Băieţii care o iau razna. Rău de tot. Ca pe timp de război. Pentru „binele umanităţii“

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Pe timpurile astea, dacă sunteţi atenţi, începe să se ridice la orizont un nor foarte special de furtună, specific perioadelor de mare conflict, cele în care, în numele “binelui comun superior” poate fi tolerată punerea brutală şi extrem de rapidă a drepturilor universale ale omului.

Adevărat, la limită, în funcţie de circumstanţe, pe timp scurt, asta poate fi acceptat dacă într-adevăr , doar astfel şi numai astfel, pot evitate dezastre umanitare la nivel naţional. Dar asta în cazuri excepţionale şi pe perioade strict delimitate. Nu se poate justifica în niciun fel apariţia unor devieri precise şi absolut neliniştitoare tocmai pentru că reamintesc de motivaţiile pe care s-au bazat pe experimentările pseudo-ştiinţifice şi comportamentele criminale ale medicilor nazişti care aleseseră să fie în prima linie a politicii rasiste promovată de cel de-al Treilea Reich. Şi poate vă amintiţi de explicaţia pe care o dădeau pentru alegerea lor: “pentru binele umanităţii”. 

Asta a declarat în faţa comisiei de anchetă prof. dr. Claus Karl Schilling atunci când a argumentat necesitatea experimentării unui vaccin împotriva malariei folosind drept cobai 1.200 de deţinuţi de la Dachau, în cadrul unei operaţiuni aprobate personal de Reichsfuhrer SS Heinrich Himmler în 1942. Alături de el, ca teoreticieni sau practicieni, au fost Gebhardt, Haagen (specialistul în virusologie), Krember (profesor de anatomie şi eugenie la Universitatea din Munster) şi Klauber sau tinerii Hoven, Kremer sau Oberheuser, Ding şi Mengele.

Pe deţinuţi din diferite lagăre de concentrare au fost efectuate cele mai oribile şi incredibile testări de vaccinuri şi medicamente contra tifosului, malariei, steroizi pentru creşterea fertilităţii la femei în câteva categorii de experimente aprobate oficial” chirurgie militară, prevenirea şi tratamentul epidemiilor, experimente în contextul medicinei de urgenţă în domeniul aviaţiei (ex, studiul asupra decompresiei rapide în situaţia doborârii unui avion, sau efectele hipotermiei) militare, cercetare genetică şi război biochimic. Sau cercetări privind NOMA, cele cu care a început Mengele la Auschwitz, o maladie teribilă dar aproape necunoscută provocată de o infecţie produsă de malnutriţie şi lipsa de vitamine care duce la degradarea ţesuturilor osoase ale feţei, mai ales la la deţinuţii de etnie romă. 

Dar punctul central al poveştii detaliate pe larg – până la limita suportabilităţii – în documentele pe care le puteţi accesa acum în arhivele care conţin actele “Procesului medicilor” (decembrie 1946-august 1947), este doctrina rasială care, în numele superiorităţii rasei ariene, decretase că toţi ceilalţi sunt sub-oameni, în consecinţă posibil de folosit în orice fel, fără niciun fel de oprelişti. Inclusiv în cercetări medicale şi experimente pentru testarea de tratamente experimentale, aşa cum au argumentat medicii nazişti în cadrul procesului. 

Etapă trecută şi niciodată repetabilă? Să nu ne grăbim să credem asta deoarece chiar nu este cazul.

image

Un exemplu care mi se pare tragic în esenţa sa s-a produs acum câteva zile când noi eminenţi medici francezi au fost invitaţi de televiziunea LCI la o discuţie despre testarea vaccinului BCG împotriva tuberculozei ca potenţial tratament pentru COVID-19. Moment în care Jean-Paul Mira, şeful unităţii de îngrijiri intensive de la spitalul Cochin din Paris, spune:

S-ar putea să fiu provocator. De ce să nu facem acest studiu în Africa, acolo unde nu sunt măşti, nu există tratamente sau terapie intensivă, ceva în genul care s-a făcut în cazul anumitor studii privind SIDA, am încercat asta cu prostituatele pentru că ştiam că sunt foarte expuse şi că nu se protejau?

Camille Locht, director pentru cercetarea ştiinţifică la Institutul naţional francez pentru cercetare ştiinţifică, i-a dat dreptate:

Aveţi dreptate. Şi, acestea fiind spuse, ne gândim la un studiu paralel în Africa folosind acelaşi demers”.

Reacţiile au fost deosebit de dure, Mira cerându-şi scuze “tuturor celor care s-au simţit loviţi, şocaţi şi insultaţi”, iar  cei de la INSERM au spus că e vorba de o interpretare eronată şi că de fapt sensul mesajului era că “Africa nu ar trebui să fie uitată sau exclusă din cercetările din acest moment deoarece pandemia este globală”.

Dar de ce această reacţie atât de virulentă?

Pentru că alegerea Africii şi populaţiei de culoare ca subiect cu care să înceapă experimentarea unui vaccin aflat în ultima sa fază de pregătire a fost percepută ca posibilă indicaţie de revenire a unui tip de filosofie ca cea care a motiva experienţele pe sub-oameni, pe grupuri marginale, scoţând din contextul general al umanităţii cobaii de o rasă sau o culoare anume a pielii. Iar africanii au fost adesea o victimă predilectă.

Mai întâi a germanilor care, în timpul celui de-al II-lea Reich, anexaseră Namibia, Camerun, Togo şi Tanganika (actuala Tanzanie). În Namibia, în 1905, a fost organizat primul Konzentrationslager. Interesant este că guvernatorul de atunci al Namibiei de numea Heinrich Goering, viitorul tată al criminalului de război Heinrich Goering. Pentru a pedepsi rezistenţa locală, dă ordinul de exterminare al populaţiei Herero (elimină 80% dintre ei în câteva luni) iar supravieţuitorii sunt trimişi în lagăre. Aici vor deveni subiecţi ai tragicelor experimentări antropologice conduse de dr. Eugen Fischer, directorul  care conduce Institutul de antropologie şi egenism din Berlin, acolo unde-l avea ca asistent pe promiţătorul tânăr dr.Joesph Mengele După Primul Război Mondial, în virtutea Tratatului de la Versailles, trupe franceze (compuse din mulţi soldaţi africani) staţionează în zona Rhenania. Imediat, în Reichstag, deputaţii denunţă “ruşinea de a folosi trupe de negri ...într-o ţară de civilizaţiei germanică...sălbatici care reprezintă o primejdie groaznică pentru bărbaţii şi femeile acestei ţări”. Iar Hitler, în Mein Kampf, decretează: “Evreii sunt cei care au adus negrii în Rhenania în scopul de a murdări şi a bastardiza rasa ariană”

În 1936, Eugen Fischer preia indicaţia lui Hitler şi este ordonată sterilizarea imediată a jumătate dintre copiii născuţi din familii mixte germano-africane, iar cealaltă jumătate sunt trimişi în lagărele de concentrare. Cobai umani, ei au fost primii care au intrat în testările de medicamente şi vaccinuri deoarece se credea că sunt o rasă umană separată, cu caracteristici unice.  

Şi atunci să se fi terminat oare credinţa că există rase sau grupuri umane pe care să se poată efectua în mod prioritar experimente pentru că, într-un fel sau altul, au specificităţi unice caracteristici şi beneficiază de minimum de protecţie socială?

Deloc, aşa cum, spre exemplu s-a probat prin experimentul medical dramatic care a fost Tuskegee Study of Untreated Syphilis in Negro Male organizat de Serviciul Medical al SUA între 1932-1972, subiecţii fiind 600 de afro-americani proveniţi dintr-un mediu extrem de sărac: 399 aveau sifilis şi 201 erau sănătoşi. La început, pentru participarea la studiu, oamenilor li se asigura tratament gratuit, masă caldă şi, foarte important, îngropăciune gratuită. După terminarea finanţării guvernamentale, participanţii nu au mai primit tratament medical, explicaţia bolii fiind “sângele denaturat”. Experimentul medical respectiv a fost calificat, pe bună dreptate, drept “unul cele mai infame din istoria SUA”. Dacă aveţi timp, merită să aprofundaţi subiectul.

Concluzia: numai să se poată, băieţii sunt mereu gata s-o ia razna.   

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite