Surse militare au declarat că avioane inamice au atacat poziţii militare în zona Al-Kiswah, la periferia sudică a capitalei Siriei. Aviaţia militară israeliană a efectuat în trecut bombardamente în această regiune, vizând baze militare iraniene. Armata israeliană a vizat, în principal, poziţii militare iraniene sau transporturi de armament spre mişcarea şiită Hezbollah. În ultima perioadă, operaţiunile israeliene în Siria au fost mai rare, după ce armata siriană a doborât, din greşeală, un avion rus, în încercarea de a ataca o aeronavă israeliană.

Israelul are două probleme majore în ceea ce priveşte prezenţa iraniană în Siria, ca parte a unei „misiuni de consiliere“ în Siria. Mai întâi, e vorba despre ameninţarea directă a acestor trupe iraniene asupra Israelului, apoi despre livrările de arme către Hezbollahul libanez, miliţia şiită pro-iraniană din Liban. Israelul a lovit ţintele din Siria ale Forţelor speciale Al Quds din cadrul Gardienilor Revoluţiei Islamice, ca şi taberele Hezbollah. Însă e prima acţiune după doborârea de către anti-aeriană siriană a unui avion rusesc IL 20, soldată cu moartea a 15 soldaţi ruşi, la 22 septembrie 2018, avion militar de transport după care se ascundeau avioanele de vânătoare israeliene asupra cărora trăgea anti-aeriana siriană. Ca urmare a acestui episod, Rusia a livrat de urgenţă armatei siriene sisteme S300, amplasate la Masyaf, în nord-estul Siriei.

Este încă neclar dacă aceste sisteme sunt operaţionale şi dacă ele au tras după avioanele israeliene. Relatările din presă sunt confuze, între sursele siriene, care lasă să se înţeleagă că au fost utilizate, ba chiar au doborât un avion israelian, şi cele de la Tel Aviv. Armata israeliană IDF a negat doborârea oricărui avion al său, negând afirmaţiile forţelor siriene că ar fi doborât un avion israelian şi 4 rachete. Este neclar şi dacă eventuala amplasare a sistemelor S300 ar putea lovi avioanele israeliene, în caz de confruntare directă. Anterior, IDF a anunţat că, dacă vor trage după aeronavele israeliene, acestea vor distruge complet apărarea anti-aeriană siriană.

Avioanele israeliene au lovit, de această dată, miliţiile siriene pro-iraniene din al-Kiswah, în sudul capitalei Damasc, la 50 de km de graniţa cu Israelul. Până acum, au fost vizate, în cele peste 200 de raiduri israeliene în Siria, site-uri ale trupelor de intelligence iraniene ale Forţei Al Quds, cartierele generale logistice, complexul militar şi logistic iranian din Kiswah, depozite de armamente de lângă aeroportul internaţional Damasc, instalaţii de culegere de informaţii electronice, posturi militare şi armamente grele aflate în zona de contact. Israelul a tras peste 800 de rachete până în prezent asupra bazelor iraniene. La ultimul atac, din luna mai, asupra aceleiaşi locaţii, au fost ucise 46 de persoane dintre care 11 iranieni într-un atac ca formă de retaliere pentru cele 20 de rachete trase către Israel în Înălţimile Golan.

Israelul susţine că a lovit până acum aproape toate locaţiile forţelor iraniene din Siria, Tel Avivul, alături de Washington, presând Rusia să obţină retragerea completă a forţelor iraniene din Siria. Chiar dacă nu a răspuns pozitiv până acum – având dificultăţi să livreze în această direcţie – Rusia a continuat să permită zborurile şi tirurile israeliene în Siria fără a le intercepta, în ciuda parteneriatului cu Iranul.

Preocupantă rămâne capacitatea noilor sisteme S300, livrate de către partea rusă, de a intercepta aeronavele israeliene care execută aceste zboruri şi operaţiuni în Siria.

În ciuda loviturilor succesive, Iranul continuă să transfere arme şi trupe în Siria, inclusiv rachete balistice transportate peste graniţa cu Irakul. Peste weekend s-a confirmat transferul rachetelor balistice iraniene către miliţiile pro-iraniene din Irak, dar şi construcţia a două fabrici de rachete în Iran şi Siria, în beneficiul miliţiilor şiite, echipate şi antrenate de Iran în cele două state. Aici s-ar afla, cel mai probabil, ţintele reale israeliene. Fostul ministru al Apărării, Avigdor Lieberman, a anunţat că ar putea fi lovite şi ţintele din Irak ale Iranului, însă Armata Israeliană a anunţat că nu a identificat capabilităţi ce pot atinge Israelul de aici. De altfel, Ministerul Apărării a fost asumat - după demisia lui Lieberman, la precedenta criză politică după o operaţiune în Gaza - de către premierul Benjamin Netanyahu.

Şi Hezbollahul a fost vizat şi a pierdut peste 2000 de luptători în Siria în cei 6 ani de război civil, potrivit IDF, armata israeliană. Hezbollahul a încercat să-şi procure rachetele, dar nu a putut-o face din cauza loviturilor israeliene asupra convoaielor şi facilităţilor construite pe teritoriul sirian de Hezbollah, inclusiv o fabrică de rachete. Cât despre trupele siriene, acestea au ajuns în zona de contact cu Înălţimile Golan, după recuperarea teritoriului de la insurgenţă, însă poliţia militară rusă s-a alăturat trupelor ONU pentru a bloca orice posibilă acţiune sau incident ce ar determina reacţia israeliană.

Preocupantă rămâne capacitatea noilor sisteme S300, livrate de către partea rusă, de a intercepta aeronavele israeliene care execută aceste zboruri şi operaţiuni în Siria. De asemenea, Moscova a anunţat că va monta contra-măsuri electronice de-a lungul coastei siriene pentru a bloca legăturile satelitare şi navigaţia pe bază de GPS, dar şi sistemele de radare de pe nave şi comunicaţiile cu aeronavele de război, pentru a le „orbi“ şi a bloca atacurile asupra teritoriului sirian. O asemenea perspectivă este cea mai proastă veste pentru aeronavele israeliene şi o asemenea eventualitate ar afecta substanţial capacităţile de intervenţie în Siria. Un raport secret al şefului IDF este aşteptat în Cabinet, pe această temă.