Cine este Nicolas Maduro, succesorul desemnat al preşedintelui Hugo Chavez

Nicolas Maduro, succesorul desemnat de Hugo Chavez FOTO Reuters

Vicepreşedintele Venezuelei, ministrul de Externe Nicolas Maduro, fost şofer de autobuz şi sindicalist, desemnat drept succesorul său de preşedintele Hugo Chavez care a decedat marţi din cauza cancerului, este, la cei 50 de ani ai săi, un veteran al „chavismului“, considerat conciliant şi moderat.

Hugo Chavez, în vârstă de 58 de ani, le-a cerut concetăţenilor săi în decembrie, înainte de a pleca în Cuba pentru cea de-a patra operaţie de cancer, să îl facă pe Maduro preşedintele lor dacă el va fi nevoit să părăsească puterea, asigurându-i că este „un revoluţionar“ şi un „bărbat plin de experienţă, în pofida tinereţii sale“, relatează AFP.

„Este unul dintre liderii tineri, cu cele mai bune capacităţi“ pentru a conduce ţara „cu mână de fier, cu viziunea, cu inima sa de om din popor, cu talentul său cu oamenii (...), cu recunoaşterea internaţională pe care a dobândit-o“, a adăugat preşedintele. 

Deja ministru de Externe din 2006, Nicolas Maduro a fost numit vicepreşedinte de Chavez după victoria acestuia din urmă la alegerile prezidenţiale din 7 octombrie. 

Anterior, acest fost şofer de autobuz înalt, amabil şi despre a cărui viaţă privată se ştiu puţine, cu excepţia faptului că este căsătorit cu Cilia Flores, procuror general al Republicii, a fost pentru scurt timp preşedinte al Adunării Naţionale (2005-2006), după ce a obţinut primul său mandat de deputat în 1999, sub emblema Mişcării a V-a Republică, fondată de Hugo Chavez, care a preluat puterea în acelaşi an.

Destinele celor doi bărbaţi s-au încrucişat deja în cadrul Mişcării Revoluţionare Bolivariene 200 (MBR-200), creată tot de Chavez, la conducerea căreia el a desfăşurat lovitura de stat ratată împotriva preşedintelui Carlos Andres Perez, în 2002.

„Uitaţi unde merge Nicolas, şoferul de autobuz Nicolas. El a fost şofer de autobuz şi cum au mai râs de el!“, a exclamat Chavez, atunci când l-a numit vicepreşedinte.

Numele lui a fost citat cu din ce în ce mai multă insistenţă la momentul pronosticurilor privind numele succesorului preşedintelui bolnav. La începutul deplasărilor în scopuri medicale ale lui Hugo Chavez în Cuba, el a fost unul dintre vizitatorii cei mai frecvenţi.

Silueta înaltă a acestui membru al aripii moderate a „chavismului“ a devenit, de asemenea, din ce în ce mai familiară la întâlnirile internaţionale după ce acesta l-a înlocuit de mai multe ori pe Hugo Chavez, slăbit, la ultimele summit-uri.

Analiştii politici subliniază, de asemenea, tonul său conciliant şi marea sa capacitate de a negocia şi de a exersa o influenţă asupra diferitelor tendinţe ale „chavismului“.

„El nu este dur verbal“ şi „pare o persoană (...) dispusă la dialog“, apreciază politologul Ricadro Sucre. „În plus, este alegerea (liderilor cubanezi Fidel şi Raul) Castro“, marii aliaţi ai preşedintelui Chavez, adaugă acest profesor al principalei universităţi din Venezuela.

Istoricul Margarita Lopez Maya subliniază, la rândul său, „fidelitatea“ „celui mai bun purtător de cuvânt“ internaţional al Guvernului Chavez, a cărui retorică antiimperialistă a adoptat-o perfect, la fel ca şi susţinerea unor regimuri controversate, precum Iran, Libia sau Siria.