Cel mai probabil, elevele au intrat în contact cu recrutori ai ISIS, şi au fugit să se alăture cauzei Statului Islamic. La puţină vreme, au fost surprinse în imaginile unor camere de supraveghere, într-o staţie de autobuz din Turcia, nu departe de graniţa cu Siria. De-atunci, nici o veste.

Cele trei eleve sînt doar o mică parte din contingentele de anonimi – europeni, americani, asiatici, australieni (aceştia din urmă, surprinzător, cei mai numeroşi) – care iau calea Siriei şi a Irakului, în căutarea falansterului paramilitar-islamic. 

Un entuziasm nemaiîntîlnit de multă vreme bîntuie cartierele marilor oraşe ale lumii, de unde băieţi şi fete pleacă la război, cu conştiinţa faptului că li se oferă un temei adevărat, pe care se poate aşeza… viaţa. Sau, poate, un alt temei, unul atît de solid, încît viaţa să-l poată părăsi, fără cea mai mică umbră de regret. Ba chiar cu un anumit entuziasm. 
 
Kadiza Sultana, Amira Abase şi Shamima Begum  FOTO BBC / Met Police
 
Absenţa misterului real, umplerea cu globalism a oricăror goluri ale cunoaşterii, plictisul cataleptic al erei pe care o traversăm, absenţa conştiinţei diferenţei între realitate şi ficţiune – şi încă multe altele, nu puţine – toate generează inversul exodului pacifist al generaţiei hippie, de acum patruzeci de ani. O lume tînără, care visează să ucidă pentru a face „dreptate“. O lume care nu mai e dispusă să audă nici un discurs oficial, o lume însetată de o poveste convingătoare, care dă un temei existenţei, dincolo de condiţia zilnică, de calitatea de subiect şi victimă a consumului şi a inegalităţii. 
 
Propaganda ISIS e foarte inteligentă, pare un pic low-tech, dar nu este, şi loveşte exact acolo unde ţinteşte. Vrei o lume în care există ordine şi disciplină? Dacă eşti bărbat, vrei să ai femeie supusă şi dedicată etern? Sau, mă rog, mai multe femei… cu aceleaşi calităţi? Dacă eşti femeie, vrei să ai un bărbat… bărbat!, căruia să i te supui? Să fii femeia unui războinic? A unui om care aduce dreptatea pe planeta asta? Nu vrei să pedepseşti lumea întreagă pentru toată inegalitatea şi suferinţa pe care le vezi în jurul tău? Dacă da, atunci iei calea Siriei sau a Irakului. Atunci cînd toate astea mai capătă – ca o şaormă simplă, dar bine făcută – sosurile unei credinţe aflate de ani buni pe un val al modei, destinaţia e simplă. Acolo unde ai senzaţia că e „adevăr“. Acolo unde crezi că se plămădeşte o lume nouă, la care poţi să iei parte şi tu. Nu contează ce înţelegi. E suficient să intuieşti tu ceva, şi să vrei acţiune „de-adevăratelea“. Mai departe, e treaba unora să te convingă complet şi să te instruiască. Religia rămîne, finalmente, deşi nu pare, mult în urma acestei poveşti în viteză. 
 
La Mosul, într-un muzeu şi în preajma vestigiilor de la Ninive, războinicii au dat cu baroasele în exponate. Se vedea limpede care dintre ele erau replici de ghips, armate cu metal. În frenezia de a-şi demonstra cu orice chip barbaria – care trebuie să sperie şi să dezangajeze – războinicii ISIS îşi jucau, fiecare cum putea, rolurile. În acelaşi timp, adevăratele exponate de valoare fuseseră de mult selectate şi puse în vînzare pe piaţa neagră de pe Internet. E complicată propaganda ISIS, şi inspirată din tot ce poate emoţiona – dacă se mai poate face aşa ceva – la ora asta. Nu e atît de inventivă ea, în sine, cît de generos e Occidentul în erori şi gesturi neinspirate. Iar crimele şi execuţiile odioase – dacă vor fi fiind, toate, autentice – sînt şi rămîn o marcă îngrozitoare a celei mai noi identităţi de brand, care ia prim-planul contemporaneităţii. 
 
 

 
Cătălin Ştefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.