Care va fi noua configuraţie de putere în Egipt

Electoratul egiptean preferă partidele islamice

Frăţia Musulmană, principalul câştigător al primelor alegeri parlamentare libere, ar putea intra în conflict cu armata care se teme că islamiştii o vor lipsi de privilegii. Un scenariu de lovitură de stat în stil algerian este însă contrazis de mulţi din tabăra liberal-secularistă care acuză o înţelegere secretă de power sharing între islamişti şi militari.

„Viitorul în această regiune este islamist. Este o realitate că oamenii vor ca Islamul să joace un rol mai important în viaţa politică, iar liberalii vor trebui să înveţe să vorbească limba religiei şi să înceteze să se profileze ca anti-islamişti”, spune Shadi Hamid, cercetător la Brookings Doha Center, citat de Financial Times.
Reprimată multă vreme de regimul Mubarak, Frăţia Musulmană nu a putut fi eliminată din Egipt graţie puternicelor reţele prezente în moschei şi implicate în activităţi de caritate. Tot acestea i-au adus victoria electorală recentă. Liderii mişcării au trimis mesaje de reasigurare Occidentului că nu vor încerca să monopolizeze puterea, dovada fiind faptul că nu vor propune un candidat pentru alegerile prezidenţiale.  Acum lucrurile s-au mai schimbat, iar Frăţia a renunţat la ideea creării unui sistem parlamentar, mai degrabă decât unul prezidenţial prin noua Constituţie.
Deja în vară s-a ajuns la prima ciocnire de interese între islamişti şi armata, care căuta să-şi protejeze privilegiile politico-economice şi controlul asupra unor probleme sensibile precum menţinerea tratatului de pace cu Israelul. Frăţia şi salafiştii au făcut apel la proteste în stradă împotriva unor amendamente constituţionale cerute de generali care urmau să sustragă armata controlului Parlamentului şi să-i dea un rol politic permanent.
Provocările pentru Frăţia Musulmană sunt însă mult mai mari. Pe lângă conflictul cu armata, islamiştii „moştenesc” un stat cu o economie puternic afectată de decenii de proastă gestiune şi corupţie. Ca urmare, ei nu vor să-şi asume singuri povara guvernării şi erodarea care vine odată cu aceasta.
După ce iniţial şi-au revendicat dreptul de a forma noul guvern după alegeri, Frăţia recunoaşte acum dreptul Consiliului suprem al forţelor armate de a numi un executiv care să guverneze până la adoptarea noii Constituţii de către Parlamentul proaspăt ales. Mai mult, Frăţia s-a distanţat de salafişti, sugerând că ar prefera să formeze o coaliţie cu partide liberale. „Noi nu punem condiţia să conducem guvernul. Nu vrem să repetăm greşelile vechiului regim care a monopolizat puterea”, spune Saad al-Katatny, un înalt reprezentant al acesteia.
Dificila misiune economică 
Partidul Libertăţii şi Justiţiei, braţul politic al Frăţiei, vrea să reducă deficitul bugetar, să atragă investiţii străine şi să elimine subvenţiile costisitoare pentru stat, se arată în manifestul electoral al formaţiunii. Aceste obiective nu pot fi realizate însă dacă investitorii străini sunt puşi pe fugă de prescripţii islamice severe, precum cele promovate de partidul salafist Al-Nour.
Frăţia va trebui să găsească echilibrul între necesităţile economice şi ideile sale religioase de schimbare a societăţii în conformitate cu valorile islamice. Şi în politica externă, islamiştii au dileme. Frăţia dă semne că va aborda o politică mult mai puţin proocidentală şi mai confruntaţională faţă de Israel, care va reflecta dorinţele străzii arabe. Aceasta ar putea intra în conflict cu atragerea de fonduri internaţionale.
O înţelegere secretă cu armata?
Pe lângă aceste dileme, Frăţia Musulmană va trebui să ţină cont de armată şi de salafişti, celelalte două forţe din noua ecuaţie politică egipteană. Părerile sunt foarte împărţite în legătură cu evoluţia relaţiilor dintre aceşti trei actori. Unii activişti şi politiceni prognozează izbucnirea unei lupte violente pentru putere între armată şi blocul islamist, ca urmare a încercării acestuia de a reduce puterea şi imunitatea militarilor. „Ar fi un scenariu de tip algerian. Islamiştii egipteni au o istorie de luptă violentă împotriva regimului. Iar dacă armata le fură victoria electorală aşa cum s-a întâmplat cu puciul militar algerian în anii 1990, atunci Egiptul va cunoaşte violenţe similare”, crede Islam Ahmed Abdallah, un salafist care conduce un centru de combatere a evanghelismului creştin din Egipt, citat de revista Time.
În schimb, politologul american Joshua Stacher de la Kent University consideră că „adevăratele negocieri vor avea loc între Frăţia Musulmană şi Consiliul forţelor armate, singurii actori care vor conta în trasarea viitorului Egiptului”.  Formaţiunile liberale au avertizat încă din primăvara trecută că armata şi islamiştii au ajuns deja la un acord secret de împărţire a puterii, motiv pentru care Frăţia n-a ieşit în stradă la protestele împotriva armatei din Piaţa Tahrir. Deşi neagă orice înţelegere secretă cu armata, reprezentanţii Frăţiei sunt acum dispuşi să accepte un premier numit de armată în persoana lui Kamal al-Ganzouri până în iulie, data până la care Consiliului suprem al forţelor armate a prevăzut alegerea unui nou preşedinte. 
Celelalte necunoscute
Dar ecuaţia aceasta cu doi actori principali ignoră posibilitatea izbucnirii unor confruntări violente între armată şi grupurile liberale şi seculariste, comparabile cu protestele din Piaţa Tahrir reprimate cu violenţă de forţele de securitate, care au făcut peste 80 de victime din octombrie încoace, crede Stacher, citat de Time. În opinia sa,  Consiliul suprem al forţelor armate ar putea încerca să-i asmută pe salafişti împotriva liberalilor pentru a destabiliza ţara şi a-şi recâştiga influenţa.
Pe de altă parte, scoaterea salafiştilor din ecuaţia puterii ar putea să-i determine pe aceştia la acţiuni de aplicare pe cont propriu a interpretării lor a legii islamice. Deja umblă zvonuri că salafiştii au dispus separarea băieţilor şi fetelor într-o şcoală din Alexandria, scrie Time.
Islamiştii radicali controlează o importantă reţea de moschei, mai multe posturi de televiziune, furnizează servicii de calitate în zone sărace printr-o amplă activitate de caritate şi sunt finanţaţi generos de ţări din Golf. Prin poziţiile lor radicale, ei vor obliga Frăţia să adopte poziţii mai dure pentru a nu pierde electorat în favoarea acestora, anticipează Financial Times.