„Un rug de flăcări va înghiţi Orientul Apropiat"

                                  Omran al-Zoubi, ministrul sirian al informaţiilor (noaptea trecută, orele 20.33)

America ştie care este lumina liniei roşii a frontului sirian şi orice transgresare a liniei roşii siriene va avea consecinţe severe pentru Casa Albă"

                                   Gen. Massoud Jazayeri, adjunctul Şefului de stat major general al armatei                                          iraniene, citat azi de agenţia FARS

În această dimineaţă, comandanţi militari de rang înalt din ţări occidentale şi din state musulmane se reunesc la Amman pentru coordonarea unei eventuale acţiuni militare complexe împotriva Siriei. Întâlnirea la care sunt anunţaţi participanţi din SUA, Marea Britanie, Franţa, Italia, Canada, Arabia Saudită, Quatar şi Turcia va fi prezidată de generalul Martin Dempsey, cel mai înalt responsabil militar american şi consilier militar al Preşedintelui Obama.

În acelaşi timp, a început vizita la Damasc a trimisului special al Secretarului General al ONU pentru a face lumină, dacă se mai poate, asupra acuzaţiilor de folosire de arme chimice din partea armatei siriene (este vizată în mod specific brigada 155 aparţinând diviziei a 4-a, condusă de gen. Maher Assad, fratele mai mic al Preşedintelui Bashar al-Assad) sau, dimpotrivă, pentru a da dreptate oficialilor sireni care anunţă o provocare pusă la cale de forţele rebele tocmai pentru a justifica o intervenţie militară străină.

Este evident însă că totul pare să se desfăşoare sub o presiune imensă, pe de o parte existând deja enorm de multe informaţii care atestă pregătirile de război din partea unei coaliţii de forţe conduse de americani, dar şi în tensiunea pe care o provoacă ştirile încă neconfirmate oficial la ora la care scriu acest material privind ordinul dat flotelor ruse din Mediterană şi din Marea Neagră să treacă la dispozitivul de alarmă de război în paralel cu desfăşurarea unor efective ale forţelor de reacţie rapidă în zona de sud şi centru din Rusia.

Casus belli îl reprezintă armele chimice siriene. S-a vorbit mult despre ele, fără însă ca, cel puţin la noi, să fi apărut foarte multe date despre această problemă. Iată, foarte pe scurt, istoricul escaladării problemei:

2012

- 23 iulie: regimul sirian recunoaşte pentru prima oară că deţine un stoc operaţional de arme chimice şi ameninţă să le folosească în cazul unei intervenţii militare occidentale, dar niciodată împotriva propriului popor

„...niciodată armele chimice sau biologice nu vor fi folosite în criza siriană, oricare ar fi dezvoltările interne ale acesteia...toate categoriile de asemenea arme sunt stocate şi securizate de către forţele armate siriene şi se află sub controlul său direct; nu vor fi folosite decât în momentul în care Siria se va afla sub o agresiune externă”

Jihad Maqdisi, purtător de cuvânt al Ministerului sirian de Externe

- 20 august : Preşedintele Obama avertizează că SUA vor considera orice folosire a arsenalului de arme chimice drept o „încălcare a liniei roşii”

- 3 decembrie: NATO avertizează Siria împotriva unei eventuale folosiri a armelor chimice, aceasta după ce un oficial american a afirmat că sirienii au început să folosească amestecuri de substanţe chimice pentru producerea gazului sarin

- 24 decembrie: Serghei Lavrov, ministrul rus de Externe, spune că folosirea de către preşedintele Al-Assad a armelor chimice pentru a ataca forţele militare ale opoziţiei ar constitui „o sinucidere politică”

2013

- 30 ianuarie: aviaţia israeliană bombardează un complex militar de lângă Damasc unde se suspecta existenţa unor arme chimice, afirmând că exista posibilitatea că acestea să fi putut fi transferate luptătorilor Hezbollah

- 20 martie: Obama avertizează guvernul sirian că orice folosire a armelor chimice împotriva populaţiei civile „va constitui un factor de schimbare a jocului"

- 8 aprilie: Ban Ki-moom, Secretarul General al ONU, spune că o echipă de inspecţie a ONU se află în Cipru şi este gata să viziteze presupuse locaţii de depozitare a armelor chimice din Siria, dar guvernul sirian refuză

- 25 aprilie: Casa Albă afirmă că este probabil ca armata siriană să fi folosit arme chimice „pe scară mică” împotriva rebelilor, subliniind însă că agenţiile de informaţii americane nu sunt 100% sigure de acest lucru

- 10 mai: Secretarul de Stat John Kerry spune că există „dovezi puternice" că armata sisiriană a folosit arme chimice împotriva forţelor rebele

- 18 mai: Al-Assad neagă faptul că armata siriană ar fi folosit vreodată arme chimice

- 4 iunie: investigatorii ONU spun că există „motive rezonabile” de a crede că ambele părţi aflate în conflict în Siria au folosit arme chimice în patru ocazii. Franţa afirmă că este „limpede” că trupele regimului Al-Assad folosesc gaz sarin 

- 13 iunie: Casa Albă afirmă că a fost depăşită „linia roşie” şi acuză regimul Al-Assad de folosire armelor chimice

- 14 iunie: Kremlinul afirmă că acuzaţiile americane sunt „neconvingătoare", Damascul le cataloghează drept „minciuni", Marea Britanie este de acord cu estimarea americană, iar NATO spune că Siria are obligaţia de a aproba intrarea echipelor de investigatori ale ONU

- 9 iulie: ambasadorul rus la ONU spune că Moscova deţine probe asupra folosirii de către rebeli a gazului sarin, pe 19 martie, în oraşul Khan al-Assal. Casa Albă replică spunând că nu a văzut asemenea probe

- 23-24 iulie: doi experţi de rang înalt în arme chimice ai ONU au convorbiri la Damasc

- 14 august:  ONU anunţă că guvernul sirian a acceptat în mod formal „modalităţile esenţiale ale cooperării care să asigure efecturarea în condiţii corecte, sigure şi eficace” a unor misiuni de inspecţie

 - 18 august: echipa ONU de inspecţie condusă de expertul suedez Aake Sellstroem ajunge la Damasc

- 21 august: opoziţia siriană acuză regimul Al-Assad de uciderea a peste 1.300 de persoane prin folosirea de arme chimice şi postează pe Internet imagini îngrozitoare care produc un şoc enorm la nivelul opiniei publice mondiale

- 22 august: comunitatea internaţională şi organizaţiile pentru apărarea drepturilor omului cer ONU să trimită în Siria o echipă specială de experţi care să probeze atacul cu arme chimice asupra populaţiei civile.

Atenţie, Siria nu asemnat niciodată Convenţia privind Armele Chimice (CWC) care interzice dezvoltare, producţia, stocarea, transferul şi folosirea armelor chimice. Cu toate acestea, Siria a semnat în 1968 Protocolul de la Geneva (din 1925) privind interzicerea folosirii în război a gazelor asfixiante, otrăvitoare sau de alte tipuri precum şi a celor bacteriologice. Iată de ce, conform declaraţiilor Organizaţiei pentru interzicerea armelor chimice (cea care se ocupă de aplicarea CWC, „Siria a renunţat formal atât la folosirea în primă instanţă sau ca răspuns a armelor chimice sau biologice". 

Ca urmare a aderării la CWC, cea mai mare parte a arsenalelor de arme chimice din lune au fost fie deja distruse, fie sunt în proces de a fi distruse (în SUA, Rusia, Irak şi Libia). India, Coreea de Sud au terminat procesul de distrugere a arsenalelor de care dispuneau. Israelul şi Myanmar au semnat dar încă nu au ratificat convenţia. Nu sunt parte a CWC: Angola, Egipt, Coreea de Nord, Somalia, Sudanul de Sud, Siria.

Ne-a parvenit un raport special adresat Congresului american de un grup de experţi militari privind capacităţile militare ale Siriei în domeniul armelor chimice şi biologice (data din 10 august 2013) în care se indică faptul că armata siriană dispune de cel mai vast arsenal existent acum în lume (estimare făcută iniţial de serviciul de informaţii britanic); se afirmă că rachetele tip Scud B, Scud C şi Scud D precum şi cele de tip SS-21 pot fi adaptate pentru încărcături cu asemenea substanţe. Mai pot fi folosite în acest scop şi bateriile de lansatoare multiple de rachete BM-21...

În aprilie 2013, D.Flynn, directorul DIA arăta în caudrul unei audieri în faţa Congresului că stocul de arme chimice al Siriei „include fie încărcături complete sau binare cu sarin, iperită (gaz muştar) şi VX" .

Există o divergenţă de opinii la nivelul serviciilor de informaţii privind stadiul la care se află actualmente programul sirian de producere a armelor biologice despre care se ştie doar că datează de muţi ani şi a beneficiat de fonduri foarte importante în decursul ultimelor decenii. Aceasta l-a făcut pe James R. Clappe, Director of National Intelligence al SUA să declare pe 18 aprilie 2013 că „anumite elemente ale programului s-ar putea să fie mai avansate decât se crede, mai avansate decât stadiu de cercetare şi ar putea să fie acum în etapa de producţie de stocuri limitate...“

Siria nu este cunoscută ca având capacitate operaţională militară cu agenţi biologici în cadrul unui sistem eficient de transport spre ţinte. Dar posedă sisteme de armament convenţional şi chimic ce ar putea să fi modificate pentru transportul unor încărcături cu arme biologice".

Să aşteptăm să vedem care vor fi concluziei echipei de anchetă a ONU aflată acum la Damasc şi dacă ele vor influenţa mersul lucrurilor. Deocamdată, acestea sunt datele, dar situaţia poate evolua acum în termen de ore şi este posibilă o reuniune de urgenţă a Consiliului de Securitate pentru a discuta despre un mandat de intervenţie dat unei forţe internaţionale.