Căderea comunismului a dus la pierderea unui centimetru din înălţimea locuitorilor din Europa de Est

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Zidul Berlinului, simbol de beton al Cortineri de Fier care a separat Occidentul democratic de Estul comunist
Zidul Berlinului, simbol de beton al Cortineri de Fier care a separat Occidentul democratic de Estul comunist

E weekend. Să ne amuzăm un pic cu Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare care investeşte bani în studii cel puţin insolite menite să măsoare efectele socio-economice provocate de trecerea fostelor ţări comuniste la capitalism. Să râdem de la înălţimea hilară a ştirii sau să plângem că suntem mai pitici decât vesticii şi din ce în ce mai săraci?

Nu mai este un secret pentru nimeni faptul că presiunile economice ne afectează atât procesul de creştere, cât mai ales ne demoralizează gândindu-ne la ce poveri capitaliste ne mai aduce ziua de mâine. Personal aş fi fost mai interesată să citesc un raport despre cum au supravieţuit oamenii din blocul comunist în perioada când magazinele alimentare erau goale şi alimentele de bază se dădeau (se cerşeau?) pe cartele cu ştampile. Personal, copil fiind în anii' 80, am agonizat la cozi interminabile pentru un litru de lapte şi o bucată de pâine, mâncam o dată pe an banane verzi coapte în ziare pe şifonier, nu prea ştiam gustul de carne şi în consecinţă am fost un şoim al patriei mic, rahitic şi nefericit pentru că tătucul naţiunii ne obliga să facem economii absurde iar poporul trăia într-un drastic post alimentar, spiritual şi cultural fără sfârşit. Cică sfârşitul ar fi venit odată cu Revoluţia din '89 când a început sinuos tranziţia spre piaţa liberă, spre capitalismul glorios care, ce-i drept, ne-a umplut rafturile magazinelor, dar ne-a golit şi buzunarele şi resursele ţării.

Prestigioasa Bancă Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (aici), creată special pentru a asista ţările din fostul bloc comunist în dezvoltarea economiei de piaţă, este însă mult mai interesată de înălţimea europenilor decât de modul în care aceştia au reuşit să supravieţuiască acelor ani cumpliţi de foamete şi sărăcie. Conform unui raport realizat de celebra instituţie copiii născuţi în momentul căderii blocului comunist sunt mai mici de înălţime decât predecesorii lor, dar mai mici şi decât cei care s-au născut după acest moment crucial din istoria Europei. Conform raportului BERD persoanele născute între 1989 şi 1991 în ţările din Europa de Est, dar şi în fosta URSS, sunt mai mici de înălţime decât cei care trăiesc în aceleaşi regiuni, dar care s-au născut înainte sau după acest moment. Diferenţa medie ar fi de un centimetru.

Cum au ajuns experţii BERD la această concluzie? Evident, au măsurat un anumit număr de adulţi născuţi în Europa de Est în momentul căderii zidului Berlinului, studiul fiind realizat pe un eşantion compus din 51.000 de familii din 29 de ţări ex-comuniste şi cinci ţări din Europa de Vest. Perioada de tranziţie, aşa cum o definesc experţii BERD, este caracterizată de o recesiune economică brutală vizibilă în majoritatea ţărilor din fostul bloc comunist, însoţită de o serie de schimbări dramatice în cadrul serviciilor publice, mai ales în domeniul sănătăţii. 

Autorii au observat că înălţimea medie a indivizilor măsuraţi în cadrul acestui studiu a început să scadă cu doi sau trei ani înainte de căderea blocului comunist şi a început să crească semnificativ şase ani după acest eveniment. Cu alte cuvinte, lipsurile, în special cele alimentare ne influenţează procesul de creştere mai ales în primii doi ani de viaţă. Astfel, un copil din Europa de Est care nu a avut pe masă aceleaşi alimente ca un copil din Occident este mai mic de înălţime decât acesta, deoarece în perioada esenţială de creştere a fost privat de o alimentaţie sănătoasă. Uitându-mă la pozele mele din copilărie o lacrimă îmi curge uşor pe obraz... la câtă foamete am îndurat noi, generaţia mea ar trebuit să fie plină de pigmei. Şi totuşi, mulţi sunt înalţi ca brazii. Dar poate că nu ne-am născut noi în perioada ideală de studiu pentru experţii BERD. Ar fi ieşit un raport cu forme vizibile de rahitism...

Studiul merge şi mai departe, experţii comparând evoluţia înălţimii locuitorilor din fostele ţări comuniste cu a celor din Cipru, Grecia, Italia şi Germania. În aceste ţări, pornind cu anul 1950 şi până la începutul anilor' 1980, se poate observa o creştere regulată a înălţimii medie a adulţilor, fenomen influenţat în mod evident de creşterea produsului intern brut (PIB). Aceeaşi experţi constată că efectul asupra înălţimii populaţiei este măsurabil de fapt numai în fostele ţări comuniste al cărui PIB pe cap de locuitor echivalent cu puterea de cumpărare era inferior sumei de 15.000 de dolari. Totuşi, scăderea PIB-ului nu este cel mai determinat factor pentru a explica diminuarea înălţimii. Autorii studiului au constatat însă un efect important în cazul copiilor născuţi exact în momentul liberalizării preţurilor. În general, această politică a antrenat o puternică degradare a puterii de cumpărare mai ales în cazul familiilor cu venituri foarte modeste. Astfel, bebeluşii născuţi în timpul acestor reforme au devenit adulţi a căror înălţime medie este mai mică cu 1,1 cm în comparaţie cu compatrioţii lor născuţi înainte sau după această perioadă.

În finalul studiului, experţii BERD au consacrat câteva pagini şi impactului psihologic pe care l-a avut tranziţia spre capitalism asupra locuitorilor din fostele ţări comuniste şi au ajuns la concluzia că, în prezent, aceştia nu se simt mai nefericiţi nici decât părinţii lor, nici decât cei mai tineri. Ceea ce ar trebui să fie o veste bună, deoarece în rapoartele precedente, populaţiile din fostul bloc comunist îşi exprimau insatisfacţia faţă de calitatea modului lor de viaţă comparativ cu cel al europenilor din Vest. Conform actualei anchete însă toată lumea este mult mai fericită, chiar şi cei care au un centimetru în minus. 

M-aş fi aşteptat ca celebra bancă europeană să investească banii în proiecte mult mai serioase sau cel puţin mai realiste. Aştept cu multă nerăbdare un raport despre polifonia ghiorţăitului în Balcani în perioada 1978-1988 sau despre gradul de asperitate al călcâielor la populaţiile care stăteau la coadă în comunism comparativ cu vesticii care făceau coadă la Pink Floyd şi Scorpions. Până atunci însă voi reciti Arhipelagul gulag ca să-mi mai crească un pic adrenalina de fost şoim al patriei. Mic, rahitic şi nefericit. 

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite