Ce-i asta? Neo-marxism, atac la principiile dreptei? Puternicii lumii votează taxarea multinaţionalelor

Preşedintele Biden are perfectă dreptate: decizia luată sâmbătă în cadrul reuniunii G20 de către liderii celor mai mari economii mondiale este „cu mult mai mult decât un acord privind impunerea unei taxe, este vorba despre diplomaţia care conturează economia noastră globală şi oferă ceva popoarelor“.

Este, în fapt, rezultatul final al unor negocieri complexe realizate în cadrul organizaţiei pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare care au avut ca obiectiv să redeseneze cadrul sistemului internaţional de taxare, completându-l şi modernizându-l astfel încât să fie apt să răspundă contextul actul al globalizării cu caracteristicile speciale ale lumii digitale.

Propunerea-cheie, cu adevărat revoluţionară, a fost susţinută de Joe Biden şi priveşte instituirea unei taxe globale pe corporaţii de minimum 15%. Asta înseamnă, dacă se va aplica într-adevăr global (în primul rând de multinaţionalele-gigant din SUA) o schimbare esenţială deoarece ar începe să "aducă acasă" afaceri care foloseau sisteme de contabilitate destinate să scoată cât mai multe avantaje din sisteme naţionale din ţări slabe, prost şi corupt guvernate. Acele ţări în care un ambasador oarecare, altfel umil funcţionar, poate ordona unor guvern şi parlamente fantomă să ia decizii şi să adopte legi speciale care aduc profituri enorme, externalizate imediat. Şi, astfel, ar începe să se reducă uriaşa şi incredibil de profitabila afacere care se derulează în şi prin cutiile fiscale din paradisurile fiscale din Insulele Cayman, Luxemburg, Irlanda, Olanda, Singapore, Bermude sau Elveţia: oficialii americani spun că, doar la nivelul SUA, această taxă ar aduce un plus de 60 de miliarde$ la bugetul provenit din taxări. Va exista o perioadă de tranziţie astfel încât ţările care doresc să semneze acordul până în 2022, iar implementarea efectivă să înceapă din 2022.

Teoretic, lucrurile sunt relativ simple şi logice: fiecare ţară va trebui să adopte un set legislativ corespunzător, instituind deci obligaţia legală taxei de 15% care să fie plătită de către orice companie ale cărei venituri anuale depăşesc 70 milioane Euro (846 milioane $), cifră relativ modestă în raport cu veniturile obţinute de marile companii, pentru a nu mai aminti de ceea poate însemna câştigul unei filiale de multi-naţională care "prinde" contracte guvernamentale în serie în domenii eventual acoperite de secretul apărării şi securittăţii naţionale. Până acum, în ţările respective, veniturile astea erau fie foarte delicat taxate (oricum ce trebuia să ştie prostul de cetăţean), fie toţi banii erau direct sifonaţi într-un paradis fiscal, vedeţi nenumăratele şi uriaşele fraude în domeniu care sunt descrise în "Panama Papers", spre exemplu.

Dacă taxa de acum va fi adoptată, chiar dacă tranzacţii de acest sens vor continua să se producă în state eşuate cum ni se întâmplă să cunoaştem, atunci va fi posibil ca în ţara civilizată unde este stabilită compania-mamă, să fie aplicat un impozit până la relevanţa de 15%. Ei da, asta chiar ar fi ceva. Şi dacă, aşa cum s-a întâmplat până acum, banii sifonaţi din ţara-X au ajuns la o companie-paravan dintr-un paradis fiscal din ţara-Y şi compania-mamă demonstrează fiscului că a fost taxată legal pe profit în ţara Y, deci e legal curată, vedeţi cazurile expuse în contractele de acest gen din "Luxemburg Papers"? În acest caz, tot în virtutea noii legislaţii, ar putea fi obligate să plătească restul de până la 15% în bugetul naţional din ţara de origine.

Există o speranţă serioasă că, în actual context, politica globală construită în aşa fel încât a permis şi încă permite un capitalism sălbatic şi nemilos care condamnă regiuni întregi ale planetei să se înfunde în sărăcie sub justificarea sloganurilor folosite de anacronica politică a dreptei clasice care propune exclusiv logica economiei de piaţă, cu orice preţ, cu orice riscuri?

De fapt, întrebarea reală este dacă această decizie a G20 chiar poate face ca sloganul People, Planet, Prosperity să devină cândva, cât de repede, noua realitate a unei mondializării bazate pe ceea ce americani, ruşii şi chinezii deopotrivă anunţă în moduri diverse că ar dori să favorizeze, adică diplomaţia multilaterală în favoarea dezvoltării.

Nu este numai teorie, căci acest acord incredibil de acum a fost anunţat deja din iulie de către miniştrii de Finanţe din G20 şi a fost urmat de un alt eveniment pe aceeaşi linie de nouă gândire politică şi cu evidente consecinţe globale: în luna octombrie, 136 de ţări au ajuns la un acord comun asupra impunerii unei taxe globale privind corporaţiile - inclusiv giganţii internet ca Google, Amazon, Facebook, Microsoft sau Apple. Pentru cei care doresc detalii despre negocierile din OECD, aveţi aici o analiză extrem de bine argumentată.

"Este un semnal clar de justiţie pe timp de digitalizare", spunea Angela Merkel. Iar Joe Biden adăuga: "Aici, cu prilejul G20, liberii care reprezintă economii care constituie 8% din PIB-ul mondial - aliaţi şi competitori deopotrivă - şi-au arătat sprijinul pentru o taxare minimală globală".

În principiu, într-adevăr, nu este vorba doar despre reformarea sistemului de taxare. Ar putea fi semnalul că liderii lumii au înţeles că apropierea unor mari explozii sociale se datorează tocmai incapacităţii de acţiona de care au dat dovadă în a aplica altceva decât politici concepute pentru obţinerea unor profituri din ce în ce mai mari. Nu este ceva rău în sine, doar că în calcul a fost eliminată din ce în ce mai mult componenta socială, totul în credinţa absolută că, la nevoie, vor fi acordate, mai de milă, mai în silă oricum, ceva bănuţi în plus la salarii şi la pensii.

Şi a mers mult timp. Acum se pare că urmează o schimbare majoră, sistemică. Cu ei sau fără ei. Aşa că acţionează pentru a da, printre altele, acest mesaj vizibil.

La noi, scuzaţi de expresie, totul este cu fundul în sus şi în tranziţie politică permanentă: în locul unor politici reale de coordonare cu aceste fluxuri globale, trăim în era programelor de guvernare cu durată maximă până-n primăvară. În consecinţă, dacă nouă nu ne pasă, lor de ce să pese de o ţară în care totul pare de faţadă şi făcut în scârbă, inclusiv faimoasa campanie de vaccinare dublată de fraude sistemice în producţia de certificate care trimit vectori de risc, cine ştie câţi, în alte ţări?

Nu ne luăm în serios nici propriul destin naţional. Aşa că suntem lăsaţi în pace, în boii noştri, cum spune înţelepciunea noastră populară, rătăcind demni şi stingheri  la Marea Neagră, păzindu-ne de noi şi de vecinii toţi duşmănoşi şi toate celelalte.