Ankara lansează comunitatea economică turco-arabă

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Turcia, Iordania, Siria şi Libanul vor crea o zonă de liber-schimb. Dacă vechile bune relaţii ale Turciei cu Israelul sunt în recul, legăturile cu restul Orientului Mijlociu sunt tot mai strânse.

„Dorim ca un vehicul să poată pleca din Turcia şi ajunge în Maroc fără nicio oprire la graniţe”, a explicat, joi, ministrul turc de Externe, Ahmet Davutoglu, în cadrul Forumului de Cooperare Turco-Arab organizat la Istanbul.

La forum au participat 21 de ţări musulmane - în frunte cu premierul turc, Recep Tayyp Erdogan, şi cu secretarul-general al Ligii Arabe, Amr Moussa.
Pentru început, la zona liberă turco-arabă ar participa doar Turcia, Iordania, Siria şi Liban, între care există deja tratate de liber-schimb. Este vizată însă comunitatea celor 350 milioane de musulmani cu ieşire la Atlantic, Mediterana şi Golful Persic.

Marea pace turcă

Potrivit vorbitorilor, citaţi de cotidianul turc Zaman, liberul-schimb ar putea nu doar dezvolta economiile implicate, dar contribui şi la pacea regiunii. Tehnic, ar fi vorba de investiţii în R&D şi resursele umane, dar şi în modernizarea reţelei de transport din regiune. În plus, s-a vorbit de consolidarea sistemului bancar regional şi chiar de instituirea unei bănci de barter, astfel încât „să se reducă dependenţa oamenilor de afaceri turci şi arabi de băncile străine”.

Desigur, Ankara se vede în centrul acestei structuri economice integrate: comerţul Turciei cu lume arabă a crescut de patru ori între 2002 şi 2009 (până la cca 30 md $ pe an), iar capitalul arab este invitat într-o economie a cărei creştere este apreciată la 6-7% faţă de anul trecut.

Pierderea Israelului

Timp îndelungat, Turcia a avut relaţii la fel de bune şi cu Israelul – dincolo de înfloritorul comerţ (afaceri militare, turism, joint-ventures) exista chiar o tradiţie a exerciţiilor militare comune, iar Ankara media între Tel Aviv şi capitale arabe precum Damascul.

Completarea marilor interese geopolitice ale Turciei din Vest cu cele, dacă nu şi mai mari, din Est s-a suprapus – eufemistic spus – radicalizării unor diferende turco-israeliene. Momentul culminant s-a petrecut la Forumul Mondial de la Davos din ianuarie 2009, când premierul Erdogan l-a „zgâlţâit” public pe preşedintele israelian, Shimon Peres. De atunci, afacerile bilaterale sunt în cădere liberă.

Afacerile turco-israeliene s-au ridicat anul trecut la 2,5 md $ - în 2008 erau însă de 3,5 md. După incendiul diplomatic cauzat de sabordarea navelor turceşti în drum spre Gaza, Israelul a cerut cetăţenilor săi să renunţe la vacanţele în Turcia – cea mai afectată este compania Turkish Airlines, care a transportat anul trecut circa 320.000 de pasageri între Turcia şi Israel. La rândul său, Ankara revizuieşte toate contractele cu industria militară israeliană. Cele mai afectate vor fi contractele cu cele două state.

În privinţa afacerilor din mediul strict privat, oamenii de afaceri turci, chestionaţi de Financial Times, nu sunt foarte îngrijoraţi: unii cred că turcilor le trece repede, alţii arată spre cultura de business a locului, care permite atât executivilor turci, cât şi celor israelieni să-şi asume mari riscuri, pentru câştiguri pe termen scurt. Iar şeful consiliului de afaceri turco-israelian crede că afacerile ar trebui separate de politic.

Afaceri diplomatice

Deocamdată, afacerile Turciei cu Europa le depăşesc cu mult pe celelalte. Iar pe fondul inflamării relaţiilor turco-israeliene, adică între doi aliaţi de preţ ai SUA, reacţia Washingtonului a fost să reclame europenilor că îndepărtează Ankara de Occident.

Liderii turci încă declară aderarea la UE drept obiectivul prioritar de politică externă, dar specificul strategiei Davutoglu este adâncirea relaţiilor Turciei cu întreaga lume musulmană - şi cu Rusia.

Unii observatorii occidentali văd în aceste noi angajamente internaţionale ale Turciei o dezangajare din vechea alianţă unidirecţională cu America şi cu Europa. Într-o altă citire a evoluţiilor, poate fi vorba doar de potenţă şi pragmatism. Cu o economie în creştere continuuă servită de o masivă populaţie tânără şi cu investiţii tot mai mari într-o regiune tot mai largă, Turcia îşi permite să considere bunele relaţii cu Iranul drept un... avantaj competitiv – în acelaşi timp, rămâne un aliat de bază în Afganistan.

Până de curând, Occidentul medita dacă poate accepta în casă o Turcie nu doar musulmană, dar tot mai musulmană. Între timp, Ankara acumulează noi atu-uri diplomatice – foarte utile şi Vestului. Pe de altă parte, dacă şi SUA recunosc că nu se pot descurca în lume singure, nici Turcia – dar nici Europa - nu o poate face. Ankara este astăzi şi în măsură dar şi în curs de a-şi alege aliaţii.

În lume



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite