Cât de probabil este un conflict devastator NATO/Rusia?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
s

Kaliningrad este, asemeni Crimeei, un punct fortificat esenţial, vital pentru gândirea strategică a ruşilor, punctul cel mai avansat pe care-l au pentru controlul Mării Baltice şi, în general, al zonei vestice şi nordice.

Exact cu aceeaşi valoare pe care o are Crimeea super-fortificată în cazul Mării Negre şi, mai departe a zonei de sud-vest de pe linia de frontieră dintre NATO şi Rusia. Pentru înţelegerea situaţiei, iată raza de acţiune a sistemelor de rachete ruseşti instalate în Kaliningrad.

a

Cea mai serioasă ameninţare este considerată ca fiind reprezentată de sistemele de rachete Iskander (purtătoare atât de încărcături convenţionale cât şi nucleare) cu o rază de acţiune de de 700 Km, alături de nou instalatele sisteme BASTION. În plus, există deja acolo o divizie de infanterie motorizată care include un regiment de tancuri cuprinzând şi noul tip T-72B3M, plus o corvetă suplimentară cu rachete de croazieră şi un număr neprecizat de avioane SU-30SM. Ceea ce, în mod natural, face să crească temerile din ce în ce mai vocal exprimate de ţările vecine şi ridică nivelul îngrijorărilor privind viitorul negocierilor cu SUA şi NATO.

a

Mai mult, exact în acest moment, Rusia vine cu precizări suplimentare privind "liniile roşii" în negocieri, iar una dintre ele pare să fie inviolabilitatea Kaliningradului. Şi iată cum sună comunicatul difuzat sâmbătă de către TASS:

"Rusia nu va discuta niciodată şi cu nimeni despre problema retragerii armelor şi rachetelor din regiunea sa de vest, Kaliningrad deoarece Kaliningradul este parte integrantă a teritoriului Rusiei - a afirmat Dimitrii Peskov, secretarul prezidenţial de presă. Şi cu tot respectul, nu vom tolera niciun fel de cereri ca noi să facem una sau alta pe teritoriul nostru. Nici o ţară nu ar tolera acest lucru".

Nu sună deloc bine.

Dar poate să fie doar una dintre mişcările foarte rapide din cadrul unei noi etape de diplomaţie militară ofensivă prin care Rusia îşi pregăteşte terenul pentru viitoarele negocieri, semnal că ar putea răspunde pozitiv disponibilităţii pentru o nouă întâlnire formulată de Secretarul General al NATO. Aveţi aici transcriptul conferinţei sale de presă în care anunţa că, chiar foarte dificile fiind, discuţiile nu au fost considerate ca fiind încheiate, ci că, în acest moment "definitoriu pentru securitatea europeană", există semnalul pozitiv că cele două părţi s-au aşezat la masa discuţiilor.

Foarte bine, asta speră toată lumea şi asta se pregăteşte acum.

Dar, în acelaşi timp, principiul si vis pacem, para bellum funcţionează în continuare şi militarii scot pe bandă rulantă planuri pentru situaţia în care discuţiile eşuează şi armele sunt singurele rsurse la care se mai poate apela. Drept care, măcar ca trist joc intelectual, să vedem cu ce se mai ocupă domnii generali şi strategi militari, căci niciodată nu se poate şti de unde sare iepurele şchip şi cu vestă anti-glonţ.

Iată, vă ofer pentru informare, un asemenea studiu apărut în luna ianuarie 2021, pe care atunci l-am aşezat cu interes în dosarul explicaţiilor de contra-măsuri teoretice gândite în contextul marii aplicaţii militare comune ZAPAD Rusia-Belarus. Interesantă viziune, deoarece avea meritul de a identifica o posibilă schemă poloneză de răspuns la scenariul aplicaţiei respective care viza tocmai efectuarea unor mişcări complexe în contextul prezenţei unor trupe străine, nenominalizate, dar cu foarte limpede aluzie la cele ale NATO. În raport cu situaţia de acum, chiar este de reevaluat materialul respectiv deoarece vorbeşte despre o acţiune ofensivă desfăşurată în mare viteză de către forţe militare naţionale a ţărilor din prima linie a NATO pentru a slăbi capacităţile ruseşti în primele zile ale unui conflict pe scară largă. Găsiţi aici materialul respectiv semnat de L. Wojciech.

a

Zonele desemnate drept ţinte potenţiale sunt, aşa cum veţi vedea, pe o listă care începe cu principalele zone în care sunt identificate rampe de lansare pentru rachetele sol-sol (Iskander-M), pentru sistemele S-300 şi S-400 cu rază lungă de acţiune şi a sistemelor de rachete ONIX, rachete anti-navă.

Pentru a evalua cu mult mai precis importanţa dotărilor ruseşti de la Kaliningrad precum şi reacţiile potenţiale pregătite de NATO, aveţi aici o analiză foarte aplicată asupra stadiului în care se află dezvoltarea sistemelor ruseşti tip A2AD (anti access and area denial) "printre care se numără apărarea anti-aeriană, forţele de apărare anti-submarin, rachete ofensive precum cele de croazieră sau balistice şi alte tipuri de muniţie".

Şi nu este numai teorie. Nici de o parte, nici de cealaltă. La timpul potrivit, am publicat o prezentare extinsă a manevrelor ZAPAD a căror actualitate o puteţi măsura acum. Pe de altă parte, Steffan Watkins, un analist militar specializat în analiza fotografiilor, vorbea despre un zbor efectuat de un bombardier american fără capacitate nucleară, cu nr. de serie 60-0024 care, în martie 2019, ar fi efectuat un zbor în zona Mării Baltice, simulând un atac cu rachete de croazieră împotriva Kaliningradului.

Generalul Jeff Harringan, comandantul US Air Forces în Europa a spus reporterilor că există posibilitatea ca apărarea zonei respective să fie depăşită de un atac al forţelor NATO: "Ne pregătim pentru acest lucru...avem în faţă planurile şi, dacă vreodată va fi nevoie, suntem gata să le punem în aplicare...În eventualitatea unei crize...vor exista operaţiuni în domenii multiple.. ".

Pe de altă parte, este de notat că există în continuare voci în SUA care susţin că nu ar trebui mers mai departe pe cale confruntării, aveţi aici un articol din Foreign Affairs semnat de Michael Kimmage, profesor de istorie la Universitatea Catolică din SUA şi autorul cărţii The Abandonment of the West: The History of an Idea in American Foreign Policy. În articolul "A sosit timpul ca NATO să-şi închidă porţile" apărut pe 17 ianuarie, spune că "NATO este o Alianţă care nu se mai potriveşte cu secolul XXI în Europa. Asta nu pentru că aşa spune Preşedintele Putin sau pentru că Putin încearcă să folosească ameninţarea unui război pe scară largă în Ucraina pentru a forţa neutralitatea ţării şi pentru a opri extinderea NATO. Mai degrabă deoarece NATO suferă de pe urma unui serios defect de proiectare: extins adânc în creuzetul geopoliticii Europei de est, Alianţa este acum prea mare, prea incomplet definită şi prea provocatoare pentru binele său".

Ce se va alege? Foarte greu de spus. Mai ales că ar trebui să ascultăm cu mare atenţie semnalul dat de Michel Carpenter, ambasadorul american la OSCE care spunea că "tobele războiului se aud tare de tot". Dacă da, principalul perdant urmează să fie Europa în general, apoi zona sa centrală şi de est devenită principala zonă de confruntare în prima fază a oricărui tip de conflict şi, eident, ţările de pe linia de frontieră NATO/Rusia care, în acest caz, se va transforma în linie de front.

Cel puţin în acest moment, Preşedintele Biden nu şi-a schimbat poziţia de a nu angaja trupe americane în Ucraina, să vedem care vor fi ţările NATO care se vor angaja s-o facă şi la ce nivel posibil de angajare. Doamne fereşte, desigur, dar nimic nu poate fi exclus. 

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite