Cine este Muqtada Al-Sadr, liderul şiit gata să preia frâiele puterii la Bagdad
0
În 2008 Muqtada Al-Sadr era un om terminat. În primăvară declarase război atât americanilor şi irakienilor într-un război ce avea să-l ruineze. Astăzi, acelaşi cleric e la un pas de a cuceri puterea politică la Bagdad şi de a dezlănţui un război civil cu repercusiuni grave pentru securitatea întregului Orient Mijlociu. Cine este Muqtada Al-Sadr şi ce şanse are să preia puterea?
Muqtada Al-Sadr este un cleric şiit anti-american, şeful armatei Mahdi, o forţă paramilitară ce a pus probleme în trecut atât americanilor cât şi irakienilor. Aproape necunoscut înainte de căderea lui Saddam Hussein din 2003, Sadr a ajuns să fie unul dintre cei mai respectaţi lideri şiiţi din Irak.
Origini sănătoase
Faptul că provine dintr-o familie proeminentă, descendenţi cu origini atât irakiene cât şi iraniene, cu influenţe la cel mai înalt nivel în politica Irakului, l-a ajutat considerabil pe tânărul Sadr în ascensiunea sa meteorică. Tatăl său a fost unul dintre cei mai puternici clerici şiiţi din Irakul anilor '90. Un văr de-al tatălui său, aiatolahul Mohammed Baqir Al-Sadr, a fost un lider proeminent al comunităţii şiite, sfârşind executat de regimul lui Saddam în 1980. Ambilor predecesori le sunt atribuite o bună parte din modul în care şiiţi sunt percepuţi în cultura spirituală a regiunii şi singura formă de opoziţie serioasă împotriva regimului Saddam.
La rândul său, Sadiq al-Sadr, tatăl liderului ce se află în aceste zile la câţiva paşi de a pune mâna pe putere în Irak, a fost asasinat în 1999 de către regimul lui Saddam Hussein. La moartea acestuia, tânărul Muqtada moşteneşte o serie de şcoli şi organizaţii caritabile construite de familia sa. Căsătoria cu fiica unuia dintre cei mai influenţi aiatolahi din regiune, Mohammad Baqir Al-Sadr, la rândul său victimă a regimului opresiv al lui Saddam Hussein, i-a cimentat poziţia de favorit la cârma organizaţiilor şiite din Irak.
Un cleric înarmat îi provoacă pe americani
Sadr a înţeles că drama familie sale, majoritatea asasinaţi de vechiul regim, nu se va schimba decât dacă va refuza să rămână doar la nivel de influenţă spirituală în regiune. Tânărul şi ambiţiosul Sadr s-a potrivit perfect vidului de putere creat de căderea lui Saddam Hussein în 2003. Alături de alţi tineri imami şi insurgenţi înarmaţi, acesta şi-a format repede o brigadă ce a devenit, în scurt timp, o armată în toată regula. 2004 a fost anul în care s-a hotărât să se ia în piept cu forţele americane. Cele mai multe bătălii s-au dat în jurul oraşelor Najaf şi Karbala. Sute de victime, printre care şi zeci de soldaţi americani, se adaugă în palmaresului sumbru pe care clericul avea să-l îmbogăţească de la an la an. În 2006, miliţiile lui Sadr controlau o bună parte din Bagdad şi Basra, luptându-se frecvent cu trupele americane şi britanice. În ianuarie 2008, preşedintele Statelor Unite, George Bush jr, anunţă o „întărire a eforturilor de a diminua pericolul extremiştilor şiiţi în Irak”, declaraţie pe care Sadr o ia ca ameninţare personală. Armata sa suferă înfrângeri grele, iar acesta dispare încet-încet de la cârma acţiunilor militare şi se concentrează din ce în ce mai mult pe aspectul politic.
Politicianul Sadr
Imediat după înfrângerile dintre 2004-2005, Muqtada Al-Sadr îşi îndeamnă forţele militare să se concentreze pe aspecte sociale, să se implice activ în reconstrucţia comunităţilor afectate de războiul cu americanii. Modelul era unul încercat şi funcţionase înainte- exemplul Hezbollah- aducându-i lui Sadr 32 din cele 275 de locuri parlamentare la alegerile din 2005. Victoria le-a oferit încredere multora din şiiţi alientaţi de conducerea preponderent sunită a lui Saddam, o conducere ce dominase scena politică din ultimul secol. Sadr acaparează repede ministere şi funcţii-cheie: sănătate, transporturi şi administraţia locală. Într-un interviu din 2006 oferit postului Al-Arabiya, Sadr descrie ascensiunea sa politică în felul următor: „Mişcarea Sadiristă a început prin a rezista paşnic, apoi a trecut la rezistenţă armată şi a culminat cu rezistenţa politică.”
Într-un articol din 2008 pentru ziarul britanic The Independent, jurnalistul Patrick Cockburn îl numeşte pe Sadr „marele învingător al politicii irakiene.”
Forţele militare Mahdi, armata loială lui Sadr, gata să apere Bagdadul de SIIL:
Religie şi identitate
Sadr nu a uitat de religie în ascensiunea sa politică. Deşi provine dintr-o familie de clerici, acesta nu a reuşit să-şi termine studiile religioase la timp. În 2007 a emis un decret prin care le cere adepţilor săi să-şi dedice mai mult timp activităţilor religioase, anunţându-şi intenţia de a se înscrie la cursurile seminarului conservator din Najaf. Babak Rahimi, expert în politica şiită, e de părere că această mişcare i-a întărit acestuia „identitatea irakiană.”
Acesta dispare pentru o bună bucată de timp în 2008, mulţi analişti fiind de părere că Sadr şi-a continuat studiile în oraşul iranian Qom, un aspect ce ar pune serioase semne de întrebare cu privire la inflluenţa pe care Iranul o are asupra situaţiei curente din Irak.
Relaţia cu Sistani „cel tăcut”
O bună parte din jurnaliştii şi experţii ce au urmărit relaţia lui Muqtada Al-Sadr cu Ali Al-Sistani, liderul şiiţilor din Irak, a fost una de protecţie, în care tânărul aspirant la cele mai înalte funcţii în ierarhia politică naţională s-ar fi bucurat de încurajare tacită din partea lui Sistani, în speranţa ca acesta va fi controlabil şi va putea face şi spune lucruri cu care Sistani nu ar fi dorit să se asocieze.
Sistani este asociat cu două mari partide politice de orientare şiită: Consiliul Suprem pentru Revoluţia Islamică a Irakului, principalul partid de opoziţie în timpul lui Saddam, cu armată proprie de proporţii considerabile şi Partidul Dawa, un grup politico-religios ce doreşte un stat islamic pe întreg teritoriul Irakului. Ambele grupuri sunt strâns legate, atât financiar cât şi ideologic, de Iran, locul de naştere al lui Sistani.
Acesta face parte din tradiţia clericilor şiiţi descrişi ca „tăcuţi”, lideri religiosi ce nu-şi doresc o implicare în politică. Asta ar putea explica, sunt de părere experţii, motivul pentru care Sistani îl încurajează şi protejează pe Sadr. Acesta din urmă poate desfăşura acţiuni pe care Sistani, din poziţia sa de lider religios, nu le-ar putea face fără să se compromită.
Al-Sadr şi prim-ministrul Maliki
Maliki, un membru proeminent al Partidului Dawa se bucura de sprijinul lui Sadr. Asta până la ultimele declaraţii din aceste zile, când Sadr a afirmat public că doreşte ca Maliki să se dea la o parte şi să-l lase pe el să conducă guvernul, asta pentru a evita cucerirea Bagdadului de către insurgenţii SIIL. Maliki era soluţia de comprormis între Statele Unite şi Consiliul Suprem al Revoluţiei Islamice din Irak, singura pe care Sadr a putut-o impune la vremea când acesta a fost numit, în 2006. Viziunile celor doi sunt, de cele mai multe ori, în concordanţă, însă alianţa lor e una bazată mai mult pe interese politice comune decât pe valori şi principii, sunt de părere cei care au observat relaţia pe care aceştia au dezvoltat-o de-a lungul timpului.
Maliki respinge formarea unui guvern de uniune naţională şi acuză un atac asupra guvernului:
Cei doi nu sunt de acord în două aspecte-cheie, aspecte ce în aceste zile contează cel mai mult. Kenneth M Pollack, un expert pe Orientul Mijlociu de la Institutul Brookings, e de părere că cei doi au viziuni diferite când vine vorba de viitorul ţării: „Sadr nu o să facă niciun compromis suniţilor sau altor miliţii şiite. De asemenea, Sadr nu doreşte să colaboreze cu Statele Unite şi nu acceptă trupe americane pe teritoriul Irakului”, a declarat acesta.
Un început în loc de încheiere
Ultimele săptămâni au fost extrem de tensioante în Irak. Pe fondul instabilităţii, Muqtada Al-Sadr a declarat că intenţionează să formeze un guvern naţional de tranziţie şi a promis să „scuture pământul de sub picioarele rebelilor sunniţi ce avansează spre Bagdad.”
Poate oare un lider cu conexiuni şi origini sociale dintre cele mai proeminente să beneficieze din nou de un vid de putere şi să se proclame liderul Irakului? Va putea acesta opri ofensiva SIIL către Bagdad? Şi dacă da, cu ce preţ? Întrebările îşi au răspunsul atât în trecutul controversat al acestui cleric cât şi în aptitudinile sale de a negocia o ascensiune la putere pe cale diplomatică, în timp ce-şi consolidează puterea militară.
Citeşte şi:
Criza din Irak, explicată în 5 minute
Conflictul din Irak riscă să arunce în aer întreaga ecuaţie de securitate a Orientului Mijlociu, cu repercusiuni grave pentru continentul european şi pentru restul lumii. „Adevărul“ vă propune o scurtă prezentare a cauzelor care au stat la baza insurecţiei jihadiste din Irak, pornind de la diviziunile religioase dintre sunniţi şi şiiţi.
Prim-ministrul Irakului a anunţat miercuri că nu va ceda presiunii internaţionale de a forma un guvern de coaliţie, considerând că această idee nu reprezintă altceva decât o altă tentativă de îndepartare a sa de la putere.
În Irakul de astăzi, apartenenţa religioasă la una dintre cele două ramuri principale ale islamului, sunnism sau şiism, a devenit o chestiune de viaţă şi de moarte.
Cum vor Beretele Verzi să salveze Bagdadul de jihadişti
La începutul acestei săptămâni, un contingent de soldaţi americani aparţinând Beretelor Verzi a ajuns la Bagdad, trupele desfăşurând o misiune de consiliere a guvernului irakian contra insurgenţilor ce au ocupat nordul şi o bună parte din vestul Irakului.
Teroriştii bat palma pentru a cuceri Siria şi Irakul
Grupările surori dar inamice Statul Islamic în Irak şi Levant (SIIL) şi Frontul al-Nusra, aripa siriană a reţelei teroriste Al-Qaida, au decis să fuzioneze la Albu Kamal, cea mai importantă localitate de la frontiera dintre Siria şi Irak, a anunţat un ONG, relatează AFP.
Se încarcă comentariile...
