Avertisment sever: pe viitor, piaţa muncii va fi grav afectată de schimbările climatice

Încep să se multiplice studiile care demonstrează efectele dramatice, poate chiar ireversibile, pe care schimbările climatice, din ce în ce mai ample şi mai brutale, le vor avea asupra tuturor ecosistemelor de pe planeta noastră, inclusiv asupra locurilor noastre de muncă.

În unele ţări s-au format deja grupe speciale de analişti care să analizeze efectele geopolitice ale acestor fenomene. Cu certitudine, se evidenţiază deja mutaţii semnificative în la nivelul diferitelor  economii naţionale, cele care este deja vizibil că suportă din ce în ce mai greu combinaţia între schimbările climatice de asemenea magnitudine cum sunt cele cu care ne confruntăm acum sunt dublate de efecte economice resimţite ca tot atâtea lovituri de la nivel individual până la cel societal.

Putem măsura acum, de-abia acum, puşi în faţa unor situaţii extreme, foarte aproape de dezastru, care este preţul pe care începe să-l plătească omenirea pentru disensiunea liderilor politici de a adopta agenda globală pentru climat. Donald Trump este primul actor major care a decis retragerea ţării sale din Acordul de la Paris de luptă împotriva schimbărilor climatice, mai apoi încercând să minimizeze continuu problematica, militând, dimpotrivă, pentru menţinerea unor prevederi legislative cât se poate de blânde pentru marile companii poluatoare. Nimic nou, rămâne fidel opiniei sale despre acest subiect, cea exprimată mai întâi în 2012: „conceptul de încălzire climatică a fost inventat de chinezi pentru a face ca industria americană să devină necompetitivă“.

Iată contextul în care noul Raport elaborat de experţii Organizaţiei Internaţionale a Muncii, dat publicităţii ieri şi intitulat Working on a warmer planet: the impact of heat stress on labour productivity and decent work trebuie lecturat de decidenţii politici ca un semnal de alarmă pe baza căruia ar trebui modelate politicile viitoare, reglementările sociale necesare pentru protecţia muncitorilor împreună cu soluţii alternative permiţând funcţionalitatea pieţele de muncă din acest an. Foarte important îşi pentru noi? Da, în măsura în care cineva din România, ministrul Budăi spre exemplu, s-ar putea preocupa la un moment dat de efectele conjugate ale plecării masive a forţei de muncă tinere, a depopulării reale a ţării cu o populaţie din ce în ce mai îmbătrânită şi cu o legislaţie a muncii extrem de generală şi ultra-permisivă în domeniul protecţiei împotriva fenomenelor climatice extreme.

Consecinţa mutaţiilor climatice din acest moment, constată experţii Orzanizaţiei Internaţionale a Muncii (OIT) va avea consecinţe tragice căci „mărirea stresului termic legat de încălzirea climatică va duce, pe plan mondial, la pierderi de productivitate echivalente cu 80 de milioane de locuri de muncă în 2030“. Proiecţiile stabilite de baza unei creşteri cu 1,5 grade Celsius a temperaturii mondiale la finele acestui secol anunţă posibilitatea că, în 2030 vom avea o pierdere de 2.2% din totalul forţei de muncă pe plan mondial, ceea ce echivalează cu 80 de milioane de locuri de muncă. Iar asta duce la pierderi economice directe de aproximativ 2400 miliarde dolari pe plan mondial, în plus existând efectele secundare sociale, cu mult mai accentuate în cazul societăţilor sărace care vor fi şi mai mult afectate, destabilizate şi cu un apetit mai mare de violenţă şi infracţionalitate.

Impactul stresului termic asupra productivitâţii la locul de muncă este una dintre conscinţele grave produse de schimbările climatice, asta adăugându-se altor efecte nefaste precum modificarea regimului precipitaţiilor, ridicarea nivelului mărilor şi pierderea biodiversităţii. - Catherine Saget, şef de unitate în cadrul departamentului de cercetare, OIT

Raportul abordează însă situaţia la modul cel mai prudent posibil, autorii săi recunoscând faptul că toate raportările se fac la un maximum de creştere a temperaturii de 1,5 grade şi în condiţiile în care în domeniile de maximă expunere (agricultură şi construcţii, sectoarele expuse la maximum de risc termic) munca se va efectua la umbră. Eventual chiar sub protecţia unor legislaţii ale muncii foarte severe şi care să definească foarte clar atât obligaţiile angajatorului cât şi rolul de protecţie pe care trebuie să-l aibă organismele specializate ale statului, Inspecţia muncii la noi. 

În paralel, ar trebui demarată o acţiune legislativă de mari proporţii pentru adaptarea textelor existente la noile condiţii, inclusiv la ceea ce sunt acum noile surse de poluare, împreună cu decizia politicienilor de a aplica măcar prevederile existente în cazul unor pieţe care, în realitate, sunt complet dezechilibrate, aşa cum este spre exemplu piaţa automobilelor de la noi, transformată de decenii în zona de deversare a tuturor vechiturilor care nu mai au drept de circulaţie pe pieţele occidentale şi poluatoare necontrolate de nimeni.

Ce se poate face? Poate să apară un pachet legislativ (măcar obligatoriu european dacă Statele Unite vor bloca în continuare şi vor boicota prin toate mijloacele adoptarea unei legislaţii globale) care, spr exemplu, să stabilească foarte clar măsurile, repet obligatorii pentru sectorul de stat şi privat, care intră automat în vigoare în clipa în care se ajunge la nivelul de 35 grade Celsius  deoarece „căldura excesivă la locul de muncă reprezintă un risc pentru sănătatea muncitorilor, restrânge funcţiile şi capacităţile fizice, capacitate de muncă şi, în consecinţă, productivitatea acestei. Iar în cazuri extreme poate fi fatală“.

Poate, cine ştie, chiar şi politicienii noştri (la limită, prin absurd, chiar şi parlamentarii) ar putea fi puşi să reflecteze asupra consecinţelor descrise în raportul celor de la OIT privind consecinţele încălzirii climatice asupra sectorului agricol unde pierderile estimate la nivelul anului 2030 vor fi de ordinul a 60%! În construcţii, al doilea sector de mare risc, pierderile estimate la nivelul orelor de muncă pierdute vor ajunge la 19% în comparaţie cu datele de acum. Ceea ce, logic, în cazul agriculturii, urmează să aibă efecte din ce în ce mai vizibile asupra cantităţii şi calităţii producţiei, dar şi a accesului populaţiei la hrană în condiţiile în care aceasta va deveni mai scumpă şi mai puţină.

Asia de sud şi Africa de vest vor fi zonele cele mai intens afectate de încălzirea climatică şi asta va produce până în 2030 în ţările din regiunile respective pierderi de productivite de 5,3 %, respectiv de 4,8%. Efecte negative se vor resimţi şi în regiunile tropicale ale planetei. În plus, cu absolută certitudine, vor începe să se amplifice mişcările masive de populaţii.

Aveţi mai jos Raportul celor de la OIT şi, cine ştie, vom avea vreodată şi în România un guvern care să aibă timpul, vocaţia şi inteligenţa de a se ocupa şi de problemele esenţiale legate de provocările viitorului şi nu doar de chestiunea vitală a împărţirii funcţiilor şi scaunelor.

Oricât ar părea de ciudat la noi, astea sunt problemele care preocupă marile cancelarii care ştiu să-şi pregătească naţiunile pentru supravieţuire în lumea de mâine unde nimic nu va mai fi simplu şi nici la îndemână. Şi, după cum veţi vedea, exact aceasta va fi una dintre tematicile prioritare pe care Comisia Europeană şi Parlamentul le vor anunţa ca direcţii strategice pentru Europa viitorului imediat, mediu şi pe termen lung.