Bătălia pentru libertate şi impunitate a premierului Netanyahu – un an de criză guvernamentală şi 3 runde de alegeri

Miercuri, 11 decembrie, expiră perioada constituţională pentru ca Knessetul, parlamentul nou ales al statului Israel, să decanteze o majoritate şi să treacă un Guvern în cel mult 14 zile.

Este cea de a treia încercare, după alegerile din septembrie, o încercare a ultimei şanse pe care preşedintele israelian Reuven Rivlin a ales să o accepte, din dorinţa de a evita cea de a treia rundă de alegeri în decursul unui singur an. Pentru că, dacă nici de această dată nu avem o majoritate, se merge din nou în alegeri, după cele din aprilie şi septembrie, o rundă care ameninţă să dea, potrivit sondajelor de opinie, aproximativ aceleaşi rezultate de blocaj.

Guvernarea care a făcut epocă - prea lungă pentru sănătatea democraţiei israeliene

Acesta este rezultatul unei prezenţe prea îndelungate la conducerea guvernului israelian a actualului premier Benjamin Netanyahu, un efect nociv şi tot mai periculos pe măsură ce acest proces continuă. Nociv pentru propriul său partid, Likud, care a avut ieri o reuniune a conducerii pentru a decide organizarea alegerilor primare care ar putea da un nou lider. Nociv şi pentru statul Israel, al cărui Parlament nu a mai lucrat nicio zi şi nu va lucra până la formarea noii majorităţi după viitoarele alegeri, dincolo de aprilie 2020, deci mai bine de un an de pauză.

Cunoscut pentru loialitatea faţă de liderul său, Partidul Likud are acum un nou contestatar al lui Netanyahu, pe Gideon Saar, fost ministru şi parlamentar, dar care nu poate asigura ieşirea din ciclul unor noi alegeri anticipate la timp. În plus, la ultimul scrutin intern din 2014, Netanyahu a câştigat 75% din voturile partidului, şi nu există nici o indicaţie că Likud şi-ar dori schimbarea liderului, chiar dacă Gideon Saar a subliniat că e singura şansa ca partidul să rămână la guvernare.

Netanyahu a fost premier din 1996-1999 şi din 2009 până azi, creând o adevărată epocă în istoria contemporană a Israelului cu peste 14 ani în care a condus statul din ultimii 25. Însă ajuns la 70 de ani, astăzi e în cea mai dificilă situaţie din istoria sa ca premier după ce procurorul general l-a pus sub acuzare, chiar în timpul recentelor negocieri, în nu mai puţin de 3 cazuri distincte, pentru infracţiuni care pun în discuţie chiar posibilitatea de a mai primi vreodată însărcinarea de a conduce guvernul, până la soluţionarea cauzei, chiar dacă ar câştiga alegerile foarte clar.

Benjamin Netanyahu şi Benny Gantz FOTO AFP

Imposibila înţelegere: majoritatea în pat!

Israelul are un Parlament – Knessetul - de 120 de locuri, în care majoritatea se obţine prin coaliţii create de diferite partide în varianta mozaic, de unde şi instabilitatea cronică ce apare odată ce retragerea oricăruia dintre aceste partide trimite în criză guvernamentală şi politică şi, de cele mai multe ori, la alegeri anticipate. Parlamentarii sunt foarte strict legaţi de partidele lor şi, în afara cazului înfiinţării noilor partide, nu există transferuri post-electorale între formaţiunile politice.

Sondajele de opinie arată în cea mai mare parte o situaţie similară după alegeri, cu două partide mari, Coaliţia Alb-Albastru a fostului şef de stat major, Benny Gantz şi partidul Likud al premierului Benjamin Netanyahu ce pot lua puţin peste un sfert din voturi, în timp ce coaliţia de dreapta a premierului – cu partide ultrareligioase şi conservatoare, reprezentând multe dintre ele coloniile din Cisiordania – deţinând peste 50 de locuri, dar sub necesarul de 61 de locuri în Parlament care ar oferi majoritatea.

Toate încercările unei variante de mare coaliţie între principalele partide s-au blocat la formulele de împărţire a puterii şi la dorinţa lui Netanyahu de a lua prima tură de guvernare într-o rotaţie de premieri. A fost chiar dispus, în săptămâna care se încheie, să reducă şederea la 5-6 luni, urmând ca apoi Benny Gantz să guverneze 2 ani, urmat din nou de guvernarea lui Netanyahu.

Premierul speră ca, rămânând în funcţie, să obţină o majoritate care să îi acorde imunitatea în faţa acuzaţiilor cu care se confruntă. De partea cealaltă, coaliţia alb-albastru nu doreşte să fie parte a unui guvern condus de un premier pus sub acuzaţie, propune preluarea mandatului de 2 ani de către Benny Gantz, timp în care Netanyahu să-şi resolve problemele cu justiţia într-o formă sau alta.

Eforturi disperate, propuneri inedite: soluţia Yuli Edelstein

Ultimele 10 zile au venit cu un set de propuneri noi şi creative pentru a evita noile alegeri. Dincolo de schimbarea conducerii Likud – cu propunerea şi candidatul venite prea târziu – şi de formulele de rotaţie a premierului existente, Netanyahu a propus alegerea directă a Premierului de către populaţie – fapt ce nu garantează nici formarea majorităţii, nici alegerea sa, deoarece sondajele îl creditează pe primul loc, dar în marja de eroare, faţă de Benny Gantz drept cel mai potrivit să conducă statul Israel. În plus legislaţia electorală are puţine şanse să treacă acum, fără colaborarea rivalului său.

O propunere interesantă a apărut sâmbătă când Omar Barlev, membru al parlamentului din partea Partidului Laburist, a propus ca să fie strânse 61 de semnături pentru desemnarea unui premier altul decât liderii celor două partide, propus fiind preşedintele Knessetului – membru Likud – Yuli Edelstein. Acesta s-a detaşat prin poziţia sa unică de preşedinte al Legislativului şi prin repetatele eforturi de a negocia între Benjamin Netanyahu şi Benny Gantz pentru a găsi o variantă de majoritate.

Chiar dacă o asemenea  întreprindere inedită s-ar realiza, excluzând şefii de partide de la poziţia de premier, Yuli Edelstein nu ar avea decât tot 14 zile pentru a forma noul guvern înaintea alegerilor anticipate, runda a treia. Situaţia ar crea probleme ambelor partide majore, Likud pentru că ar genera un nou lider informal, fără a-l valida prin vot în interiorul partidului, şi Coaliţia Alb-Albastru, prin acceptarea unui premier fără rotaţie, pentru 4 ani, de la partidul rival Likud, deşi partidul lui Benny Gantz a câştigat alegerile.

În plus, efortul de a forma un Guvern se va lovi de aceleaşi blocaje şi înţelegeri dificile unde susţinerea politică nu ar mai fi atât de simplu de obţinut, odată ce premierul nu e şeful nici măcar al propriului său partid. Acest lucru ar îngreuna şi promisiunile, şi credibilitatea necesare premierului pentru a obţine sprijinul celorlalte componente ale majorităţii.

Dar peste toate, Edelstein ar intra în conflict direct cu actualul premier Netanyahu, fapt ce l-ar putea descuraja să accepte confruntarea. De altfel, Edelstein nu a susţinut niciodată că şi-ar dori această variantă, sau că ar accepta propunerea de a forma guvernul. El a declarat, după apariţia propunerii inedite, că “singura modalitate de a preveni costuri nenecesare şi alegeri anticipate este printr-un guvern de uniune cu o formula rotaţională între Netanyahu şi Gantz.” Practic Edelstein a anunţat loialitatea faţă de Netanyahu, la nivel de partid, şi faţă de ambii şefi de partide, pentru care joacă rolul de negociator azi. Oricum viitorul se joacă în doar trei zile.