BRICS: Două provocări esenţiale

Grupul BRICS, al cărui acronim este dat de către iniţiala statelor membre: Brazilia, Rusia, India, China şi Africa de Sud, reprezintă o organizaţie guvernamentală internaţională cu aspiraţii geoeconomice la nivel global, fiind privit  nu de către puţină lume drept un concurent viabil pentru interesele occidentale.

Cert este că pe termen mediu şi scurt este imposibil ca BRICS să poată domina scena relaţiilor internaţionale, în timp ce un asemenea scenariu pare greu realizabil implicit pe termen lung, evoluţiile interne ale acestor state precum şi omogenitatea grupului fiind adevărate provocări. În urma summit-ului  BRICS din 2015 desfăşurat în Federaţia Rusă, statele membre au decis crearea unei bănci proprii cu sediul în Shanghai, ceea ce denotă rolul esenţial al Chinei ca lider şi principal creditor. Totodată, China este fondatoarea Băncii Asiatice pentru Investiţii şi Infrastructură, o alternativă a Băncii Mondiale, acolo unde India şi Rusia au aderat deja. Cu toate acestea, relaţiile Beijingului cu aceste două ţări  cunosc tensiuni la nivel geopolitic, accentuate din ce în ce mai vizibil de intenţiile hegemonice ale Chinei. Siberia este de aşteptat a se transforma într-o dispută ruso-chineză, fiind tot mai populată de către imigranţii chinezi într-un context în care Moscova se confruntă cu o scădere drastică a populaţiei. Mai apoi, India se simte tot mai ameninţată de aspiraţiile Chinei precum şi de relaţiile acesteia cu Pakistanul, întărind în consecinţă relaţiile cu Japonia, rival tradiţional al Chinei.

Relevantă în acest sens  este întâlnirea la New Delhi,  din luna decembrie a acestui an, dintre premierul nipon şi cel indian, în urma căreia cei doi  au făcut public documentul privind Viziunea Indiei şi Japoniei pentru 2025. Fondurile Japonia Plus vor fi folosite pentru dezvoltarea marilor proiecte indiene de infrastructură, premierul indian, Narendra Modi, declarând că “niciun prieten nu va conta mai mult decât Japonia în ceea ce priveşte realizarea visurilor economice ale Indiei”, arătând o delimitare, cel puţin parţială, de China şi implicit BRICS.

Cele mai importante aspecte sunt însă de ordin militar, Viziunea 2025 stabilind  transferul la nivel bilateral de tehnologie precum şi schimbul de intelligence, promovând de asemenea respectarea integrităţii teritoriale în regiune,  poziţionând în mod direct India de partea niponă în ceea ce priveşte disputele teritoriale cu Republica Chineză. Nu în ultimul rând, acordul pentru trilaterala   Japonia-SUA- India, în urma căruia vor fi efectuate exerciţii militare navale comune, arată că India este  deschisă  către cooperarea cu Washingtonul în detrimentul Beijingului.

Dincolo de rivalităţile geopolitce ce slăbesc omogenitatea grupului, statele BRICS sunt măcinate de problema corupţiei accentuate, unul dintre principalele motive ce au stat atât la baza  problemelor economice  cât şi în ceea ce priveşte decalajele privind dezvoltarea regiunilor interne. Cum cazurile de corupţie din Rusia şi China sunt cunoscute şi dezbătute în media naţională, ne vom axa asupra celorlalte trei state membre.

Brazilia a cunsocut numeroase proteste şi violenţe de stradă în ultimii ani ca urmare a  corupţiei şi nivelului scăzut de trai, în timp ce însăşi  preşedintele Dilma Rousseff a fost acuzată nu cu puţin timp în urmă de falsificarea conturilor de stat aferente anilor 2014, respectiv 2015. Preşedintele Camerei Deputaţilor, Eduardo Cunha, a înaintat procedura pentru demiterea lui Rousseff, însă pentru ca această acţiune să poată avea succes, opoziţia va trebui să obţină 2/3 din voturile parlamentare. Paradoxal, Cunha, fost aliat al actualului lider brazilian, este la rândul său suspectat pentru fapte de corupţie.

În Africa de Sud,  preşedintele Jacob Zuma este din ce în ce mai discreditat, fiind privit  mai degrabă ca un şef de trib. Poligam, tatăl a peste 20 de copii, acesta a format un regim clienterar, iar  recenta decizie de a-l revoca pe Nene din funcţia de ministru de finanţe, după ce acesta din urmă a  scos în evidenţă mai multe nereguli ale acordului în valoare de 200 mil USD  în urma căruia Rusia va construi centrale nucleare în statul african, a condus către proteste de stradă ale cetăţenilor. Scăderea monedei naţionale,  cu peste 60%  faţă de dolarul american în ultimii cinci ani, şomajul de peste 25%     şi creşterea economică   sub 2%  ridică semne de întrebare dacă Africa de Sud va rămâne o putere  emergentă în ultimii ani.

Pentru India, reformele anunţate în 2011 privind combaterea corupţiei au întârziat să apară, iar Lokpal, instituţie abilitată să combată acest fenomen în rândul clasei politice şi a funcţionarilor piblici este ineficientă. De remarcat sunt numeroasele vulnerabilităţi privind securitatea umană cu care acestă ţară se confruntă, India fiind statul ce înregistrează cea mai mare rată a deceselor la nivel mondial, având un sistem medical subdezvoltat.  Dar, spre deosebire de restul membrilor BRICS, escaladarea tensiunilor sociale în India ca urmare a sărăciei şi nivelului scăzut  de trai este improbabilă ca urmare a culturii specifice. Conform religiei hinduse, practicate de către majoritatea indienilor, oricine se naşte într-o castă săracă se va reîncarna într-o viaţa ulterioară într-o castă superioară. Cu toate acestea, India nu poate fi ferită de  nemulţumirile venite din rândul unor comunităţi minoritare, precum cea musulmană, acolo unde inclusiv sentimentele secesioniste sunt existente.

În final, dincolo de problemele interne şi disputele geopolitice, statele BRICS trebuie să câştige războiul tehnologic pentru a putea fi compentente şi rivaliza cu adevărat G7, ceea ce este iarăşi greu realizabil pe termen mediu şi scurt.