Criză majoră în perspectivă între SUA şi Turcia. Poate recupera Rusia relaţia strategică?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Memorialul genocidului armean, în Erevan Foto Shutterstock
Memorialul genocidului armean, în Erevan Foto Shutterstock

A început o discuţie foarte înfierbântată pentru a încerca dezlegarea semanticii avertismentelor lansate de preşedintele Putin şi, mai ales, traseul acelor „linii roşii“ care nu ar trebui depăşite.

Între timp, aşa cum se întâmplă mereu în acest joc strategic întru totul similar simulărilor succesive prezentate în unele academii militare în perioada Războiului Rece, apar repoziţionări de ultimă oră care indică decizii importante şi cu consecinţe economice calculate "în caz că". În acest context, poate ar fi interesant să vedem care cele se anunţă la orizontul imediat şi ce relevanţă ar putea avea pentru zona noastră.

Pot urma tensiuni majore SUA- Turcia

Preşedintele Biden, aşa cum relatează surse multiple convergente, se pregăteşte ca, pentru prima oară în ultimii 40 de ani, să recunoască genocidul populaţiei armene (Metz Yeghern), evenimentele tragice din 1915 din Turcia, adică uciderea unei părţi importante a populaţiei armeneşti, aproximativ 1,500.000 de oameni.  Ceea ce, absolut evident, va provoca o reacţie extrem de dură din partea Turciei care va spune că americanii au încălcat astfel "o linie roşie" .

"Dacă americanii vor să înrăutăţească relaţiile dintre noi, decizia le aparţine", a spus ministrul turc de externe Mevlut Cavusoglu, adăugând că decizia lui Biden de a folosi acest termen de "genocid" nu va putea avea niciun fel de consecinţă juridică. Aluzie clară la faptul că, în sistemul relaţiilor internaţionale, nu este prevăzută niciun fel de posibilitate de sancţionare a perpetrării unui genocid cu excepţia unei sesizări oficiale a Curţii Penale Internaţionale, mica problemă de procedură fiind însă că SUA nu recunoaşte autoritatea acestui organism al ONU creat tocmai pentru a sancţiona fapte care intră în definiţia genocidului, crimelor de război sau alte atrocităţi aferente.

a

De cealaltă parte, ştiind bine că problemele sau acuzaţiile de genocid nu vor putea fi rezolvate printr-o decizie internaţională, chiar la începutul acestui an, referindu-se la deplasarea forţată de populaţie armeană în 1915 şi perioada imediat următoare, Preşedintele Erdogan declara foarte sigur pe sine că "relocarea bandelor de armeni şi sprijinitorilor lor, cei care  în estul Anatoliei masacraseră musulmani, inclusiv femei şi copii, a fost acţiunea cea mai rezonabilă care putea fi decisă în acel moment".

Are motive să fie aşa de sigur că nu i se va întâmpla nimic? Are, căci nevoia de a ţine Turcia aproape a fost atât de mare în cazul americanilor şi implicit a NATO, încât preşedintele Nixon după ce în 1981 se referise la "genocidul asupra armenilor", a revenit sub presiunea aliatului turc, lipsa de reacţie oficială continuând până în 2019 când ambele camere ale parlamentului american au votat în favoarea unei rezoluţii recunoscând existenţa genocidului.

Foto: Soldaţi din armata imperială otomană pozând cu capetele victimelor armene (sursa: Santa Maria Times)

as

În finalul articolului, aveţi textul acelei Rezoluţii istorice. Şi să vedem acum, adică sâmbătă, cu ocazia Rememberence Day, dacă Biden va pronunţa cuvântul de "genocid" sau, aşa cum susţin alte surse, se va limita doar la a rememora evenimentul. Mulţi însă speră că va rămâne fidel poziţiei sale din 2019 când afirma că "nu trebuie niciodată şă uităm sau să rămânem tăcuţi în privinţa acelei oribile şi sistematice campanii de exterminare", adăugând apoi că istoria Armeniei nu va fi niciodată completă în lipsa recunoaşterii genocidului. SUA s-ar putea alătura acum grupului de 30 de ţări care recunosc oficial genocidul (printre care Franţa, Germania, Canada, Rusia şi Elveţia), iar printre primele consecinţe aşteptate ar putea fi deschiderea unor procese multiple şi masive privind acordarea de compensaţii familiilor urmaşilor celor ucişi sau deportaţi de trupele imperiale turce.

Oricum, pentru Turcia au început deja evenimente neplăcute care ar putea avea efecte complicate şi multiple, căci Ankara a fost oficial notificată că a fost scoasă de pe lista participanţilor la realizarea avionului F-35. Chestiunea nu vine ca o noutate căci relaţiile pe acest subiect erau tensionate încă de pe vreme Administraţiei Trump, dar acum vechiul conorţiu pentru construcţia avionului de luptă a fost anulat, în locul său apărând un nou acord între SUA, Australia, UK, Italia, Olanda, Canada, Norvegia şi Danemarca. Iar consecinţa cea mai credibilă, chiar imediată, ar putea fi că Turcia va solicita Rusiei să poată achiziţiona avioane SU-57, completând astfel coşmarul ţărilor din NATO, cel deschis prin cumpărarea de către Ankara a sistemelor de rachete S-400 pe care, într-un viitor se pare destul de apropiat (în momentul în care ruşii vor dispune de suficiente instalaţii S-500) să poată începe să le producă parţial sau total în Turcia.

Se poate ca Rusia să preseze pentru a obţine un avantaj strategic şi a "recupera" complet un aliat care, destul de posibil, mult timp de ezitări şi piruete nu mai are între Kremlin şi spaţiul NATO/UE. S-ar putea ca aici şi acum să se traseze una dintre cele mai importante linii roşii despre care, poate-şi aminteşte cineva s-a vorbit în tratativele de la Malta. Posibil să fie prima mare repoziţionare în aşteptarea viitoarei mari negocieri pe care o pregătesc acum consilierii de securitate ai preşedinţilor american şi rus.

===================================

H. Res. 296

In the House of Representatives, U. S.,

October 29, 2019.  

Whereas the United States has a proud history of recognizing and condemning the Armenian Genocide, the killing of 1.5 million Armenians by the Ottoman Empire from 1915 to 1923, and providing relief to the survivors of the campaign of genocide against Armenians, Greeks, Assyrians, Chaldeans, Syriacs, Arameans, Maronites, and other Christians;

Whereas the Honorable Henry Morgenthau, United States Ambassador to the Ottoman Empire from 1913 to 1916, organized and led protests by officials of many countries against what he described as the empire’s “campaign of race extermination”, and was instructed on July 16, 1915, by United States Secretary of State Robert Lansing that the “Department approves your procedure * * * to stop Armenian persecution”;

Whereas President Woodrow Wilson encouraged the formation of the Near East Relief, chartered by an Act of Congress, which raised $116,000,000 (over $2,500,000,000 in 2019 dollars) between 1915 and 1930, and the Senate adopted resolutions condemning these massacres;

Whereas Raphael Lemkin, who coined the term “genocide” in 1944, and who was the earliest proponent of the United Nations Convention on the Prevention and Punishment of Genocide, invoked the Armenian case as a definitive example of genocide in the 20th century;

Whereas, as displayed in the United States Holocaust Memorial Museum, Adolf Hitler, on ordering his military commanders to attack Poland without provocation in 1939, dismissed objections by saying “[w]ho, after all, speaks today of the annihilation of the Armenians?”, setting the stage for the Holocaust;

Whereas the United States has officially recognized the Armenian Genocide, through the United States Government’s May 28, 1951, written statement to the International Court of Justice regarding the Convention on the Prevention and Punishment of the Crime of Genocide, through President Ronald Reagan’s Proclamation No. 4838 on April 22, 1981, and by House Joint Resolution 148, adopted on April 8, 1975, and House Joint Resolution 247, adopted on September 10, 1984; and

Whereas the Elie Wiesel Genocide and Atrocities Prevention Act of 2018 (Public Law 115–441) establishes that atrocities prevention represents a United States national interest, and affirms that it is the policy of the United States to pursue a United States Government-wide strategy to identify, prevent, and respond to the risk of atrocities by “strengthening diplomatic response and the effective use of foreign assistance to support appropriate transitional justice measures, including criminal accountability, for past atrocities”: Now, therefore, be it

Resolved, That it is the sense of the House of Representatives that it is the policy of the United States to—

(1) commemorate the Armenian Genocide through official recognition and remembrance;

(2) reject efforts to enlist, engage, or otherwise associate the United States Government with denial of the Armenian Genocide or any other genocide; and

(3) encourage education and public understanding of the facts of the Armenian Genocide, including the United States role in the humanitarian relief effort, and the relevance of the Armenian Genocide to modern-day crimes against humanity.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite