Coşmarul sirian: episodul Alep, între Srebreniţa şi Stalingrad

În cursul săptămânii trecute a căzut şi Alepul. Nu e o victorie răsunătoare, nici măcar nu cred că e o victorie, dar sigur e un măcel care va intra în istorie prin ororile comise de bombardamentele iresponsabile ruse şi siriene asupra spitalelor, şcolilor şi cartierelor de locuinţe ale suniţilor din Estul Alepului, care au avut drept unică vină faptul că au trăit într-o zonă controlată de rebeli, de opoziţia siriană.

În plus, pe masa organismelor pentru drepturile omului ale ONU şi pe masa UE stau propunerile de noi sancţiuni împotriva Rusiei pentru masacrul din Alep, pentru crime împotriva umanităţii, genocid, încălcarea legilor războiului prin utilizarea de arme interzise şi neocrotirea civililor.

Sub eticheta combaterii teroriştilor, Rusia a combătut, în fapt, interesele Occidentului în Orientul Mijlociu şi Siria. Profitând de schimbarea de ştafetă la Casa Albă, de un preşedinte Obama slab, care şi-a ratat momentul său odată cu formularea unui ultimatum şi a liniilor roşii fără să declanşeze şi intervenţia siriană, şi de un preşedinte Trump care se anunţă mai favorabil negocierii, pertractărilor şi combinaţiilor în care Rusia poate fi şi partener, comportament ce a încurajat Moscova, Putin a trecut rapid peste costuri şi a introdus pe teren toate categoriile de trupe speciale, mercenari, contractori privaţi construiţi de GRU, pentru a acoperi responsabilitatea statului în masacre fără seaman făcute de foşti ofiţeri, toţi pregătiţi spre a măcelări populaţia sunnită într-un război sectar menit să ucidă, să alunge şi să schimbe raportul din Siria în defavoarea sunniţilor, cu scopul menţinerii lui Al Assad la putere.

Strategia a beneficiat pe deplin de incoerenţa Turciei lui Erdogan, care ba a apărat triburile turkmene şi pe sunniţi, ba i-a combătut direct pe kurzi, ba a cerut schimbarea lui Al Assad şi a doborât avionul rus ce i-a traversat teritoriul, ba a căzut la pace cu Putin, a intrat în Siria ca o a treia forţă, blocând avansarea kurzilor la Vest de Eufrat şi pregătindu-se să ia parte dacă nu la lupte, sigur la negocierile pentru Raqqa şi Mosul, capitalele de azi ale organizaţiei Stat Islamic. Rezultatul dansului între părţi şi al afirmării Turciei ca un al treilea actor, separat de coaliţia anti-ISIL condusă de SUA şi statele din Golf, a dus la legitimarea acţiunilor Rusiei pe formate alternative ruso-iraniano-turce, care exclud statele occidentale – SUA şi statele Europene – din afacerile păcii şi războiului din Siria, dar şi din soluţiile impuse de Moscova pe teren. Punctul dificil de dezbătut este cine va plăti pentru reconstrucţia Siriei lui Assad, menţinut la putere prin mumificare de către Rusia contra unor avantaje militare fără precedent în Orientul Mijlociu.

Armata rusă bombardează o zonă rezidenţială din cartierul Darat Izza din Alep  FOTO Hepta Faisal Mahmud Agenţia Anadolu

Ororile din Alep: regimul lui Asad, Rusia lui Putin şi Iranul pe banca acuzaţilor pentru măcelărirea civililor sub eticheta de „terorişti”

Brutalitate feroce, atrocităţi şi dispariţia ultimei urme de umanitate, acesta e comportamentul afişat de Rusia, avidă să dea o lovitură intereselor occidentale, nu să combată vreo formă de terorism în Siria, nici să protejeze în vreun fel civilii. Consiliul de Securitate al ONU a fost blocat să voteze propunerea franceză de a desfăşura monitori care să supravegheze evacuarea şi protejarea civililor din Estul Alepului, controlat de opoziţia siriană şi subiect al măcelului în ultimele zile. Ambasadorul francez Francois Delattre a spus că prezenţa monitorilor ar fi evitat ca Alepul să se transforme într-o a doua Srebrenica, locul în care mii de bărbaţi şi băieţi musulmani bosniaci au fost măcelăriţi în 1995 de forte sârbe. Rusia a blocat prin veto iniţiativa.

Preşedintele american Barack Obama a numit „orori” rezultatele bombardamentului feroce a blocurilor de locuinţe, spitalelor, şcolilor din Alepul de Est. Apoi, populaţia civilă a fost ţinta măcelului comis de miliţiile şiite şi de armata lui Bashar Al-Assad. Iar Germania acuză Rusia pentru participarea sa la distrugerile din estul oraşului Alep:

„Rusia, forţele lui Bashar Al-Assad şi luptătorii susţinuţi de Iran sunt responsabile de devastarea părţii de est a oraşului Alep. Masiva distrugere a oraşului a fost posibilă prin participarea militară a Rusiei. De asemenea, Rusia nu a prevenit crimele care au urmat, deşi îi stătea în putere”, a declarat purtătorul de cuvânt al Guvernului, Steffen Seibert.

În acelaşi timp, ministrul saudit al Afacerilor Externe, Adel Al-Jubeir, a anunţat expulzarea ambasadorului rus şi suspendarea misiunii diplomatice ruse în regatul saudit, în urma măcelului asupra populaţiei civile din Alep. Diplomaţii ruşi au la dispoziţie 48 de ore să părăsească ţara. Alte state arabe, în primul rând monarhiile din Golf, pot urma exemplul Arabiei Saudite de a expulza ambasadorii ruşi. De alfel, Germania anunţă că sancţiunile împotriva regimului Assad şi a Rusiei sunt pe masă, iar Arabia Saudită insistă pentru ca ambii responsabili evidenţi (Iranul nu este citat aici) să răspundă în faţa tribunalelor internaţionale pentru genocidul comis şi pentru crime de război şi crime împotriva umanităţii.

După estimările trimisului special al ONU, în Alepul de Est s-ar mai afla 40.000 de civili şi probabil 5.000 de luptători ai opoziţiei blocaţi aici într-o enclavă încă controlată de rebeli.

Însă acum prima preocupare a comunităţii internaţionale este salvarea civililor care au fost prinşi în Alep de bombardamentele ruse şi de măcelul din casă în casă făcut de miliţiile şiite, deloc amiabile cu localnicii suniţi. Familiile trăiesc noaptea la temperaturi de îngheţ şi sub bombe, ca în districtul Al-Amiriyah, locul de plecare al evacuărilor până vineri, când au fost întrerupte. După ce au stat vineri 9 ore în frig, localnicii au revenit sâmbătă pentru a afla că autobuzele pentru evacuare nu mai vin. Acolo nu mai e deloc mâncare, niciun pic de apă potabilă şi situaţia se înrăutăţeşte în fiecare zi. Din cauza frigului, copii răcesc şi sunt decimaţi mai ceva decât ca urmare a bombardamentelor anterioare. Peste toate, miliţiile şiite tâlhăresc şi ucid laolaltă sunniţii rămaşi în partea oraşului ce fusese controlată de rebeli.

Turcia a trimis camioane de ajutoare umanitare sâmbătă în Siria. De asemenea, a propus să construiască tot în Siria, în partea pe care o controlează, un oraş de corturi pentru 80.000 de persoane, pentru a sprijini refugiaţii. În acelaşi timp, regimul Al Assad acuză rebelii pentru suspendarea evacuării, în timp ce la Geneva discuţiile ruso-americane au fost suspendate din cauza pretenţiilor nemăsurate ale părţii ruse, care încearcă să-şi impună doar interesele sale. În schimb, au loc discuţii trilaterale ruso-turco-iraniene, iar următoarea rundă e aşteptată la Moscova. Rebelii asediază satele Fuaa şi Kafraya, în nord-vestul Siriei, pe care le evacuează contra evacuării oraşelor Madaya şi Zabadani în provincia Damasc, pe care le asediază regimul.

După estimările trimisului special al ONU, Staffan de Mistura, în Alepul de Est s-ar mai afla 40.000 de civili şi probabil 5.000 de luptători ai opoziţiei blocaţi aici într-o enclavă încă controlată de rebeli, civili care sunt şi ţinta bombardamentelor nesfârşite. De joi, Turcia a spus că a primit 90 de răniţi din Alep la tratament peste frontieră. Circa 8.500 de civili reuşiseră să iasă din oraş, între care circa 3.000 de luptători, până la blocarea evacuărilor.


Soldat rus, alături de militari ai lui Bashar al-Assad, în misiune de câştigare a simpatiei civililor sirieni, în satul Kubab, de lângă oraşul Hama  FOTO AFP

Fantomele combatante ale Kremlinului: mercenarii ruşi, forţă privată încastrată în Armata rusă, trimisă în cele mai mortale situaţii de război

Noi probe au apărut despre mercenarii ruşi şi armatele private care luptă în Estul Ucrainei şi Siria. Radio Europa Liberă a dat publicităţii date despre Ziua Eroilor Patriei, sărbătorită de Kremlin la 9 Decembrie, cu 300 de reprezentanţi militari şi civili decoraţi de către preşedintele Putin, unii eroi ai Uniunii Sovietice, alţii eroi ai Rusiei, între care au apărut şi doi reprezentanţi ai forţelor de mercenari ruşi (asta deşi Rusia interzice mercenariatul). Dmitry Utkin, fondatorul companiei Militare Private Vagner, şi colonelul Andrei Troşev au fost invitaţi şi onoraţi la reuniune.

Cu această ocazie a fost redeschis dosarul paramilitarilor mercenari care sunt utilizaţi în mod excesiv de către Rusia în ultimii ani. Motivul fundamental este capacitatea lor de a fi dispensabili, posibilitatea de a nega a Rusiei privitor la acţiunile sângeroase ale grupării, în Donbas şi Siria, dar şi lipsa de responsabilitate a Rusiei faţă de cei angajaţi în aceste grupări şi faţă de urmaşii lor, pentru cei care sunt morţi sau răniţi în lupte. Nu e vorba despre voluntari, ci despre militari cu pregătire substanţială, veterani, de cele mai multe ori pensionaţi, oricum ieşiţi din serviciul de operaţiuni speciale şi care au şi o libertate mai mare în a decima şi distruge totul în jur, militari şi civili, tocmai din cauza neincluderii lor în cadrul Armatei ruse.

Astăzi există cel puţin datele şi probele privind decorarea lor de către statul rus pentru curaj şi implicarea lor împreună cu trupele ruse, cu facilităţi şi capabilităţi ale Armatei ruse, în acţiunile de război. Diferenţa faţă de firmele private americane utilizate în războaiele din Afganistan şi Irak ca şi contractori ţine de faptul că trupele acestea sunt trimise în linia întâi, ca deschizători de drumuri, ba chiar în situaţiile cele mai periculoase. Din contră, sunt unităţile cu cei mai mulţi morţi şi răniţi. În Grupul Vagner, de exemplu, dintre 600 de soldaţi perindaţi în timp, 60 au murit. Iar activitatea s-a derulat în zonele cele mai dificile. În plus, spre deosebire de trupele speciale ale Armatei ruse, mercenarii ucid totul, nu au niciun scrupul faţă de civili sau regulile de război.

Dmitry Utkin, cu numele de război „Vagner”, din cauza admiraţiei sale faţă de nazişti, are 46 de ani, iar prezenţa sa a fost recunoscută de către Kremlin. Până în 2013, Utkin a fost comandant de brigadă al forţelor speciale ale serviciilor militare ruse GRU. După pensionarea din 2013, a început să lucreze pentru compania Moran Security Group, fondată de militari veterani din Rusia pentru antrenament şi specializaţi în securitatea împotriva pirateriei. Aceştia au lucrat pentru Corpul Slavonic, o organizaţie care căuta mercenari pentru „protejarea câmpurilor petroliere şi conductelor” în Siria, însă Vagner a apărut în 2014 în Estul Ucrainei, luptând alături de trupele regulate ruse şi voluntarii locali din aşa-numitele republici populare Doneţk şi Lugansk. În 2015, au ajuns în Siria, chiar înainte cu câteva săptămâni de primele raiduri ruse în Siria, din octombrie 2015, şi de anunţul oficial al operaţiunilor ruse în Siria.

Operaţiunile pe care le execută sunt cele aferente pregătirii de forţe speciale - recunoaştere, lucrul ca şi grupuri de diversiune, acţiuni în spatele frontului şi operaţiuni speciale în zone cu grad înalt de periculozitate, ca un grup de infanterie de elită care suferă, dar şi produce foarte multe victime, cu mult mai mari decât cele ale forţelor speciale obişnuite, tocmai din cauza impunităţii şi neasumării lor formale de către statul rus, deci a lipsei de responsabilitate pentru crimele de război. Grupul Vagner a jucat un rol important în sprijinul forţelor lui Al Assad pentru capturarea oraşului Palmira, pierdut ulterior în faţa Daesh-Stat Islamic, una din cele mai ruşinoase situaţii pentru Rusia.

Colonelul Andrei Troşev, veteran al războiului URSS din Afganistan, pensionat oficial în 2014, a fost şi el la recepţie şi este şi el membru al grupului, fiind decorat de Putin cu medalia de „Erou al Rusiei” după părăsirea armatei, deci a fost pentru decorat pentru activităţile de azi. Probe ale activităţii şi legăturilor cu armata rusă sunt multiple: decorări ale membrilor, imagini de la Statul Islamic cu soldaţi ruşi ucişi la Palmira (în martie), maiorul în retragere Sergei Ciupov, cu armamentul forţelor speciale ale GRU lângă el, tabăra de antrenament Vagner lângă baza Brigăzii 10 forţe speciale GRU din Krasnodar Krai, fotografii ale mercenarilor postate pe reţele sociale cu deplasările în elicoptere ale Armatei ruse, elicoptere şi avioane etc. O adevărată probă de lawfare rus, utilizarea legii sau lipsei legii pentru a atinge obiective militare - în cazul de faţă utilizarea fantomelor combatante ale Kremlinului niciodată recunoscute.

Soldaţi sirieni se odihnesc după bătălia din cartierul al-Sheik Saeed din Alep FOTO EPA / Stringer

Alep, un Stalingrad pentru al Assad, ruşi şi iranieni, care consacră războiul sectar cu sunniţii izgoniţi din Siria

Luptele pentru preluarea controlului asupra oraşului Alep, cel de-al doilea oraş din Siria ca importanţă, s-au soldat cu o victorie a forţelor preşedintelui sirian Bashar Al-Assad, susţinut de trupele speciale şi mercenarii ruşi, miliţiile şiite irakiene şi de trupele speciale ale Hezbollah. Prin amploarea distrugerilor, bombardamentelor şi măcelărirea civililor, Alepul nu se anunţă doar drept o a doua Srebrenica, locul eradicării bărbaţilor şi băieţilor musulmani din enclavă, ci ca un al doilea Stalingrad pentru Al Assad.

În bătălia pentru Siria, Turcia se anunţă deja ca un al treilea actor pe teren, în condiţiile în care SUA se arată nesigure în acţiuni, până la învestirea lui Trump preşedinte, iar baza sa de încredere cu kurzii nemulţumeşte profund o Turcie temătoare de un stat kurd la frontierele sale cu Siria şi Irak. Între timp, preşedintele rus Vladimir Putin a făcut tot posibilul să încheie campania din Alep înainte ca preşedintele-ales al SUA, Donald Trump, să se instaleze la Casa Albă, pentru a avea la îndemână un fapt împlinit, dar şi un argument puternic în negocieri în favoarea călăului sirienilor, Bashar al Assad, preşedintele responsabil al uciderii a 310.000 persoane numai în actualul război civil.

Alepul nu se anunţă doar drept o a doua Srebrenica, locul eradicării bărbaţilor şi băieţilor musulmani din enclavă, ci ca un al doilea Stalingrad pentru Al Assad.

Căderea Alepului extinde „Siria utilă”, zona cu ieşire la mare, controlată de alawiţi, care găzduieşte bazele cele mai importante ale Rusiei în Orientul Mijlociu şi blochează Estul Mediteranei. În fapt, Rusia s-a plasat de la început în postura celui care „strică jocurile”, adoptând o postură de combatere a intereselor occidentale în Siria şi Orientul Mijlociu, chiar dacă a pretins tot timpul că se ocupă cu combaterea terorismului Statului Islamic. Ulterior şi-a extins pretenţiile asupra Jabhat al-Nusra, organizaţie ce jurase loialitate Al Qaeda şi care lupta împotriva regimului, apoi a declarat ţinte legitime toate organizaţiile care nu se depărtează de Jabhat al-Nusra ca zonă geografică, în fine, chiar şi pe civilii care trăiau în arii sub controlul rebelilor sunniţi.

În fapt, întreaga luptă şi coaliţie alternativă a Rusiei cu regimul sirian, Iranul, Hezbollahul libanez şi miliţiile şiite irakiene a reprezentat o modalitate prin care Moscova s-a afirmat pe teren pe seama lansării războiului sectar şi al epurării sunniţilor din Siria, alungaţi pe drumul refugiaţilor spre Europa, prin Turcia. Astfel încât căderea oraşului Alep constituie un eşec pentru puterile sunnite regionale.

Turcia are o strategie incoerentă în timp, în care permanenţa este blocarea creării statului kurd la frontierele sale şi înlocuirea lui Bashar al-Assad. În prima parte, obiectivul e în contradicţie cu SUA şi statele occidentale, pentru că Turcia consideră forţele kurde ca fiind teroriste din cauza implicării unor structure kurde în atacuri teroriste de pe teritoriul turc. Pe de altă parte, în cel de-al doilea caz, preşedintele Recep Tayyip Erdogan face un joc complicat şi periculos, alteori lesne de calificat drept incoerent, fie susţinând opinia occidentală, fie jucând pe roluri împăciuirea cu Rusia şi abţinerea de la poziţia de înlocuire a lui Al Assad, aceste susţineri publice de către unul sau altul dintre oficialii turci fiind transmise printr-o adevărată ştafetă a contestării lui Assad.

În ceea ce priveşte Arabia Saudită, aceasta nu a reuşit să înfiinţeze o zonă sigură pentru transferul de ajutoare şi armament către rebeli. Pierderea oraşului Alep constituie un eşec dureros pentru opoziţia siriană, care nu a putut să îi unească pe cei care luptă împotriva regimului şi să mobilizeze lumea pentru a salva poporul sirian şi se pregăteşte pentru o nouă etapă în cadrul confruntărilor prelungite.

Preşedintele Recep Tayyip Erdogan face un joc complicat şi periculos, alteori lesne de calificat drept incoerent.

SUA s-au retras de la negocierile unde li se impunea soluţia rusă şi unde Moscova tergiversează, evident, pentru venirea lui Trump la Casa Albă. Rusia speră într-o formulă mai avantajoasă, iar testul lui Trump va fi lupta pentru oraşul Raqqa, „capital” din Siria a Statului Islamic, acolo unde asaltul e pregătit de forţele kurde şi Forţele Democratice Siriene, înfiinţate de americani. Dar nici turcii nu sunt departe şi ar dori să preia controlul asupra oraşului înainte ca forţele lui Al-Assad să o facă, kurzii şi turcii condiţionându-şi reciproc prezenţa în asalt. Dacă din nepricepere sau harţă între diferiţii actori, alawiţii lui Assad şi aliaţii şiiţi şi ruşi vor cuceri şi Raqqa, impactul la consolidarea imaginii preşedintelui sirian ca eliberator al ţării sale de sub controlul Statului Islamic şi postura de învingător al terorismului jihadist salafist va fi copleşitor. Şi avantajele Rusiei vor fi deopotrivă.