Borrell: „Afganistanul a fost o catastrofă. Europa trebuie să-şi recunoască partea de răspundere”

Domnul Josep Borrell, Înaltul Reprezentant al UE pentru politică externă şi de securitate, este prezentat îndeosebi ca "şeful diplomaţiei europene". Mă îndoiesc profund că ar fi şi şeful ministrului nostru de externe, subordonat Preşedintelui Iohannis.

Dar Josep Borrell conduce Serviciul de Acţiune Externă al UE, are rang de viceprşedinte al Comisiei Europene şi, în Consiliu, prezidează reuniunile miniştrilor de externe, poziţiile sale publice fiind, nu numai teoretic, considerate drept imaginea fidelă a voinţei instituţiilor europene. În plus, aşa cum este firesc, este şi personalitatea centrală în cadrul reuniunilor ministrilor de externe europeni reuniţi în "formatul Gymnich", întâlnire informală la care participă doar personal, neînsoţi de obişnuitele echipe de consilieri, tocmai pentru a se facilita schimburile libere de păreri şi elaborarea de concluzii, câteodată cu mult mai nuanţate decât foarte cosmetizatele comunicate de presă oficiale pe care, din această cauză, le citeşte din ce în ce mai puţină lume. 

În ce măsură poziţia României se întâlneşte, se intersectează sau are ceva în comun cu cea europeană pe care s-o preia ca politică oficială a statului român? O aveţi aici.

Să vedem însă ce zice domul Borrell.  

La finele lunii august, domnia-sa afirma într-un interviu pentru Corriere della Sera (aveţi aici transcriptul integral) că "Afganistanul a fost o catastrofă pentru poporul afgan. Reprezintă falimentul lumii occidentale şi este un punct de schimbare la nivelul relaţiilor internaţionale. Nu putem evita să recunoaştem acest lucru. Este sfârşitul războiului? Este sfârşitul prezenţei militare occidentale în Afganistan...dar cu siguranţă nu este şi sfârşitul poveştii deoarece vom continua să sprijinim poporul afgan". 

Exact despre asta au discutat miniştrii de externe din UE zilele trecute, desigur informal, pregătind terenul pentru viitoarea reuniune a Consiliului European: modul în care UE se pregăteşte să-şi mobilizeze forţele - şi în ce formă, folosind ce mijloace - pentru relaţia cu spaţiul afgan post retragerea americană. Dar demarând o acţiune de mai mari proporţii, poate fundamentală pentru viitoarea identitate europeană de apărare şi de securitate. Căci, alături de dimensiunea finaciară, a unei acţiuni în relaţie cu apariţia unei crize externe majore, spune Borrell, mai trebuie de urgenţă şi altceva: 

"Ştim că Europa reacţionează adesea doar când este confruntată cu situaţii de urgenţă - fie criză economică, fie criză socială cum a fost cea produsă de pandemie, fie o criză de securitate. Avem nevoie să învăţăm ceva din această experienţă. Fiecare ţară prezentă în Afganistan s-a mobilizat prin eforturi în zona Kabul în ultimele săptămâni. Au cooperat între ele şi şi-au pus împreună capacităţile de transport. Dar noi, ca europeni, nu am fost în stare să trimitem 6000 de soldaţi în jurul aeroportului din Kabul pentru a securiza zona. Americanii au fost în stare, noi nu. Din acest motiv, ...am propus crearea unei "Forţe de pătrundere" europene permanente, "Initial Entry Force, care, în caz de urgenţă, să poată acţiona rapid. UE trebuie să fie în stare să-şi apere interesele acolo unde americanii nu vor să se amestece. Această forţă ar trebui să fie formată din 5000 de soldaţi mobilizabili în termen scurt. Avem Grupuri de Luptă, dar ele n-au fost mobilizate niciodată".   

Chestiunea este complicată şi devine pe oră ce trece mai urgentă deoarece nimic, dar absolut nimic, nu este clar în ce priveşte capacitatea actorilor din spaţiul occidental de a adopta un demers comun. Probă primul răspuns deja formulat de NATO la iniţiativa formulată de Borrell în privinţa Initial Entry Force.

Reacţia imediată a venit chiar din partea lui Jens Stoltenberg care, vineri, a spus că nu este de acord cu planurile UE care urmează să fie discutate şi eventual aprobate în reuniunea din noiembrie a miniştrilor europeni ai apărării: "Apreciem pozitiv mai multe eforturi europene în domeniul apărării, dar nu pot înlocui NATO. Nu ar trebui duplicată Alianţa deoarece avem un singur grup de forţe şi nu trebuie să împrăştiem resursele".   

Miniştrii de externe, spune Borrell, au formulat "un setiment comun" pe un subiect delicat, natura cooperării cu noile autorităţile de la Kabul. 

"Ne vom implica în relaţia cu noul guvern din Afganistan, dar asta nu înseamnă recunoaştere, ci este o implicare operaţională"- a spus Borrell, indicând cele cinci criterii în funcţie de care europenii vor judeca relaţiile viitoare: 

1. Afganistanul să nu servească drept bază pentru exportul de terorism în alte ţări 

2. respectarea drepturilor omului, în special cele ale femeilor, a valorilor statului de drept şi libertăţii presei 

3. formarea unui guvern inclusiv şi reprezentativ, prin negocieri între toat forţele politice din Afganistan 

4. acces liber la ajutorul umanitar, respectând  condiţiile şi procedurile europene pentru livrare. Vom creşte ajutorul umanitar, dar le vom judeca acţiunile în funcţie de accesul pe care-l vor permite la aceste ajutoare în funcţie de procedurile şi condiţiile noastre 

5. îndeplinirea tuturor angajamentelor luate de talibani privind aigurarea posibilităţii de plecare pentru toţi străinii şi cetăţenii afgani în situaţie de risc, în acord cu ceea ce s-a decis deja prin Rezoluţia 2593 a ONU.  

La fel de importantă ar putea fi stabilirea unei prime prezenţa a UE, coordonată de Serviciul de Acţiune Externă şi care va reprezenta poziţia de negocieră comună a tuturor Statelor Membre în ce priveşte continuare procesului de evacuare. Dar şi, mai departe, lucrul împreună, nu la nivel naţional ci european, pentru formarea unei platforme UE pentru ceea ce se doreşte a fi o platformă regională comună de coordonare cu ţările vecine Afganistanului în ideea că s-ar putea opri valul aşteptat de "migraţie ilegală, extinderea terorismului, lupta împotriva crimei organizate, inclusiv a traficului de droguri şi a transportului ilegal de persoane". 

Voinţă deci ar există, susţinută integral, fără comentarii, inclusiv în comunicatul MAE. Dar problema este complementară şi extrem de delicată şi despre ea ai noştri nu vorbesc: posibilitatea reală ca, sub presiunea evenimentelor, aşa cum spunea Borrell, dacă nu toate Statele Membre UE vor dori crearea forţei de reacţie europene sau, sub presiuni externe, vor tergiversa din nou măsuri în acest sens, atunci s-ar putea ca "neexistând unanimitatea, atunci mai devreme sau mai târziu un grup de ţări se va decide să meargă înainte singure deoarece nu vor accepta să fie stopate". 

La noi, cel puţin oficial, discuţiile nu există deoarece deciziile luate în foruri superioare sunt luate ca atare şi transmise publicului pe bază de comunicate de presă. N-ar avea sens nici măcar o sugestie că asemenea teme ar trebui supuse unei discuţii măcar în Parlament. Măcar pentru bifarea formală a unei proceduri fundamentale din ceea ce s-ar numi, dacă ar exista, "buna guvernare". 

Asta e, mergem mai departe după sunetul muzicii militare, au început pregătirile, vine parada de 1 decembrie.