Arhivele secrete despre lumea care s-a pregătit să scape de Războiul Rece. Şi a intrat în coşmarul celui de-al doilea

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Întâlniea dintre Bush şi Gorbaciov
Întâlniea dintre Bush şi Gorbaciov

Din nou, un "summit stratosferic", cum va fi cel despre care se speră că va fi organizat în iunie între Biden şi Putin, pune în efervescenţă diversele cluburi de putere, formale sau informale, care se află în faţa unei dileme comune: oare măcar de data asta se va putea ajunge un acord care să ajute la realizarea finală a marilor promisiuni strategice, cele bătute în cuiele istoriei cu prilejul reuniunilor de la Ialta şi Malta?

Este o problemă deschisă asemenea unei răni la dimensiunea planetei deoarece angajamentele, promisiunile şi deciziile strategice luate atunci nu au fost niciodată duse până la capătul logic, acolo unde ar fi trebuit să schimbe iremediabil cursul civilizaţiei. 

Ulterior acelor două momente, nimic n-a arătat exact cum se gândise în momentul când puternicii lumii o împărţeau ca pe o bucată apetisantă de caşcaval. N-a ţinut nici raţionamentul cinic al lui Churchill în înţelegerea cu Stalin din 1944 de la Moscova (foto document), privind "procentajele" pe care fiecare dorea să şi-l păstreze în ţările europene, deschizând larg şi indiferent poarta lui Stalin şi implantării dictaturii comuniste pe jumătate din continent.  

unteanu

Nu au fost respectate nici ceea ce documentele delegaţiilor prezente în Malta spun că au fost imaginile Europei după căderea comunismului, aşa cum le negociaseră Bush şi Gorbaciov. În fine, pacea niciodată încheiată în Pacific vine acum ca un coşmar pentru a ridica aproximativ aceleai areale de nesiguranţă ca odinioară, doar că de data asta miza este ridicarea uriaşei puteri chinezeşti. 

Dar, pe de altă parte, pentru a înţelege mizele de mare profunzime, cred că este extrem de util să reamintim coordonatelele deciziilor sau - în cazul de acum - al tratativelor, redeschizând pentru dumneavoastră arhivele secrete ale Summitului din septembrie de la Malta între liderii de atunci ai celor două superputeri, George Bush şi Mihail Gorbaciov, dar şi în perioada de pregătire a momentului respectiv. 

De ce este esenţial să ne reamintim acest moment? 

Deoarece, din punctul meu de vedere, acum suntem în momentul în care se joacă -sau se pot juca - cele două partide neterminate ale istoriei recente a lumii. S-ar putea că ruşii şi americanii să fi ajuns la concluzia că trebuie închisă  o buclă istorică, pe toate planurile de discuţie şi negociere, Grupele de negociatori din cele două echipe acţionează acum, extrem de rapid şi destul de dur, căci nu se mai poate altfel, pentru obţinerea unei cât mai bune poziţionări pe tabla de şah, scoţând în linia întâi, la sacrificiu, tot ce dispun ca forţe de care se pot dispensa, mai ales pe linia uzuală de contact. 

Întâlnirea precedentă de acest nivel, cea între Trump şi Putin, a fost uneşc notabil. Ce va fi acum? Nu cred că e vorba despre declaraţii de amor etern, nu vom avea schimbări de statut matrimonial în alianţele existente deja, dar am impresia că vom avea curând o înţelegere realistă a faptului că cele două superputeri sunt obligate să ducă mai departe protocolul de la Malta pentru a reasigura pieţele globale, aproape acum de a intra în vrie datorită apariţiei în aceşti ultimi ani la din ce în ce mai mulţi factori de explozie. Mulţi fiind reprezentaţi de emergenţa fulgerătoare a unor entităţi statale sau non-statale (ISIS, spre exemplu) care au reuşit să introducă în sistemul relaţiilor internaţionale şi a celor bilaterale SUA-RUSIA numeroşi vectori de explozie, ameninţându-le direct interesele lor economice şi pe cele ale aliaţilor lor. Ceea ce vedem acum nu este decât o încercare de revenire la statutul de superputere globală în numele căruia predecesorii lor încercau să remodeleze destinele lumii în septembrie 1989.  

Vă invit să lecturaţi o colecţie de documente la care vă oferim acces integral. Sunt fabuloase. Vedeţi cum s-a negociat intrarea în lumea în care trăim acum. Vedeţi ce s-a sperat, ce s-a promis, uitaţi-vă la ce-a ieşit şi veţi înţelege, poate, de ce liderii de azi au ajuns la concluzia nevoii de revenire la estimările iniţiale care, de data asta, să fie traduse în realitate pe planul relaţiilor de putere pe plan mondial. Documentele provin din arhiva NSA (National Security Agency). 

Aveţi la dispoziţie texte din zona pregătirii politice a reuniunii de la Malta (corespondenţa diplomatică, notele pregătite de consilierii politici şi de securitate ai clor doi preşedinţi, pecum şi foarte importantele liste de puncte prioritare de abordat în discuţia finală). 

Dar, pentru a înţelege în totalitate complexitatea extremă a jocului de atunci (rămas, cum veţi vedea, absolut nemodificat ca termeni şi în acest moment), vă rog să consultaţi un document cu adevărat excepţional, transcriptul făcut de A. Yakovlev (pe atunci membru al Biroului Politic al PCUS) al întrevederii dintre Papa Ioan Paul al II-lea şi Mihail Gorbaciov, care s-a oprit la Vatican înainte în drumul său spre Conferinţa din Malta. 

De ce mi se pare extrem de important acest document? Din cauza faptului că, sintetic, sunt expuse toate marile schimbări ce urmau să fie negociate politic dar şi că (aşa cum veţi regăsi şi unele din documentele americane) se formula un avertisment: nu vă grăbiţi cu schimbările! Căci iată ce-i spunea Papa Ioan Paul al II-lea lui Gorbaciov: 

Cred că aveţi dreptate atunci când spuneţi că schimbările nu ar trebui să se producă prea repede. Suntem de acord cu faptul că trebuie schimbate nu numai structurile, ci şi mentalităţile. Ar fi greşit ca cineva să proclame că aceste schimbări în Europa şi în lume trebuie să urmeze modelul occidental. Asta este ceva care vine împotriva convingerilor mele cele mai puternice. Europa, ca participant la istoria lumii, trebuie să respire cu ambii plămâni”. Şi iată ce-i spunea Bush lui Gorbaciov în Malta (sursa: transcriera sovietcă a reuniunii de la Malta, 2 şi 3 decemebrie 1989): 

"Sper că aţi notat faptul că în timp ce se petrec scimbăriledin Europa de est, Statele Unite nu s-au angajat în declaraţiimenite să scadă prestigiul URSS. Există oameni în SUA care mă acuză că sunt prea prudent. Este adevărta, sunt un om prudent dar  nu sunt un fricos şi admnistraţia pe care o conduc va urmări să nu întreprindă nimic care v-ar putea dăuna poziţiei dvs în lume. Dar am fost insistent sfătuit să fac ceva în genul să urc pe Zidul Berlnului şi să fac declaraţii consistente. Cu toate astea, Administraţia mea evită asemenea demersuri, ne pronunţăm în favoarea unor demersuri mao rezervate". 

Evident, documentele de referinţă, absolut extraordinare, sunt transcrierile negocierilor Bush-Gorbaciov, acolo unde se formulează absolut toate principiile care aveau să fie la baza schimbărilor cvasi-instantanee a ordinii politice, economice şi de securitate, consfinţind prăbuşirea sistemului comunist şi desprinderea de URSS a ţărilor-satelite din Europa, printre care şi România. Veţi vedea că problematica economică este cea cu care încep discuţiile, împreună cu speranţa că va începe o perioadă de intensă cooperare în care, aşa cum se spunea în telegrama provenind de la ambasadorul SUA la Moscova, recomandarea era să se favorizeze prezenţa sectorului privat american... dar şi problema armamentelor în general şi în special a celor nucleare. 

Şi cred că Vladimir Putin, azi, poate repeta fără probleme analiza făcută de Gorbaciov, dar aplicată realităţilor din acest moment: 

Accentul pe confruntarea ideologică nu s-a justificat în sine şi a avut ca rezultat doar criticile continue pe care ni le-am adus reciproc. Am ajuns la un punct primejdios. Şi este bine că ştim destul de multe lucruri pentru a decide să de oprim”. 

De aici nevoia de discuţii aprofundate pe care Preşedintele Bush care, în memoriile sale, aminteşte faptul că el a luat iniţiativa organizării întâlnirii cu Gorbaciov deoarece, scrie fostul Preşedinte al SUA: „...am realizat faptul că a nu organiza o reuniune cu Gorbaciov devenea un lucru primejdios. Prea multe se întâmplau în Estul Europei - văzusem asta cu ochii mei - şi dacă superputerile nu începeau să controleze evenimentele, atunci acestea ar putea să destabilizeze Europa de est şi relaţiile sovieto-americane...Am văzut că est-europenii înşişi vor încerca să împingă lucrurile cât de departe vor putea”. 

Semn că lucrurile evoluau într-o nouă direcţie (şi asta este un semnal extrem de important şi în contextul actual) era că Gorbaciov, vorbin în numele URSS, îi face omologului său american face o promisiune unicat după cel-de-al doilea Război Mondial: 

„Mai întâi şi cel mai important lucru, noul preşedinte american trebuie să ştie că Uniunea Sovietică, în nici un fel de circumstanţe, nu va iniţia un război. Acest lucru este într-atât de important încât am vrut să vi-l repet personal. Mai mult decât atât, URSS este gata să ia în considerare posibilitatea de a nu mai considera SUA drept inamic şi şă şi anunţe public acest lucru”. 

Mişcare care îl face pe Bush ca, după câteva zile, la Bruxelles, că a apărut nevoia de a se termina cu divizările în Europa, în acord cu „valori care au devenit idealuri universale”. 

Se mai poate repeta un asemenea dialog? Se pare că există echipe de consilieri şi analişti care sunt convinşi de acest lucru. Dar, cel mai important, cred, este că liderii celor două superputeri ştiu toate astea, exact aşa cum ştiu că, fără a accepta o asemenea deschidere, lumea s-a repoziţionat pe linia tuturor primejdiilor. Lipsa de dialog a devenit din nou, ca atunci în '89, nu numai neproductivă, ci de-a dreptul primejdioasă şi extrem, extrem de costisitoare din punct de vedere economic. 

Să aşteptăm evoluţia evenimentelor şi, între timp, aveţi acces la următoarele documente:

Document 1 Departamentul de Stat, Ambasada SUA de la Moscova, „Pregătire pentru Malta: Politica comercială faţă de URSS”. Telegramă a ambasadorului Jack Matlock, 14 noiembrie 

Document 2 Departamentul de Stat. Memorandum în atenţia Secretarului de Stat Baker de la Douglas P. Mulholland (INR). „Probleme regionale la Malta : Agenda lui Gorbaciov.” 17 noiembrie 1989 

Document 3 Departamentul de Stat, Momorandum de informare către Secretarul de Stat Baker de la Gen. Edward L.Rowny (consilier special pe probleme de controlul armamentelor) 17 Noiembrie 1989 

Document 4 Estimare a centrului naţional de informaţii 19.noiembrie 1989. Sistemul sovietic în criză: perspective pentru următorii doi ani,  

Document 5 Departamentul de Stat. Memorandum informativ către Secretarul de Stat Baker de la Douglas P. Mulholland (INR). „Gândirea sovietică înainte de Malta.” 29 Noiembrie 1989 Un exemplu de estimare corectă făcută de servicii de informaţii profesioniste şi cu surse de înalt nivel, anunţând din timp, printre altele, propunerile lui Gorbaciov în privinţa reunificării Germaniei n.n.) 

Document 6 Departament de Stat. Memorandum în atenţia Preşedintelui de la Secretarul de Stat Baker: „Întâlnirea dumneavoastră din decembrie cu Gorbaciov” 29 Noiembrie1989 

(„Întâlnirea de la Malta ar trebui să producă un sentiment public, acasă şi în străinătate, asupra unei noi păci şi scop al dialogului sovieto-american cu dumneavoastră la conducere în aceeaşi măsură ca Gorbaciov”) 

Document 7 Casa Albă. Memorandum către Preşedinte de la Brent Scowcrof, consilierul pe probleme de securitate „Şedinţa Consiliului Naţional de Securitate, 30 noiembrie 1989”, plus a agenda reuniunii, lista participanţilor 

Document 8 Transcrierea întâlnirii între Papa Ioan Paul al II-lea şi Gorbaciov la Vatican. 1 decembrie 1989 of Gorbachev-John Paul II Meeting, Vatican City, December 1, 1989. Arhivele de stat ale Federaţiei Ruse, Colecţia Yakovlev, fond 10063 (prima întânire de acest nivel din 1845 când Ţarul Nicolae I era primit pe Papa Gregorius al XVI-lea, Gorbaciov şi soţia sa, Raisa, fiind întâmpinaţi de garada de onoare şi o orchestră care a intonat mai întâi Internaţionala şi apoi Imnul Papa) 

Document 9 Întâlnirea Preşedintelui Bush cu Preşedintele Gorbaciov, fragmente selectate, sursa: George H.W. Bush Library, FOIA request 99-0273-F 

Document 10 Transcrierea întălnirii de la Malta, sursă: Fundaţia Gorbaciov, Fond 1, Opis 1 (marea supriză a americanilor a fost insistenţa cu care Gorbaciov a susţinut că este nevoie ca ei să rămână în Europa deoarece „SUA şi URSS sunt la fel de integrate în problematica europeană” şi acţiunea lor în continuare trebuie să fie una comună pentru a face astfel încât problemele europene să nu explodeze. „Întreaga Europă se află în mişcare şi se îndreaptă către ceva nou. Trebuie să ne considerăm şi noi europeni şi să ne asociem acestei mişcări în ideea unei case europene comune”. Gorbaciov spunea că este în favoarea dizolvării blocurilor militare - „ce să facem cu instituţii create în altă eră?” - şi sugerează ca Pactul de la Varşovia şi NATO să devină, la un nivel mult mai înalt, mai degrabă organizaţii politice decât militare) 

Document 11 Directive în atenţia miniştrilor afacerilor externe ai SUA şi URSS- document realizat de delegaţia sovietică la Malta, 3 decembrie 1989, sursa: George H.W.Bush Library (se vorbeşte despre nevoia de „armonizare a intereselor naţionale cu valorile umane universale”, dar şi despre „crearea unui model de securitate fundamental nou”, la aceasta adăugându-se propunerea de iniţiere a unei discuţii pe pachetul „OPEN SKIES, OPEN SEAS, OPEN LAND, OPEN SPACE” 

Document 12 Consiliul Naţional de Securitate, memorandum de la Condoleezza Rice către Brent Scowcroft, 5 decembrie 1989 

Document 13 Fragmente din Jurnalul lui Anatolii Cernaiev (principalul consilier politic al lui Gorbaciov) , 2 ianuarie 1990Excerpt from Anatoly S. Chernyaev's Diary, January 2, 1990 

Document 14 Telegrama din partea ambasadei Ungariei la Moscova privind informarea ţinută de Falin despre rezultatele Summitului din Malta 

   Vor reuşi? Nimeni nu dă garanţii finale dar există un singur lucru foarte limpede: în documentele din Malta declasificate de americani sau ruşi dar şi cele mai noi provenind de la diverse servicii de informaţii,  se vorbeşte - nu aluziv, ci la modul foarte deschis - despre decizia liderilor de a face tot ce a fost posibil pentru a evita intrarea lumii în haos. Costul unui război distrugător poate să fie egal cu anentizare civilizaţiei umane, dar şi continuarea acestei stări de nici pace/nici război de acum costă dramatic acele ţări obligate să achiziţineze sisteme de arme în loc să construiască şcoli şi spitale.  Sunt sute de noi documente, voi reveni cu alte multe  care sunt atât de actuale încât par să fie scrise ieri. Semn că toate discuţiile (inclusiv coşmarurile) rămân deschise.  

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite