Calea europeană a Moldovei, o alegere raţională

Şansa căii europene a Republicii Moldova depinde de abilităţile liderilor politici de la ChişinăuMoştenind o economie în decupaje, Republica Moldova este în faţa provocării de a articula mecanismele unei pieţe funcţionale. Opţiunea Republicii Moldova pentru calea europeană de evoluţie este una raţională. Iar liderii Alianţei pentru Integrare Europeană, la guvernare, au datoria să-şi transpună promisiunile europene în viaţ

Republica Moldova este o ţară mică, însă ultimele două decenii au arătat că viaţa social-politică şi economică de acolo este foarte complexă. Recentele alegeri parlamentare din această ţară au reprofilat opţiunea pentru calea europeană de evoluţie. Ceea ce nu este echivalent cu o rezolvare a tuturor complicaţiilor pe care le-a trăit, ci doar cu un început de clarificare şi deschiderea unor oportunităţi care trebuie să fie fructificate.

Citiţi şi:

Un nou reprezentant special al UE în Republica Moldova

De ce nu scapă Moldova de vize

Problemele socio-economice şi politice în Republica Moldova sunt multe şi dificile. Sărăcia, şomajul, preţurile ridicate etc. creează un fundal social deloc de invidiat. Însănătoşirea lui va cere eforturi deosebite, pe care orice formaţiune politică aflată la guvernare este obligată să le asume. Moştenind o economie în decupaje, Republica Moldova este în faţa provocării de a articula mecanismele unei pieţe funcţionale. Conflictul transnistrean a situat Republica Moldova pe harta riscurilor sporite, ceea ce i-a afectat atât dezvoltarea internă cât şi împărtăşirea mai consistentă din beneficiile interdependenţelor globale. Şi peste toate acestea s-a aşternut exprimarea politică duală (unii o numesc „bifurcaţie internă"), adică atitudinea oscilantă spre apropiere şi integrare în Uniunea Europeană sau spre parteneriat privilegiat cu Rusia. Explicaţia constă atât în istoria ultimelor trei secole a populaţiei dintre Prut şi Nistru, cât şi a grupurilor de influenţă/presiune pro-ruse ori a preferinţelor pentru două sisteme politice (vezi competiţia între comunişti şi ne-comunişti).

„Modelul european"

"Modelul european" a fost prezentat în diferite forme, fiind definit, în cele din urmă, ca opţiune pentru integrarea europeană. Programul şi activitatea Alianţei pentru Integrare Europeană, în 2010, au convins electoratul şi la sfârşitul anului trecut. Faptul că partidul condus de premierul Vlad Filat s-a situat pe primul loc a fost o marcă pozitivă pe care alegătorii din Republica Moldova au dat-o regândirii politicii din această ţară. Recenta instalare a guvernului Alianţei pentru Integrare Europeană (14 ian. 2011) reprezintă nu numai opţiunea majorităţii populaţiei pentru calea europeană, dar şi o afirmare programatică pe care liderii amintitei alianţe au datoria să o transpună în viaţa de zi cu zi, în obiectivele strategice de durată ale Republicii Moldova.

Persuasiunea „modelului rusesc" a avut ca suport atât „Strategia 2020" a lui Putin (2008), cât şi programul de modernizare a Rusiei, lansat, în 2009, de preşedintele Medvedev. Acesta din urmă, concentrat pe dezvoltarea diversificată a Rusiei, prin accentele tehnologice şi inovative, avea şi menirea de a deveni un pol de atracţie pentru statele din vecinătate. Iar în 2010 programul modernizator al preşedintelui rus a primit un vizibil sprijin din partea SUA şi UE. Pe 1 iunie 2010, între UE şi Rusia s-a convenit chiar un „Parteneriat pentru modernizare". A fost evident faptul că acest sprijin se explică prin dorinţa părţilor de a dezvolta relaţiile comerciale şi a amplifica oportunităţile de afaceri. Conform spuselor lui Dmitri Trenin, liderii ruşi promovează o „modernizare conservativă", presaţi mai degrabă de factorii externi şi intenţionând să obţină creştere şi dezvoltare economică, păstrând, totodată, valorile de bază ruseşti. Or, practica modernizării arată că industrializarea/tehnologizarea este numai un sub-proces care se însoţeşte cu urbanizarea, democratizarea, noi mecanisme decizionale raţionale, dar şi că expansiunea pieţelor naţionale şi internaţionale îşi extinde influenţa şi în sfera vieţii sociale, propunând noi valori care sunt funcţionale cu raţionalitatea evoluţiei societăţii.

Rolul partidelor în europenizare

Într-un asemenea context, se poate spune că opţiunea Republicii Moldova pentru calea europeană de evoluţie este una raţională. Programul de guvernare al Alianţei pentru Integrare Europeană demonstrează că liderii acestei formaţiuni au înţeles faptul că modernizarea ţării trebuie să includă şi componenta instituţional-administrativă, regulile şi procedurile de guvernare, reforma justiţiei şi statul de drept, nu numai viaţa economică. Fiind un proces de transformare structurat, are nevoie nu doar de idei şi proiecte generoase, dar şi de un management adecvat, inclusiv al riscurilor politice.

De maximă importanţă va fi capacitatea guvernului de a mobiliza o susţinere cât mai largă în favoarea schimbărilor, rolul partidelor şi liderilor politici fiind definitoriu pentru ritmul şi gradul europenizării, ca şi pentru atingerea intereselor pe termen scurt, mediu şi lung al cetăţenilor şi Republicii Moldova.

Şansa căii europene a Republicii Moldova depinde de inteligenţa, determinarea şi abilităţile liderilor politici de la Chişinău, dar şi de persistenţa şi capacitatea de înţelegere ale liderilor din Uniunea Europeană că un asemenea proces arată nu doar atracţia şi dezirabilitatea modelului european, ci şi aspiraţia pentru prosperitate şi dezvoltare sustenabilă. Iar succesul Republicii Moldova pe calea europeană ar demonstra că o formulă democratică şi de piaţă liberă este posibilă în vecinătatea Uniunii Europene, după cum se poate înfăţişa şi posibilitatea echilibrului de interese între Rusia şi Vest.

Se spune că buna guvernare începe cu reguli bune. Alianţa pentru Integrare Europeană, din Republica Moldova, ştie că procesul integrării nu e substitut pentru elaborarea şi aplicarea regulilor bune în managementul muncii, producţiei şi pieţelor consumului. Căci calea europeană deschide mari oportunităţi, dar ea trebuie urmată consecvent de întreaga societate. Şi merită să fie susţinută de toţi europenii. 

Fost negociator-şef al României cu UE

Vasile Puşcaş, profesor de relaţii internaţionale, autor a peste 20 de volume, a fost negociator-şef al României cu UE (2000-2004); în timpul mandatului său au fost încheiate toate capitolele de negociere şi s-a finalizat negocierea Tratatului de Aderare. Din decembrie 2008 până în octombrie 2009, a fost ministru pentru Afaceri Europene.