ANALIZĂ De ce se bat SUA şi Rusia pe Ucraina

Americanii au vândut Kievului rachete antitanc Javelin, în scopul „protejării suveranităţii şi integrităţii teritoriale“

Pierderea controlului asupra unor state din Europa de Est înseamnă pentru Washington şi Moscova lipsa unei zone tampon între politicile liberale occidentale şi cele euroasiatice.

Timp de peste o sută de ani, problema expansiunii ruse în estul Europei a dominat gândirea strategică americană. Administraţiile successive de la Casa Albă  au încercat să fie conciliante faţă de Rusia - şi au eşuat spectaculos. Administraţia Obama a eşuat nu atât din cauza a ceea ce a făcut, ci din cauza modului în care a reacţionat în faţa unui eveniment imprevizibil - revoluţia de pe Maidan, care l-a înlăturat de la putere pe preşedintele pro-rus al Ucrainei, Viktor Ianukovici. 

Se pare ca pe Maidan (locul protestelor anti Ianukovici şi pro-occidentale ) a fost sădită sămânţa unei confruntări ruso-americane mai serioase, scrie Jacob L. Shapiro pentru portalul geopoliticalfutures.com. Pierderea unor state est-europene precum Polonia sau Ungaria ca zonă tampon era ceva, dar pierderea Ucrainei, ce are graniţă cu Rusia şi este legată cultural de Rusia, este deja prea mult.

În pofida tuturor eforturilor lui Putin de a preveni orientarea Ucrainei către Vest, Putin a rămas doar cu Crimeea (o gaură neagră financiară pentru un guvern care oricum nu se scaldă în bani) şi cu două regiuni  separatiste în estul Ucrainei. 

Gestionarea problemei ucrainene

Ucraina este o problemă pe care Rusia nu o poate rezolva prin forţă, cel puţin nu acum. Dintr-o perspectivă militară, Rusia ar putea probabil să înfrângă forţele ucrainene, însă ar fi un efort extrem de costisitor. Iar ocuparea unui teritoriu după cucerirea lui ar fi o altă acţiune riscantă. Cu cât forţele ruse se extind mai mult către vest, cu atât mai dificilă va fi pentru ele să păstreze teritoriul.

Nemaivorbind de durele sancţiuni economice care inevitabil ar urma. Chiar dacă SUA şi aliaţii lor nu intervin, nu este clar dacă Rusia ar fi capabilă să repete succesul intervenţiei militare din Georgia, din 2008, pentru că Ucraina este o ţară mult mai mare şi cu vecini mai îngrijoraţi, notează autorul. 

 Prin urmare, Rusia nu îşi poate permite să fie instigatorul. Orice agresiune rusească i-ar uni pe adversarii Rusiei, ceea ce Moscova nu îşi poate permite în acest moment. Rusia poate în schimb să câştige timp. Ea trebuie să-şi reconstruiască şi să-şi modernizeze forţele armate. Trebuie de asemenea să-şi relaxeze povara financiară - chiar dacă aceasta înseamnă atacarea celei de-a treia redute a politicii ruse, şi anume reforma sistemului de pensii. Iar pentru a-şi ţine adversarii la distanţă, Rusia trebuie să creeze diviziuni în interiorul lumii occidentale.

Tactica ameninţărilor

La puţine zile de la sumit-ul Trup-Putin de la Helsinki, liderul de la Kremlin a avertizat NATO împotriva cultivării relaţiilor mai apropiate cu Ucraina şi Georgia, spunând că asemenea politici sunt iresponsabile şi vor avea consecinţe nespecificate pentru alianţă.

 Adresându-se diplomaţilor ruşi, la Moscova, Putin a criticat de asemenea ceea ce a numit încercările NATO de a crea baze şi infrastructură militară în apropierea graniţelor ruseşti. „Vom răspunde în mod adecvat unor asemenea paşi agresivi, care reprezintă o ameninţare directă la adresa Rusiei”, a spus Putin. Liderul rus a mai spus că a discutat chestiunea extinderii NATO cu omologul său american Donald Trump la summit-ul de luni de la Helsinki.

"Colegii noştri, care încearcă să agraveze situaţia, încercând să includă, printre alţii, Ucraina şi Georgia în orbita alianţei, ar trebui să se gândească la posibile consecinţe ale unei astfel de politici iresponsabile", a subliniat el.

În declaraţia finală a summitului de la Bruxelles, liderii statelor membre NATO, printer care şi Trump, şi-au reiterat “sprijinul pentru integritatea teritorială şi suveranitatea Ucrainei, Georgiei şi a Republicii Moldova în cadrul graniţelor acestora recunoscute pe plan internaţional”.

“În conformitate cu angajamentele sale internaţionale, facem apel la Rusia să îşi retragă forţele staţionate în cele trei ţări fără consimţământul acestora”, se menţionează în declaraţia finală, care condamnă “cu fermitate anexarea ilegală şi ilegitimă a Crimeii de către Rusia, anexare pe care nu o recunoaştem şi nu o vom recunoaşte”.

Ce opţiuni are Putin 

Ucraina basculează către Vest, iar alegerile prezidenţiale ucrainene vor fi în martie 2019. Conform sondajelor, Iulia Timoşenko, fost premier şi adversară înverşunată a fostului preşedinte pro-rus Viktor Ianukovici, este favorită (deşi mai sunt opt luni până la alegeri şi sondajele efectuate în Ucraina nu sunt cele mai de încredere). 

Dar indiferent cine va ieşi învingător, Rusia nu poate permite ca un candidat puternic pro-occidental să preia puterea la Kiev.  Dacă se întâmplă ceva de acest fel, Rusia se va confrunta cu o alegere dificilă şi, judecând după dispunerea forţelor ruse pe teren la ora actuală, Rusia se pregăteşte pentru evoluţii neprevăzute. 

Dacă va fi ales un candidat acceptabil pentru Rusia, Moscova  va continua să încerce să câştige timp. Într-un asemenea scenariu, Rusia va repara treptat pagubele create în anul 2014, când a oferit bani, susţinere politică sau chiar resurse vocilor pro-ruse din Ucraina, care au în continuare o pondere semnificativă în această ţară. Dar chiar şi o victorie a unui candidat pro-occidental poate fi tolerabilă pentru Moscova atât timp cât Ucraina menţine o relaţie pragmatică cu Rusia şi nu devine vădit ostilă faţă de Moscova şi faţă de interesele acesteia.

Cum acţionează Washingtonul

Dacă în cadrul strategiei americane de stopare a influenţei Moscovei în Europa de Est, Ucraina este important, pentru Rusia, Ucraina este totul. Putin poate accepta statu quo-ul actualului conflict îngheţat, dar aceasta nu poate fi o stare a lucrurilor permanentă şi Rusia nici nu poate tolera să fie vizibil vreun nou semn al ei de slăbiciune în această chestiune, este de părere Jacob L. Shapiro. 

 La patru zile de la summitul de la Helsinki dintre preşedintele american Donald Trump şi omologul său rus Vladimir Putin, Pentagonul a anunţat că alocă încă 200 de milioane de dolari pentru întărirea apărării Ucrainei.

Aceste noi fonduri, care ridică „asistenţa americană pentru sectorul de securitate ucrainean la peste un miliard de dolari în total din 2014“ încoace, vor permite în special achiziţionarea de „echipamente pentru susţinerea programelor de formare în curs şi a nevoilor operaţionale“. Ele vor urma să contribuie la creşterea capacităţilor de comandă ale armatei ucrainene, la îmbunătăţirea comunicaţiilor, precum şi a mijloacelor de vedere nocturnă.

Potrivit Pentagonului, această cooperare în domeniul apărării se bazează pe recenta adoptare de către Kiev a unei legi privind securitatea naţională. În plus, în pofida protestelor Moscovei, Washingtonul a vândut în acest an Kievului rachete antitanc Javelin, în scopul „protejării suveranităţii şi integrităţii teritoriale“, iar forţele NATO au avut mai multe rânduri de exerciţii militare comune, terestre şi maritime, împreună cu armata ucraineană şi cea georgiană.

Mai mult, producătorul american de avioane civile şi militare Boeing a decis să ajute omologul său ucrainean Antonov, care trece printr-o criză gravă în urma pierderii importurilor ruseşti în 2014, după anexarea Peninsulei Crimeea de către Rusia şi izbucnirea conflictului armat din sud-estul Ucrainei.

Mai exact, Aviall, o divizie a Boeing, va livra de la sfârşitul anului viitor mai multe componente pentru Antonov, pentru a asigura producţia a 8 aeronave pe an. Potrivit directorului general al Antonov, Oleksandr Doneţ, următorul pas este contruirea unui spaţiu de depozitare împreună cu Aviall.

Luna aceasta, Ucraina a anunţat trecerea în premieră a unui reactor nuclear exclusiv pe combustibil american, în locul celui rusesc.

Pentru mult timp de acum încolo, SUA şi Rusia se vor află în competiţie pentru deţinerea controlului asupra Europei de Est. Deposedarea Rusiei de această regiune ar echivala cu deposedarea Statelor Unite de oceane.