Cele cinci ţări de pe Glob care au câştigat lupta cu recesiunea

Recesiune ultimilor ani nu a lovit toate statele de pe Glob, unele dintre ele reuşind să găsească drumul cel bune pentru dezvoltare economică FOTO: Shutterstock

Orice fel de criză, fie naţională sau globală, fie economică sau politică, are numeroşi perdanţi, dar şi câţiva câştigători care reuşesc să transforme dezavantajele multora în avantaje proprii. Acesta este şi cazul a cinci ţări de pe Glob care au ieşit învingătoare din recesiune, în timp ce altele încă se mai zbat să iasă la liman.

Ascensiunea Chinei şi a Indiei a devenit demult un clişeu, programele economice şi industriale ale fiecăreia nereuşind să contracareze prăbuşirea mondială declanşată în anul fatidic al crizei – 2008. Însă cinci state au izbutit acolo unde altele au eşuat.

Polonia

Polonia este ţara cel mai puţin promiţătoare din perspectivă economică, din rândul ţările est-europene care au îmbrăţişat capitalismul relativ recent. Aparent, era în urma Cehiei şi a Sloveniei. Dar anii grei din Europa au fost buni pentru Polonia.

Economia ţării s-a dezvoltat cu 15,8% în perioada 2008-2011, în timp ce, la nivelul întregii Uniuni Europene, s-a contractat cu jumătate de procent în acelaşi interval. În 2009, cel mai încrâncenat an al crizei în UE, Polonia a fost singura economie a blocului comunitar care nu a înregistrat scăderi economice. Potrivit „Foreign Policy”, analiştii consideră că salvarea se datorează politicilor fiscale şi monetare „inteligente”, nivelului scăzut al datoriei bugetare, dar şi consumului ridicat în rândul cetăţenilor, fapt care a însemnat că firmele poloneze au fost mult mai puţin dependente de export.

Polonezii s-au şi străduit mai mult decât restul europenilor, muncind în medie cu 500 de ore mai mult pe an decât germanii, deşi câştigă doar o cincime din salariile lor.

Primul semn de îngrijorarea a survenit recent, când Polonia a trebuit să-şi revizuiască pespectiva de creştere economică pe anul 2013 de la 2,9% la 2,2%.

Canada

Pe 1 iulie anul acesta, de ziua naţională a Canadei, a devenit oficial: canadianul de rând este mai bogat decât americanul de rând, pentru prima oară în istorie, informează Bloomberg.

În urmă cu două decenii, această stare de fapt era de neconceput, căci Canada era surmenată de datorii şi de ineficienţă economică. Dar guvernul din Ottawa a redus cheltuielile şi a reuşit să-şi micşoreze deficitul în anii '90, fapt ce i-a permis să adopte politici fiscale mai lejere şi să stimuleze consumul până în anul 2008, când a apărut recesiunea.

Concomitent, Canada nu a schimbat legislaţia bancară şi nu s-a lăsat convinsă de nenumărate apeluri la deregularizarea sectorului financiar, după cum a declarat fostul premier Paul Martin. Astfel, băncile au fost forţate să evite practicile riscante care au subminat stabilitatea a numeroase instituţii financiare din alte zone ale lumii. Totodată, Executivul de la Ottawa a investit în infrastructură, iar acolo unde există infrastructură, există şi relaţii comerciale mai profitabile.

Venitul mediu al canadienilor a crescut. Dar mai important de atât, suma rămasă lunar din salariu, după plata celor necesare în gospodărie, a crescut cu 15% în ultimii 10 ani. Infrastructură bine dezvoltată, mai mulţi bani în portofelul cetăţeanului de rând, nivel de trai mai ridicat. Astfel se face că 10 din cele mai bune oraşe de trăit din lume sunt în Canada, potrivit topului Gulliver Business Travel întocmit de publicaţia „The Economist”.

Există, totuşi, două situaţii precare ce pot afecta Canada pe viitor. Economia ţării s-a dezvoltat mult bazându-se pe exportul de petrol. În prezent, a devenit periculos de dependentă de acest sector. 22% din petrolul Statelor Unite ale Americii provine de la vecinii săi nordici. Orice lovitură în această arie poate avea repercusiuni grave. Nici situaţia pe piaţa imobiliară nu este roză. Odată cu creşterea veniturilor a crescut si cererea pe piaţa imobilelor. Preţurile de vânzare s-au majorat concomitent cu cererile. Multe dintre locuinţele cumpărate de canadieni au fost luate prin credite bancare, iar riscul imposibilităţii de plată apasă investitorii ţării, care se tem că stau pe o bombă cu ceas.

Coreea de Sud

„Sunt convins că această criză poate dezvolta visul nostru de a deveni o naţiune avansată în rândul celor de clasa I”, declara preşedintele sud-coreean Lee Myung-bak, în 2009, la o reuniune a unui grup de oameni de afaceri, scrie „The Daily Beast”.

Pentru a-şi îndeplini obiectivul, Coreea de Sud şi-a crescut investiţiile guvernamentale în cercetare şi în dezvoltarea cererii, de la 3,4% la 5% din produsul intern brut, numărându-se astfel în rândul statelor lumii care ofere cele mai consistente fonduri pentru astfel de activităţi.

Accentul pus pe inovaţie, subvenţiile guvernamentale importante şi politica monetară de a menţine moneda naţională, wonul, la niveluri joase pentru a favoriza expoturile au ajutat giganţii industriali sud-coreeni, precum Samsung, Kia şi Hyundai, să-şi lărgeasă cota de piaţă.

Coreea de Sud este prima ţară bogată de pe Glob care a ieşit din anul 2009, marcat de recesiune, pe creştere, vistieria statului îmbogăţindu-se constat de 11 trimestre încoace.

Agenţia Fitch a crescut ratingul ţării în septembrie 2012, recunoscându-i şi consolidându-o statutul de paradis pentru investitori, informează Reuters.

Cu toate acestea, şi Coreea de Sud se confruntă cu provocări la nivel naţional, precum consumul scăzut şi gradul de îndatorie ridicat al cetăţenilor. Însă perspectivele statului sunt foarte bune, mai cu seamă după recesiune, când comerţul global se va pune din nou pe roate.

Suedia

Statul nordic a suferit propria implozie financiară în 1992, când bomba cu ceas de pe piaţa imobiliară a explodat şi guvernul de la Stockholm s-a văzut nevoit să preia câteva bănci. Însă, aceste evenimente au pregătit ţara pentru criza ce avea să vină în 2008.

Cu toate că se numără şi astăzi printre statele cu cele mai ridicate taxe şi impozite, Suedia a redus totuşi renumitele taxe imense aplicate corporaţiilor şi persoanelor fizice, dar a menţinut cheltuielile bugetare pentru educaţie şi sistemul de sănătate la niveluri ridicate. Guvernul de la Stockholm a reuşit să menţină nivelul datoriei publica la 38% din produsul intern brut şi s-a menţinut ferm pe poziţie în ceea ce priveşte a nu introduce euro în locul coroanei suedeze.

Suedia a fost a doua cea mai mare economie a Europei în 2011, după Estonia, iar coroana s-a apreciat semnificativ comparativ cu euro.

Regatul Suediei din estul peninsule scandinave este, totuşi, vulnerabil la hopurile apărute în comerţul european, iar şomajul a crescut în perioada 2008-2010. Dar cu finanţele guvernamentale în perfectă ordine, a îndurat recesiunea mult mai uşor decât restul statelor.

Turcia

Ascensiunea Turciei din ultimii ani a fost tratată ca un fenomen politic, dar secretul este în economia ţării.

În ultimul deceniu, Turcia - care a fost prea puţin expusă la criza financiară europeană - a reuşit să-şi tripleze produsul intern brut, dar şi venitul mediu pe cap de locuitor.

Ţara arabă care se întinde pe două continente este, în prezent, unul dintre liderii în industria farmaceutică, dar şi cel mai mare producător de autoturisme, găzduind fabrici Honda, Hyundai, Renault, Toyota şi Ford.

Meritele revin, mai ales, guvernului premierului Recep Tayyip Erdogan, care a liberalizat investiţiile şi a impus norme mai stricte pentru actele de corupţie, de la preluarea puterii în 2003.

Turcia şi-a reluat şi rolul istoric ca punte între Europa şi Orientul Mijlociu: cel mai mare partener comercial al său este Germania, dar Egiptul, Iranul, Irakul şi Arabia Saudită cresc la rândul lor în importanţă.

Ceea ce ridică probleme în Turcia este rata inflaţiei şi fluctuaţiile sale. Odată stabilizată, ar putea atrage mai multe investiţii direct.

O altă chestiune cu dus şi-ntors este aderarea la Uniunea Europeană, proces care stagnează pe moment. Dar pentru turcii în plină ascensiune, cea mai bună alegere pe moment este detaşarea de o Europă precară economic.