Analiză. Noul coronavirus înclină parteneriatul ruso-chinez în favoarea Beijingului

Deşi încă există o dezbatere dacă lumea intră cumva în era „Pax Sinica” odată cu pandemia de covid-19, se pare că asistăm totuşi la emergenţa unei Chine mai agresive şi mai asertive care intenţionează să exploateze turbulenţele geopolitice şi economice rezultate din actuala criză de sănătate pentru a-şi proteja interesele şi a-şi avansa agenda.

O China încurajată va pune, cu certitudine, o serie de provocări critice de securitate la adresa Rusiei în următorul deceniu, iar factorii de decizie de la Kremlin se pot întreba de pe acum dacă costurile pe termen lung ale parteneriatului cu China merită în schimbul avantajelor identificate, scrie Connor Dilleen într-o analiză publicată pe site-ul ASPI (Australian Strategic Policy Institute).

O provocare a Moscovei în relaţia cu Beijingul este dacă îşi poate păstra suveranitatea şi independenţa. Ori, în lumea post-pandemică care se configurează, nu se ştie dacă Rusia are toate mijloacele necesare în acest sens, relevă autorul.

Convenit înainte de criza covid-19, acordul Moscovei pentru un parteneriat strategic cuprinzător cu Beijingul însemna de fapt o alăturare la un bloc de putere sino-centric în calitate de partener secundar. Apoi, pandemia a agravat natura asimetrică a acestui parteneriat, cu o Moscovă dependentă de investiţiile chineze pentru dezvoltarea infrastructurii şi de piaţa chineză pentru resursele sale naturale.

La fel ca majoritatea ţărilor afectate de covid-19, economia rusă a fost devastată de oprirea parţială cauzată de pandemie, nemaivorbind de prăbuşirea preţului petrolului.

Dincolo de aspectul socio-economic, pandemia are asupra Kremlinului şi un impact politic semnificativ. Ori, în perioada pandemiei, statul rus şi-a arătat limitele şi fisurile, cu un preşedinte care s-a retras în cele mai grele momente şi a pierdut mult la capitolul popularitate.

În acest context, Kremlinul şi elitele ruseşti îşi îndreaptă speranţele către China, aşteptată cu onorarea unei propuneri de măsuri masive în privinţa construcţiilor, infrastructurii, dezvoltării reţelei 5G etc. - o potenţială şansă de reducere a şomajului şi de prevenire a tulburărilor sociale.

În aşteptarea investiţiilor chineze, Rusia riscă să negocieze după regulile Chinei şi să devină şi mai dependentă de vecina sa. Deţinând pârghii asupra negocierilor, Beijingul ar avea cel mai probabil şi un plan B pentru a diminua riscurile legate de corupţie şi volatilitatea economiei ruse. La final, Moscova ar putea să ajungă să plătească un preţ destul de ridicat, inclusiv cu proprietatea intelectuală, capacităţile militare şi resursele sale naturale.

Strategia de investiţii a Chinei în cazul Rusiei se va baza, în mod firesc, pe trei obiective: dobândirea dominaţiei comerciale pe pieţele ruseşti, obţinerea accesului la tehnologia rusă, cercetarea tehnică critică şi proprietatea intelectuală, precum şi obţinerea accesului la vastele resurse naturale ale Rusiei. Este de aşteptat ca Beijingul să recurgă la toate mijloacele aflate la dispoziţia sa pentru a realiza aceste obiective.

Înainte de pandemie, Moscova era deja expusă spionajului industrial chinez, ca urmare a unui „parteneriat pentru tehnologia de vârf” cu Beijingul - un acord de cooperare şi investiţii în telecomunicaţii, inteligenţă artificială, robotică, biotehnologie, „new media” şi economie digitală.

Rusia a oferit totodată Beijingului un obiectiv critic în infrastructura sa de telecomunicaţii, inclusiv prin înfiinţarea unui birou China Telecom la Vladivostok dedicat furnizării de servicii pentru clienţi privaţi, comerciali şi guvernamentali din Extremul Orient Rus. Beijingul va căuta să-şi valorifice acest avanpost într-o expansiune planificată a infrastructurii 5G de-a lungul Drumului Mătăsii Digitale, care va străbate Rusia, Asia Centrală şi o mare parte din Europa.

Beijingul este, de asemenea, bine poziţionat pentru a exploata dorinţa Kremlinului de a folosi pandemia ca justificare în vederea implementării infrastructurii de supraveghere în stilul Partidului Comunist Chinez. În mod ironic, această infrastructură va depinde de soft-ul chinezesc, de inteligenţa artificială şi de tehnologiile de recunoaştere facială dezvoltate de Beijing, oferind astfel gigantului asiatic oportunitatea de a monitoriza de la distanţă infrastructura naţională rusă, mai ales cea critică.

Expunându-se la aceste riscuri, puterea de la Moscova arată cu nu a învăţat nimic din experienţele Occidentului cu China în ceea ce priveşte furturile de proprietate intelectuală şi informaţii sensibile. Kremlinul pare, de asemenea, să ignore avertismentele, inclusiv din Rusia, în privinţa riscurilor legate de tehnologiile chineze şi pericolului de a acorda un acces privilegiat companiilor chineze de telecomunicaţii în dezvoltarea infrastructurii 5G.

Pe termen scurt, dar mai ales pentru perioada post-pandemie, creşterea investiţiilor chineze va aduce în mod clar beneficii economice importante pentru Rusia. Dar factorii de decizie de la Moscova ar trebui să recunoască faptul că actuala înţelegere cu Beijingul s-ar putea să nu se dovedească sustenabilă. Prin urmare, ar trebui de asemenea să se gândească şi la ceea ce s-ar putea întâmpla în momentul în care interesele strategice ale Rusiei vor intra în contradicţie cu cele ale Chinei.

Parteneriatul ruso-chinez este catalogat drept „Axa comodităţii”, bazată pe o antipatie reciprocă faţă de Statele Unite şi pe dorinţa de a contracara hegemonia americană. Dar marea problemă pentru Moscova este că parteneriatul său cu Beijingul este din ce în ce mai asimetric, cu un Kremlin tot mai expus în faţa conducerii chineze, conchide Connor Dilleen, care a lucrat pentru Departamentul australian de Afaceri Externe şi Comerţ.