Criza educaţională impune noi abordări, un editorial semnat de David Malpass, preşedintele Băncii Mondiale

Criza educaţională impune noi abordări, un editorial semnat de David Malpass, preşedintele Băncii Mondiale

David Malpass, preşedintele Grupului Băncii Mondiale

Preşedintele Grupului Băncii Mondiale, David Malpass, abordează într-un editorial pentru cotidianul „Adevărul“, în exclusivitate în România, o temă deosebit de importantă pentru viitorul nostru - criza educaţională.

Pentru majoritatea copiilor, aniversarea vârstei de 10 ani creează multe emoţii. Învaţă mai multe despre lume şi îşi extind orizonturile. Însă, prea mulţi copii – mai mult de jumătate dintre copiii cu vârsta de 10 ani din ţările cu venituri reduse şi medii – nu ştiu să citească şi nu pot înţelege o poveste simplă. Ne aflăm în mijlocul unei crize educaţionale globale ce sufocă oportunităţile şi aspiraţiile a sute de milioane de copii. Iar acest lucru este inacceptabil.

În luna octombrie, am dat publicităţii date pentru a fundamenta un nou obiectiv educaţional: până în anul 2030, ne dorim să reducem cel puţin la jumătate nivelul unui nou indicator al performanţei educaţionale scăzute denumit learning poverty (procentul de copii care nu ştiu să citească şi nu pot să înţeleagă o poveste simplă până la vârsta de 10 ani), la nivel global.

A şti să citeşti este o deprindere cu un caracter aparte, de mare importanţă: această abilitate deschide o lume întreagă de noi posibilităţi şi reprezintă fundaţia pe care se construiesc alte abilităţi educaţionale esenţiale — inclusiv matematica elementară şi ştiinţele. Eforturile de eradicare a indicatorului denumit learning poverty constituie o chestiune urgentă. Este cheia eliminării sărăciei, în general, şi a stimulării prosperităţii comune. Este şi un factor-cheie de sprijinire a copiilor pentru ca aceştia să-şi poată valorifica întregul potenţial.

Însă, în ultimii câţiva ani, progresele înregistrate pe calea reducerii nivelului learning poverty au fost modeste. La nivel global, în perioada 2000-2017, s-a înregistrat doar o îmbunătăţire cu 10% a rezultatelor la învăţătură obţinute de elevii de şcoală primară. În acest ritm, 43% dintre copiii cu vârsta de 10 ani nu vor şti să citească nici în anul 2030.

Există însă şi o veste bună. Copiii care vor împlini 10 ani în 2030 se vor naşte în anul următor. Dacă luăm urgent măsuri, există o oportunitate ca această tendinţă să fie inversată.

Obiectivul pe care ni l-am stabilit este ambiţios, dar realizabil – şi ar trebui să catalizeze măsurile luate pentru atingerea obiectivului de dezvoltare durabilă 4 (ODD4) – Educaţie de calitate favorabilă incluziunii. Dar pentru aceasta, este nevoie de un progres de trei ori mai rapid la nivel global, un ritm care poate fi susţinut dacă fiecare ţară ţine pasul cu performanţa ţărilor în care au raportate cele mai bune rezultate în perioada 2000 - 2015.

Există ţări care ne demonstrează că acest lucru este posibil. În Kenya, programul naţional de lectură demarat de guvern a crescut de trei ori numărul elevilor de clasa a II-a care pot să citească la un nivel corespunzător. Acesta a inclus îndrumare bazată pe tehnologie şi ghiduri pentru profesori, dar şi distribuirea unei cărţi pentru fiecare copil.

În Vietnam, o programă suplă şi eficace asigură predarea elementelor de bază, iar abilităţile fundamentale sunt aprofundate şi toţi copiii dispun de materiale didactice. Rezultatele la învăţătură obţinute de elevii vietnamezi, în categoria de 40% a ţărilor cu veniturile cele mai reduse, sunt bune sau chiar mai bune decât cele ale unui elev de nivel mediu din ţările cu venituri ridicate.

Provocările inerente atenuării learning poverty vor fi diferite de la ţară la ţară şi de la regiune la regiune. În anumite ţări, accesul la educaţie rămâne o problemă uriaşă — 258 de milioane de tineri nu urmau nicio formă de învăţământ la nivel mondial în anul 2018. În alte ţări, deşi copiii sunt în sălile de clasă, ei nu învaţă. Prin definirea unui obiectiv global, Banca Mondială poate colabora cu ţările partenere pentru ca acestea să-şi definească propriile obiective educaţionale la nivel naţional. Reducerea la jumătate a learning poverty până în anul 2030 este însă doar un obiectiv intermediar. Ambiţia noastră este să colaborăm cu guvernele şi partenerii de dezvoltare pentru a elimina complet această problemă.

De pe poziţia de cel mai mare finanţator al educaţiei în ţările cu venituri medii şi reduse, Banca Mondială va continua să colaboreze cu diferitele ţări partenere în scopul îmbunătăţirii competenţelor de lectură în şcolile primare. Politicile promovate includ îndrumare detaliată şi instruire practică pentru profesori, asigurarea accesului la texte de mai bună calitate şi mai potrivite vârstei şi predarea materiilor către copii în limba pe care o folosesc acasă.

Banca Mondială derulează activităţi împreună cu guvernele şi partenerii de dezvoltare şi în scopul îmbunătăţirii sistemelor de învăţământ în ansamblu, astfel încât progresul obţinut în alfabetizare să poate fi susţinut şi amplificat. Acest lucru înseamnă să se asigure că elevii vin la şcoală pregătiţi şi motivaţi să înveţe, că profesorii sunt eficienţi şi apreciaţi şi au acces la tehnologie, că sălile de clasă oferă un spaţiu bine dotat pentru învăţare, şcolile sunt sigure şi inclusive şi că sistemele de învăţământ sunt bine gestionate.

Un program la fel de ambiţios de evaluare şi cercetare este implementat pentru a sprijini aceste eforturi şi pentru a include evaluarea deopotrivă a rezultatelor învăţării şi a factorilor care o stimulează, continuarea procesului de cercetare şi a iniţiativelor de inovare şi utilizarea inteligentă a noilor tehnologii cu privire la metodele de optime de construire a deprinderilor de bază.

Criza educaţională nu doar că iroseşte potenţialul copiilor, ci dăunează şi economiilor în ansamblu. Aceasta va avea un impact negativ asupra forţei de muncă şi competitivităţii economice în viitor – după cum arată Indicele Capitalului Uman calculat de Banca Mondială, la nivel global, se preconizează că productivitatea unui copil de nivel mediu născut astăzi va reprezenta doar 56% din ceea ce ar putea fi dacă ţările ar investi suficient în sănătate şi educaţie.

Eliminarea learning poverty trebuie să devină o prioritate, la fel ca şi combaterea foametei şi a sărăciei extreme. Nu va fi deloc uşor, însă nu putem ceda în faţa acestei provocări. Suntem datori copiilor din întreaga lume să ridicăm ştacheta mai sus, pentru ca şi ei să poată face acelaşi lucru.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: