Contrabanda cu diamante din Amazon îşi bate joc de pactul internaţional

Dotaţi cu cântare, lupe şi rucsacuri pline cu bani, comercianţii din Venezuela opresc la nenumăratele mine ilegale de la graniţa dintre Brazilia şi Republica africană Guyana, căutând diamante şi aur.

„Am diamantele în sânge“, a declarat un cumpărător. Marfa pe care o va achiziţiona va ajunge în centrele comerciale din Tel Aviv, Antwerp, Londra şi din New York, după ce vor fi introduse prin contrabandă în Guyana, pentru a obţine acte false.

Este o rută care ignoră aşa-zisul „Proces Kimberley“, un pact internaţional adoptat în 2003, pentru a reduce contrabanda cu „diamantele de sânge“, care a alimentat războaiele civile din Africa.

Chiar dacă pietrele din Venezuela nu sunt „diamante de sânge“, fondatorii pactului se tem că existenţa lor poate da altor producători naţionali de diamante, precum Zimbabwe, o scuză să închidă ochii în faţa încălcării pactului Kimberly, scrie Reuters.

Numeroşi comercianţi din Venezuela şi Guyana au confirmat pentru Reuters afacerile ilegale, cerând ca identitatea să nu le fie dezvăluită, pentru a nu atrage atenţia autorităţilor.

Eficienţa procesului Kimberly a fost pentru mult timp pusă la îndoială, iar imposibilitatea de a verifica legitimitatea propriilor diamante a determinat Venezuela să oprească emiterea certificatelor în 2005. Trei ani mai târziu, ţara a renunţat să mai fie un participant activ, iar consiliul Procesului Kimberly se gândeşte, în mod oficial, la excluderea guvernului socialist al preşedintelui Hugo Chavez.

Justificarea pietrelor preţioase din Venezuela

Guyana, o fostă colonie britanică cu 750.000 de locuitori, aflată în nord-estul Americii de Sud, are propriile probleme cu certificatele Kimberly, deşi numeroşi cumpărători susţin că este uşor să minţi cu privire la provenienţa diamantelor.

Comercianţii de diamante din capitala statului, Georgetown, sunt foarte bine ascunşi şi nu ar refuza un diamant veritabil doar din cauza originii sale îndoielnice.

„În cazul în care cred că este un diamant bun, îl cumpăr. Sunt un om de afaceri“, a justificat un cumpărător care a dorit să rămână anonim. 

Frontiera de 740 de kilometri dintre Venezuela şi Guyana este o zonă de junglă, în care legile nu funcţionează. Unele pietre vin din Brazilia,chiar pe drumuri pavate.

„Diamantele sunt o marfă cu care poţi face uşor contrabandă şi pe care le poţi exporta legal din Guyana, cu certificatul Kimberly. Poţi să cari în buzunare diamante în valoare de mii de dolari, fără să declanşezi vreun detector de metale“, a declarat un alt cumpărător.

În această vară, Statele Unite ale Americii (preşedintele Procesului Kimberley pentru anul 2012) au dat autorităţilor venezuelane un ultimatum pentru a respecta tratatul. În caz contrar, vor pierde calitatea de membru.

„Procesul Kimberly va pierde un membru important. În regiune se va face o cerere pentru vigilenţă, împotriva schimburilor comerciale cu Venezuela, iar astfel ţara îşi va pierde credibilitatea“, a avertizat Maurice Miema din Republica Democratică Congo, care prezidează comisia pactului de participare.

Lovitură pentru Kimberly

Ian Smillie, un canadian care a ajutat la fondarea pactului, a demisionat în 2009, invocând faptul că  expulzarea oficială a Venezuelei ar putea încuraja şi alte persoane să ignore reglementările. „În cazul în care Venezuela nu ţine seama de norme, de ce s-ar deranja altcineva?“, se întreabă el.

Ministrul din Guyana pentru Resursele Naturale şi Mediu, Robert Persaud, a negat că guvernul său ar fi închis ochii la astfel de ilegalităţi.

„Întotdeauna am fost conştienţi că există o mişcare la frontieră“, a declarat el.
 
Căutătorii de aur şi de diamante

În ciuda aparenţelor, aceasta este o afacere prosperă. Stând pe marginea unei gropi, Jesus Lopez în vârstă de 45 de ani, câştigă în medie 2.000 de dolari pe săptămână, din aur şi din diamante.

„Fac acest sacrificiu pentru copilul meu“, spune Lopez.

„Câştig mai mult decât în construcţii“, susţine Juan Bolo, în vârstă de 64 de ani.
 
În timp ce câştigurile sunt în creştere, depărtarea de zonele ocupate au ridicat preţul produselor. O sticlă de apă costă şi zece dolari, iar utilizarea telefoanelor prin satelit este scumpă.

Chiar dacă plata este bună şi împrejurimile spectaculoase, violenţa dintre mineri, bolile tropicale, şerpii şi alunecările de teren creează multe victime.

„Crezi că trăiesc o viaţă lipsită de griji, o aventură? În realitate, nu ştiu dacă nu cumva voi muri cu un pistol la tâmplă sau spânzurat de un copac şi aruncat în râu“, şi-a manifestat îngrijorarea un cumpărător european, care a fost în regiune timp de mai multe decenii.