COVID-19 şi serviciile secrete (I)
0
Multiplele consecinţe generate de o criză medicală sistemică pot afecta profund securitatea cetăţeanului şi prin extensie şi pe cea naţională.
Măsura în care serviciile naţionale de intelligence pot avea un rol în prevenţia şi gestionarea unei crize medicale extinse rămâne un subiect deschis de discuţie, care trebuie să aibă în vedere o evaluare multidimensională şi onestă, raportarea la valorile democratice şi respectarea drepturilor cetăţeneşti, consecinţele şi efectele secundare – inclusiv a inadecvărilor şi a eşecurilor, suportul legislativ – frecvent insuficient şi incomplet, posibile suprapuneri de atribuţii şi nu în ultimul rând, posibilităţile reale de acţiune.
Puţinele exemple documentate şi accesibile publicului larg de implicare a serviciilor de intelligence în probleme medicale relevante pentru securitatea naţională (în special in contextul pandemiei COVID-19), demonstrează multitudinea scenariilor posibile, dar şi necesitatea mecanismelor de control democratic.
Protejarea propriului personal şi reorganizarea activităţii instituţiilor strategice
Având în vedere transmisibilitatea crescută a noului coronavirus, o provocare pentru instituţiile cu rol critic în timpul unei pandemii este protejarea propriului personal şi reorganizarea activităţii, fără a diminua calitatea actului profesional. De exemplu, în Statele Unite, cu ocazia stabilirii măsurilor de răspuns în contextul epidemiei COVID-19, s-a subliniat importanţa prevenirii infectării personalului din comunitatea de intelligence/apărare precum şi a angajaţilor din industria de apărare (considerată infrastructură critică), pe teritoriul SUA şi în cadrul misiunilor externe.
Foto: Industria de apărare a SUA este considerată în timpul pandemiei o infrastructură critică care trebuie să îşi continuie activitatea
Având în vedere infecţiozitatea crescută a virusului SARS-CoV-2, în special în spaţiile închise şi aglomerate, posibilitatea infectării rapide a unui număr mare de profesionişti situaţi în centre de comandă, nave maritime, în proximitatea unor factori decizionali şi/sau în interiorul unor instalaţii strategice reprezintă o realitate concretă. În ciuda aparenţei de scenariu hollywoodian, aceste temeri deja s-au concretizat în cadrul pandemiei COVID-19: mai mulţi decidenţi politici au fost infectaţi cu virusul SARS-CoV-2 (Prinţul Albert de Monaco, Prinţul Charles al Marii Britanii, premierul Boris Johnson etc), o epidemie cu evoluţie rapidă a afectat echipajul portavionului nuclear american USS Theodore Roosevelt dar şi echipajele unor submarine militare – ex. Zr.Ms. Dolfijn (Olanda) sau K-266 Orel (Federaţia Rusă).
Foto: Submarinul nuclear K-266 Orel al cărui echipaj este în prezent în carantină datorită infectării unor membri ai echipajului cu noul coronavirus
Anul trecut au fost date publicităţii documente nesecrete în care sunt prezentate măsurile destinate angajaţilor National Security Agency (NSA – Agenţia de Securitate Naţională) în cazul unei “pandemii de gripă asemănătoare celei din anul 1918 şi care la care nu există o soluţie eficientă”. Aceste măsuri, particularizate pentru comunitatea de infomatii şi apărare, au fost redactate în anul 2009 la o solicitare a Preşedintelui George W. Bush din anul 2006.
În anul 2014, ca urmare a lecţiilor învăţate cu ocazia epidemiilor de Ebola, MERS, Zika, administraţia Obama a realizat un manual în care detaliază răspunsul guvernului american în cazul unei epidemii cu un agent infecţios emergent cu consecinţe severe. O completare ulterioară a fost realizată în anul 2018 în cadrul Strategiei Naţionale de Bioaparare (National Biodefense Strategy).
Foto: Prima pagină a manualului realizat în timpul administraţiei Obama.
Departamentul de Sănătate recomanda asigurarea hranei şi a medicaţiei uzuale pentru minim trei luni, precum şi adoptarea unor măsuri destinate protejării şi încetinirii transmisiei agentului infecţios (spălarea suprafeţelor de contact comune, a mâinilor, păstrarea igienei generale, distanţarea socială). Alte măsuri prevedeau limitarea călătoriilor, un triaj epidemiologic complex al personalului civil şi militar, carantinarea la nevoie, modificarea microclimatului în spaţiile de lucru (filtare, fluxuri de aer separate, camere cu presiuni pozitive şi negative, etc.).
Un alt document intern destinat Pentagonului, redactat în anul 2017 (în prezent desecretizat - denumit USNORTHCOM Branch Plan 3560 Pandemic Influenza and Infectious Disease Response), atrage atenţia asupra riscului de apariţie a unei boli respiratorii datorată unui agent infecţios cu transmisibilitate ridicată, cel mai probabil o tulpină emergentă de virus gripal. Epidemia cauzată de acest agent patogen ar putea “determina apariţia unei boli severe cu răspândire rapidă în rândul forţelor armate în măsură să afecteze capacitatea de răspuns şi eficienţa în cadrul mai multor specialităţi militare”. Planul atrăgea atenţia şi asupra “competiţiei pentru şi insuficienţei resurselor care includ…contramăsuri medicale non-farmaceutice (ventilatoare, dispozitive medicale, echipamente de protecţie personale precum măşti faciale şi mănuşi), echipament medical şi suport logistic”. Nu în ultimul rând se estimează că “şi cele mai industrializate ţări vor suferi datorită lipsei de paturi suficiente, echipamente medicale specializate precum ventilatoare mecanice sau accesul la stocuri suficiente de medicamente si acces la vaccinuri pentru tratarea populaţiei în cazul unei pandemii severe”.
Menţinerea moralului şi combaterea stressului psihologic în rândul personalului militar rămâne un obiectiv important în timpul pandemiei, aspect subliniat recent şi de către directorul Defense Intelligence Agency (DIA), Robert Ashley într-o notă internă destinată angajaţilor.
Extinderea pandemiei şi impunerea carantinei şi în Statele Unite, precum şi recomandările de a reduce până la 90% gradul de interacţie umană directă, i-au obligat pe tot mai mulţi angajaţi civili implicaţi în efortul de securitate naţională şi apărare să să lucreze de la domiciliu (telemuncă). Acest aspect, pe lângă faptul că reprezintă o provocare la adresa culturii organizaţionale conservatoare a serviciilor de intelligence, ridică şi serioase probleme de securitate cibernetică, de protejare a activităţii şi secretelor, dar şi de eficienţă în lipsa unor contacte directe.
Foto: Telemunca în contextul pandemiei cu SARS-CoV-2 reprezintă o provocare atât pentru angajaţii civili şi militari din cadrul sectorului de securitate naţională, cât şi pentru cultura instituţională a acestor organizaţii.
Probleme similare, legate de reorganizarea activităţii personalului propriu, menţinerea fluxurilor de activitate, colectarea informaţiilor de la surse umane (în special în zonele puternic afectate de pandemia COVID-19) etc, au fost menţionate şi de serviciul francez DGSE (Direction générale de la sécurité extérieure).
Tot mai multe servicii de intelligence (ex. MI6, GCHQ, ASIO) au recunoscut că pandemia COVID-19 interferă cu procesele de recrutare, inclusiv din rândul propriilor cetăţeni, datorită alocării de resurse şi redistribuirii personalului.
Se estimează că pandemia va accelera şi implementarea soluţiilor de antrenament la distanţă/virtuale, şi probabil şi de recrutare, pentru tot mai multe categorii de specialităţi militare. Având în vedere că antrenamentele în grup pot fi responsabile de răspândirea rapidă a viruslui SARS-CoV-2, s-au identificat soluţii specializate precum “jocurile serioase pentru securitatea naţională” (serious game for national security). Prin utilizarea unor scenarii complexe neliniare, a realităţii virtuale şi augmentate distribuite, interfeţelor creier-computer etc. se pot obţine antrenamente realiste cu rezultate comparabile cu cele clasice, însă fără expunerea personalului la riscul de infecţie.
(va urma)
Articol de Cosmin Dugan, medic primar şi absolvent al Masterului de Studii de Securitate al Universităţii din Bucureşti, expert LARICS pe probleme de securitate medicală.
Se încarcă comentariile...
