În buna tradiţie chineză a punerii în scenă a marilor ceremonii cu înaltă valoare simbolică, cadrul a fost foarte atent ales: este prima expoziţie anuală de la Shanghai consacrată comerţului internaţional chinez, cu participarea a 3600 de companii din 172 de ţări ale lumii, prezentând peste 5000 de produse în premieră mondială şi cu aproximativ 400.000 de cumpărători autohtoni şi străini. Trebuia să fie atât de fastuos pentru a da valoarea deplină pentru ceea ce dorea să anunţe Preşedintele XI, poate, din punctul meu de vedere, cea mai importantă deschidere în istoria politică a Chinei după marea ruptură şi deschidere spre modernism făcută de geniul lui Deng Xiaoping.

Nu este vorba despre o altă expoziţie în sensul obişnuit al cuvântului, ci despre o iniţiativă politică majoră şi un angajament în spiritul propriului nostru acord de a deschide piaţa chineză.“

Xi Jinping, preşedintele Chinei

Iar contextul este favorizant pentru un mare anunţ de deschidere, căci în haosul generat acum de politica super-izolaţionistă şi violent protecţionistă promovată de Preşedintele Trump, a retragerii SUA din atât de multe tratate şi acorduri internaţionale, este limpede că marii jucători economici ai lumii au amorsat deja strategii de conturnare a problemei americane şi de creare a unor noi spaţii şi formule de cooperare, pe căt se poate cu efect imediat sau cât mai rapid.

Sigur că Preşedintele XI nu şi-a prezentat promisiunile ca pe un răspuns direct şi punctual la noua linie a politicii americane, dar este evident că despre asta este vorba şi că, astfel, începe o competiţie pentru supremaţia pe pieţe.

Iată ce promite preşedintele chinez, mesaj care, începând de ieri, este disecat de analiştii economici dar şi de analiştii politici din marile cancelarii ale lumii, cei care trebuie să dea acum un răspuns privind sustenabilitatea angajamentului chinez şi efectele pe care le poate genera în ceea ce ar putea fi o nouă realitate economică la nivel mondial.

Cooperarea internaţională va fi obiectivul politic major al Chinei, căci „naţiunile nu ar mai trebui să se arate reciproc cu degetul pentru a-şi oculta propriile lor probleme“, spunea Xi, condamnând „protecţionismul“, „izolaţionismul“ şi „legea junglei“. Iar acele ţări - pe care nu le nominalizează - „nu ar mai trebui să ţină în mână o lanternă, luminând doar slăbiciunile celorlalţi, dar nu şi pe ale lor“.

Răspunsul chinez nu se vrea doar ideologic, căci angajamentul de acum este de a oferi stimuli imediaţi extrem de importanţi pentru importuri prin tarife scăzute, prin mărirea vitezei operaţiunilor vamale şi, extrem de important pentru toţi jucătorii de pe pieţele internaţionale, implentarea unor legislaţii extrem de comprehensive şi severe care să pedepsească orice tip de furt de proprietate intelectuală. Asta condiţiile în care angajamentul global al Chinei continuă cu promisiunea de mărire rapidă a nivelului de venit al populaţiei chineze, generând astfel apariţia unor noi sectoare pentru consum, cu accent pe bunurile de clasă medie şi superioară.

Perspective dintre cele mai interesante deoarece, trebuie să reamintim acest lucru, China este acum cea de-a doua economie pe plan mondial, reprezentând o piaţă de 1,3 miliarde de consumatori răspândiţi pe o suprafaţă de 9,6 milioane km pătraţi. În acest context, spunea preşedintele chinez „partea cea mai valoroasă din viitoarele importuri chineze va trebui să răspundă cererii de consum intern care este în creştere şi la aspiraţiile unei ţări care are nevoie de o devoltare de înaltă calitate“.

Despre ce este vorba de fapt? Răspunde Preşedintele XI, care a precizat că, la orizontul următorilor 15 ani, produsele şi serviciile importate de China vor depăşi 30.000 de miliarde şi, respectiv, 10.000 de miliarde $.

Nu sunt chiar atât de inconştient să zic că un asemenea subiect ar trebui să preocupe pe cineva din Guvernul României (pe domnul Ministru Andruşcă, spre exemplu, că e geniul economic al PSD), dar subiectul, totuşi, nu ar trebui ignorat. Poate, cine ştie, după ce vor termina să se destituie, să se înjure şi să blesteme între ei, conducătorii naţiunii române se vor gândi dacă chiar merităm să rămânem în afara marilor mişcări ce cuprind planeta, al marilor refaceri de alianţe economice ce fundamentează pe cele politice şi miltare ce negociază deja între ele viitoarea hartă de putere a planetei. Şi toate raţionamentele vor fi economice, iar deciziile politice vor urma priorităţile create prin dezvoltarea pieţelor care se deschid fluxurilor internaţionale de schimburi şi producţie. Asta înţelesese odată Deng Xiaoping şi aceasta este a fost moştenirea lăsată generaţiei care, acum, înfăptuieşte miracolul chinez.

„Imperiul imobil“ şi-a deschis porţile. În paralel, SUA şi le închide şi se retrage între propriile sale graniţe. Care va fi logica câştigătoare şi care este cel mai bun răspuns la criză? Tot economia va fi cea care valida justeţea alegerilor şi, în consecinţă, nu ne rămâne decât să aşteptăm ce va rezulta din bătălia giganţilor arbitrată de Rusia şi ansamblul ţărilor în curs de dezvoltare din Organizaţia de Cooperare de la Shanghai. Cele cărora, din motivele binecunoscute, ca reacţie la protecţionismul american, li se alătură ţările din Uniunea Europeană. Noile alianţe şi formule de cooperare se discută acum.