Bunăvoinţa de faţadă

Deşi la suprafaţă lumea afişează bunăvoinţă, pericolele pentru pacea în lume nu sunt nici pe departe îndepărtate.

Preşedintele american, Barack Obama, a invitat liderii lumii la reuniunea de la Washington cu scopul declarat „să-i împiedice pe terorişti să ajungă în posesia armelor nucleare". Disputele privind Iranul şi Israelul riscă însă să pună „bunăvoinţa" într-un con de umbră.

Visul se împlineşte. La un an după ce Barack Obama şi-a făcut publică viziunea despre un viitor fără arme nucleare, lumea pare mai aproape de acest ţel. Totul se reduce la un singur lucru: materialul nuclear nu trebuie să ajungă pe mâna teroriştilor. După atentatele din 11 septembrie 2001, în America, acesta nu mai este considerat nici pe departe doar un scenariu demn de filmele hollywoodiene. Obama consideră creşterea numărului de arme nucleare în lume drept „inamicul numărul unu".

Summitul de la Washington a fost umbrit încă înainte de a începe de utilizarea materialului nuclear de către unele state. Refuzul premierului israelian, Benjamin Netanyahu, de a participa la reuniune sugerează un conflict de durată în viitor. Şeful Guvernului de la Ierusalim, care l-a delegat pe vicele său, Dan Meridor, să meargă la summit, a luat decizia de a sta departe de Washington în urma informaţiilor că state musulmane precum Egiptul şi Turcia vor pune Israelul la stâlpul infamiei în cadrul summitului, făcând presiuni pentru declaşarea unui embargo. În asemenea condiţii, Israelul, care nu a admis vreodată că deţine arme nucleare, ar fi fost obligat să deschidă inspectorilor internaţionali uşile reactoarelor sale nucleare de la Dimona şi Nahal Sorek.

Germania are un rol cheie în această problemă, mai cu seamă la nivel moral. Ce poziţie ingrată are Germania o dovedeşte vizita de acum două săptămâni a cancelarului german la Ankara. Atunci, premierul turc Tayyip Erdogan i-a spus sec Angelei Merkel, în cadrul unei conferinţe de presă: „Cred că sancţiunile nu sunt soluţia potrivită pentru Iran". A continuat apoi: „Mai există arme nucleare în regiune? Da. Există şi sancţiuni? Nu". Deşi nu a spus-o explicit, este clar pe cine avea în vizor: Israelul.

Pe de altă parte, Angela Merkel nu este aşa de pătimaşă în nicio altă privinţă, cum este în cazul Israelului. Într-un discurs emotional în faţa Knesset-ului, în urmă cu doi ani, cancelarul a promis protecţie necondiţionată spunând că „Germania nu va abandona niciodată Israelul".