi să investească în România cu riscul de a nu-şi recupera banii. În acelaşi timp, companiile, mai ales cele de stat, pierd enorm din preţurile scăzute. De exemplu, în piaţa gazului se pierd aproape 1.7 miliarde USD prin vânzarea gazului la cca. 40% din preţul de import; iar Hidroelectrica a pierdut 220 milioane EUR în 2009 din contractele cu băieţii deştepţi.
În loc să meargă înainte cu aceste practici păguboase pentru sectorul energetic, România ar trebui în primul rând să asigure independenţa, depolitizarea şi responsabilizarea reglementatorului, în aşa fel încât acesta să aibă o capacitate reală de a sancţiona inclusiv statul pentru practicile sale anticompetitive. Companiile de stat din sectorul producţiei trebuie trecute la Ministerul Finanţelor pentru a creşte profitabilitatea acestora şi implicit dividendele încasate la bugetul de stat. Toate măsurile din sectorul energetic şi legislaţia de transpunere a directivelor trebuie să se facă printr-o dezbatere reală cu toţi factorii afectaţi, consumatori, investitori, public, experţi, în loc să fie aprobate ad-hoc diferite măsuri ce favorizează status quo-ul şi interesele actuale nelegitime din sector.