Implicaţiile planetare
 
A fost, la acea vreme, considerat mai aproape de teoriile multiple ale conspiraţiei sau, în cel mai bun caz, o viziune extremă care corobora numai cele mai negre previziuni ale unor grupe de climatologi aflaţi în goană după publicitate. Dar nu aşa au judecat şi echipele de analişti ai unor mari servicii de informaţii care au dispus ca echipele de analiză prospectivă să elaboreze scenarii care au dezvoltat scenariile enunţate în raportul iniţial, reuşind proiecţii extrem de solid articulate pe diverse domenii care ţin de securitatea şi supravieţuirea planetei în cazul în care schimbarea climatică anunţată ar fi una de durată. Alături de primul raport, aceste studii se constituie într-un bloc de analiză dintre cele mai interesante. 
 
 

Azi, pentru început, vă invit să lecturaţi o sinteză a Raportului Pentagonului pe care, integral, îl puteţi accesa aici. Pentru a vă deschide apetitul, iată un singur exemplu din studiul respectiv, cel în care se descriu scenariile unor posibile conflicte datorate schimbărilor climatice bruşte...

Rezumatul Raportului Pentagon (realizat de site-ul Cronicile Dr. Rorschach)

„Scopul acestui Raport este de a imagina inimaginabilul – de a împinge mai departe frontierele cercetării actuale asupra schimbărilor climatice pentru a înţelege mai bine implicaţiile posibile asupra securităţii naţionale a SUA. Am chestionat cei mai buni cercetători în domeniul climatologiei, am făcut cercetări complementare şi împreună cu experţii am revăzut de mai multe ori scenariile. Oamenii de ştiinţă susţin acest proiect dar avertizează că scenariul descrie o situaţie extremă în două puncte importante. 

În primul rând, sugerează că evenimentele pe care le descriem vor avea loc mai degrabă pe plan local şi nu global. În al doilea rând, afirmă că amploarea evenimentelor ar putea fi mult mai puţin importantă. Am creat un scenariu de schimbare climatică care, chiar dacă nu este cel mai probabil, este plauzibil şi ar putea pune la încercare securitatea naţională a SUA într-o asemenea măsură încât ar trebui să fie luate în considerare încă de acum.

Exemplele din trecut privind schimbările climatice bruşte ne reamintesc că este prudent să considerăm că acest tip de scenariu este plauzibil, asta cu atât mai mult cu cât descoperiri ştiinţifice recente sugerează că suntem poate în apropierea unui asemenea eveniment. 

Scenariul pe care l-am construit se bazează pe un eveniment climatic care a avut loc acum 8200 de ani, mult mai cald şi scurt decât perioada Dryas recentă dar mult mai dur decât Mica Perioadă Glaciară. Acest scenariu cuprinde ipoteze plauzibile care privesc acele zone ale globului care, conform datelor de previziune credibile, vor deveni mai reci, mai aride, mai bătute de vânt. Chiar dacă cercetări mult mai intense ar putea să ne ajute să precizăm aceste ipoteze, nu există posibilitatea de a le confirma pe baza modelelor existente în acest moment.

Decât să încercăm să prevedem cum va avea loc schimbarea climatică, intenţia noastră este de a dramatiza repercursiunile pe care le-ar putea avea asupra societăţii în cazul în care nu vom fi pregătiţi.Atunci când descriem condiţiile meteorologice concrete şi implicaţiile acestora, scopul nostru este de a face să avanseze discuţiile strategice, mai degrabă decât să prezicem cu siguranţă şi ceea ce probabil urmează să se întâmple. Chiar şi modelările cele mai sofisticate nu pot prevedea în detaliu cum se vor desfăşura schimbările climatice, care vor fi regiunile afectate şi în ce mod vor putea reacţiona guvernele şi societăţile. Cu toate acestea, în cadrul comunităţii ştiinţifice pare să existe un consens asupra faptului că nu este imposibil să existe o situaţie excepţională ca cea pe care o vom descrie în continuare. Mulţi oameni de ştiinţă vor considera acest scenariu ca fiind unul extrem, atât datorită caracterului său iminent cât şi datorită amplorii, rapidităţii şi simultaneităţii acestor schimbări climatice...

Luaţi în calcul faptul că acest tip de evenimente poate dura decenii, secole sau un mileniu şi că se poate declanşa fie în acest an, fie ani mai mai târziu, cândva în viitor. În scenariul schimbării climatice bruşte pe care-l propunem aici, luăm în calcul o perioadă de încălzire progresivă care merge până în 2010 şi descriem perioada celor 10 ani care urmează, presupunând că va avera loc o schimbare bruscă în schema condiţiilor climatice, determinând o răcire brutală a vremii, aşa cum s-au petrecut lucrurile acum 8200 de ani.“

Încălzirea până în 2010

„Ca urmare a unui proces de încălzire, cel mai rapid pe care l-a cunoscut civilizaţia umană pe parcursul unui secol, observăm în primii 10 ani ai sec. XXI o accelerare a încălzirii atmosferice, temperaturile planetare medii crescând cu 2,75 grade C pe deceniu...asemenea schimbări de temperatură vor varia în funcţie de regiuni şi de anotimpuri la nivel planetar, variaţiile de scară cele mai fine fiind mai mult sau mai puţin accentuate decât media schimbării globale. Ceea ce va fi extrem de clar, este că planeta va continua tendinţa spre încălzire începută la finele sec. XX.“

Perioada 2010 – 2020

Despre prăbuşirea circulaţiei termohaline

 n .n. Înainte de a continua prezentarea raportului, pentru lămurirea termenilor, am apelat la explicaţia conceptului de  „circulaţie termohalină” dată de conf.dr. Mihai Dima de la Fac. de fizică a Universităţii Bucureşti publicată pe siteul Cercetarea Românească:

Circulaţia termohalină este acea parte dinamică din oceanul planetar care este generată de diferenţele de densitate ale apei în diverse locaţii. Denumirea e legată de faptul că densitatea depinde de temperatură (termo) şi de salinitate (salina, halina). Într-o imagine simplificată această circulaţie poate fi imaginată ca o mişcare în plan vertical în bazinul oceanului Atlantic: apa relativ densă are mişcare descendentă în Atlanticul de Nord şi se deplasează în continuare spre Ecuator în straturile de adâncime; această mişcare este compensată la suprafaţă prin deplasarea de la Ecuator spre latitudini mari a apelor relativ calde şi sărate. Aceasta componentă a oceanului planetar se află în centrul investigaţiilor legate de schimbări climatice din mai multe motive:

- există dovezi numeroase că a fost implicată în cele mai multe dintre schimbările climatice din ultimii 100.000 ani; în unele dintre acestea circulaţia a fost oprită;

- circulaţia termohalină este în mare parte responsabilă de transportul de căldura de la Ecuator înspre latitudini mari, în bazinul Atlanticului, acesta generând clima relativ blândă din vestul şi nord-vestul Europei;

-  deşi este sensibilă la modificări ale densităţii apei în regiuni relativ restrânse din Atlanticul de Nord, afectează clima la scară globală;

- are un comportament neliniar

„După aproape 60 de ani de răcire lentă, căderea circulaţiei termohaline începe în 2010, perturbând climatul temperat al Europei care există datorită curentelor calde ale Gulf Stream (baţul din Atlanticul de Nord al circulaţiei termohaline). Se schimbă mişcările circulaţiei oceanice, aducând mai puţină apă caldă spre nord şi producând o schimbare imediată a climatului în Europa de nord şi în estul Americii de Nord. Oceanul Atlanticului de Nord continuă să înmagazineze apa dulce provenind din topirea gheţarilor şi a calotei glaciare din Groenlanda şi, poate chiar mai important, precipitaţii şi un aport de apă crescut. Decenii de încălzire la latitudini înalte au dus la mărirea cantităţii de precipitaţii şi au adus un supliment de apă dulce în apa densă şi sărată din Gulf Stream. 

Acest curent masiv de apă caldă nu se mai duce foarte departe în Atlanticul de Nord. Efectul climatic imediat este o scădere a temperaturii în Europa şi în cea mai mare parte a emisferei nordice, precum şi o scădere dramatică a nivelului de precipitaţii în mai multe regiuni agricole foarte populate. Cu toate acestea, efectul acestei căderi a circulaţiei termohaline se va simţi în episoade separate, modelele tradiţionale ale climatului neapârând a fi fundamental perturbate şi asta timp de un deceniu.

Încetinirea dramatică a circulaţiei termohaline a fost anticipat de câţiva cercetători oceanografi, dar SUA nu sunt pregătite pentru consecinţele, iminenţa şi intensitatea sa. Modelele informatice ale sistemelor climatice şi oceanografice, cu toate că ameliorate, au fost incapabile să producă o informaţie suficient de consistentă şi precisă ce să fie dată decidenţilor politici. 

Deoarce modelele meteorologice se schimbă după căderea circulaţiei termohaline, nu este foarte clar ce tip de climat vom avea în perioada următoare. În timp ce unii prezic că răcirea şi seceta sunt pe cale să se încheie, alţii prezic apropierea unei noi perioade glacire sau de secetă globală, lăsând decidenţii politici şi marele public pradă unei incertitudini extreme în ce priveşte viitorul tip de climă şi acţiunile care trebuie întreprinse, dacă aşa ceva se poate concepe. Este vorba doar despre un moment dramatic ce va fi depăşit sau despre o schimbare fundamentală în climatul Terrei, necesitând un răspuns urgent şi la scară mare?“

Partea a doua a materialului, publicată mâine, va include concluziile dramatice ale raportului, pentru perioada imediat următoare, în diferite regiuni ale lumii.

Va urma...