Mă aşteptam ca, la nivelul clasei noastre politice şi cu deosebire din partea celor care şi-au asumat sarcina noii guvernări, să văd cum apar comentarii sau, cel puţin, un reacţie oarecare la anunţurile foarte importante făcute de OECD privin evoluţiile prognozate pentru economia mondială. Chiar dacă Organizaţia pentru cooperare economică şi dezvoltare cu sediul la Paris tot nu se decide să ne primească ţara în rândul membrilor săi, cred că asta nu ar trebui să genereze reacţia de tipul “nu ne vor, nici noi nu-i vrem pe ei, ca atare puţin ne interesează ce prostii zic dânşii”.

În consecinţă, deoarece chiar cred că în mesajul transmis ieri de OECD se ascunde un semnal foarte serios, vă prezint un rezumat al proiecţiei prin care ei argumentează de ce au redus previziunile de creştere de la 3,7% la 3,5%, avertizând însă că în viitoarele luni s-ar putea să asistăm la un şoc mult mai brutal dacă vor continua tendinţele actuale, adică recrudescenţa şi amplificarea continuă a tensiunilor comerciale care se transformă în războaie comerciale, exacerbarea tensiunilor politice în Orientul Apropiat, BREXIT şi în Venezuela, incertitudinile care se simt pe pieţele financiare şi care penalizează, uneori sever, schimburile comerciale şi investiţiile.

Asta face ca proiecţiile realizate de economiştii de la OECD (la puţin timp după cele aproape similare realizate de FMI) indică faptul că evoluţia PIB (în funcţie de ţări şi sectoare de activitate) începe să urmeze un curs contrar expansiunii generalizate înregistrate în 2017. În acest an, spun cei de la OECD, creşterea mondială va fi de 2,9%, în scădere cu 0,1% faţă de previziunile din luna septembrie, urmând să ajungă la 3% în 2021.

Aceste nivele de creştere sunt cele mai scăzute de la criza financiară încoace, iar economia mondială va rămâne penalizată de o foarte mare incertitudine politică şi un nivel redus de investiţii şi schimburi comerciale” se afirmă în estimarea prezentată ieri de OECD.

După ce apreciază acţiuna unor bănci centrale în favoarea susţinerii economiei, OECD avertizează asupra existenţei unui “dezechilibru” între politicile monetare şi bugetare. În plus, cei de la OECD îşi exprimă şi “deosebit de marea  procupare” în ce priveşte continuarea “deteriorării perspectivelor”, fapt care refletă “schimbări structurale care nu au fost luate în calculde către state, plus un eventual şoc ciclic”. Şi acum vine avertismentul: “ Ar fi o eroare politică să se considere că aceste schimbări reprezentă doar nişte factori temporari a căror rezolvare ar putea fi găsită prin politică monetară sau fiscală: ei sunt de natură structurală”. Factorii de risc sunt consecinţele computerizării, schimbărilor climatice şi apariţiei, începând cu 1990, a unei noi ordini geopolitice şi de comerţ mondial. La acestea se adaugă absenţa de coordonare la nivelul schimburilor şi sistemului fiscal internaţional, lipsa de orientări strategice în materie de tranziţie energetică. “Şocul ciclic” despre care vorbesc economiştii de la OECD a început deja şi a adus schimbări profunde pe harta mondială a puterii reale, tocmai prin apariţia aşa nimitelor “mari puteri emergente”, singurle care demonstrează că mai au putere de creştere în perioada în care marile economii tradiţionale dau semne evidente de stagnare sau chiar de regresie. Iată raportul dintre “economiile avansate” şi cele emergente la nivelul G20, aşa cum este el calculcalt de OECD:

Coinform acestei analize, în SUA creşterea economică se va stabiliza în acest an la 2,3% (cu 0,1% în minus faţă de previziunile din septembrie), apoi va ajunge la 2% în 2020 şi 20121. China va avea în acest an un ritm de creştere de 6,2% (mai mult cu o,1% faţă de previziunile anterioare) pentru a scădea la 5,7% anul viitor şi la 5,5% în 2020. În schimb, economia Indiei se va dezvolta anul viitor cu 6,2% pentru ca, în 2021, să ajungă la 6,4%. 

Ce pot face guvernele?

Iată cele trei răspunsuri oferite de cei de la OECD:

  • investiţii în infrastructuri şi într-un viitor mai ecologic. Profitând de scăderea dobânzilor, să crească nivelul cheltuielilor publice pentru realizarea de infrastructuri, stimulând investiţiile private şi ameliorând protecţia mediului înconjurător. Regândirea acţiunile publice pentrua răspunde provocării reprezentate de transformarea impusă de societatea informaţională şi de îmbătrânirea demografică
  • Un sistem fiscal mai echitabil. Ajungerea la un acord în privinţa unor reguli fiscale internaţionale transparente şi echitabile, mai ales în ce priveşte economica numerică în 2020
  • încetarea acţiunilor care duc la creşterea tensiunilor comerciale, surse majore de incertitudine pentru întreprinderi şi care influenţează negativ investiţţile. Reducerea subvenţiilor care sunt cauza conflictelor comerciale.

Iar temele-cheie ale următoarei perioade, la nivel naţional şi internaţional vor fi raporturile dintre munca decentă şi creşterea economică, digitalizare economiei, fiscalitatea internaţională, creşterea bazată pe “economia verde”, întărirea rolului politicii bugetare şi ieşirea din capacana “inflaţiei scăzute”. Concluzia? O puteţi găsi aici unde aveţi linkurile necesare pentru accesarea tuturor rapoartelor şi studiilor OECD şi a conferinţei de presă sau în remarca finală a economistului-şef al OECD:

Se impune de urgenţă o acţiune coordonată politic în vederea restabilirii încrederii, promovării unei creşteri economice inclusive şi ridicării nivelului de vială. Schimburile economice pe plan mondial stagnează, ceea ce exercită un efect de frânare asupra activităţii economice în aproape toate economiile din lume. Incertitudinea legată de acţiunile publice apasă asupra nivelului investiţiilor precum şi asupra pieţei muncii şi viitoarelor surse de venit. Riscul ca ritmul de creştere economică să scadă în continuare eămâne ridicat, mai ales din cauza unei exacerbări a conflictelor comerciale, a tensiunilor geopolitice şi a unei scăderi mai mari decât era prevăzut a creşterii economice în China preum şi ca rezultat al schimbărilor climatice”.