Se spun acum între aliaţii euro-atlantici vorbe terbil de grele, acuzaţii şi injurii, chiar blesteme, pe care doar duşmanii din lumea dictatorial-comunistă de odinioară (sau propaganda nord-coreeană de acum câteva săptămâni) le adresau capitaliştilor jegoşi, nemernici, exploatatori fioroşi şi imorali, mincinoşi patologici încercând să înşele bunele intenţii venite din puritatea sufletească a poporului muncitor căruia istoria avea să-i hărăzească mult visata victorie finală asupra hidrei imperialiste.

Totul se exacerbează brusc în urma gestului fără precedent în istoria relaţiilor internaţionale contemporane între state democratice: Donald Trump semnează comunicatul negociat la Summitul G7 din Canada şi apoi, doar la câteva ore, enervat de nişte remarci ale premierului canadian Trudeau, anunţă că îşi retrage semnătura de pe acest document...ceea ce face să apară un enorm semn de întrebare asupra viitorului oricărui angajament semnat de partea americană, posibil, iată, să fie anulat doar în câteva secunde, reducând la zero negocierile şi umilindu-şi partenerii internaţionali. Este foarte grav pentru că practica diplomatică, întreg eşafodajul relaiilor internaţionale, se bazează pe principiul că semnătura unui lider politic reprezintă şi angajamentul ţării sale. Ce se va întâmpla de acum înainte cu cei care vor negocia tratate internaţionale? Gestul lui Trump desigur anunţă că SUA mai pot reacţiona la fel, dar să vedem dacă şi alţi lideri politici ai lumii vor folosi acest precedent pentru a introduce un alt stil de joc pe scena internaţională.   

Lucrurile au degenerat şi insultele folosit divedesc că s-a trecut de linia roşie a bunei cuvinţe diplomatice, intrându-se în faza ameninării de tip "care pe care". Credeţi cumva că e o exagerare? Mi-aş fi dorit să fie aşa. Numai că iată ce scria plin de indignare Peter Navarro, consilerului lui Trump pe probleme comerciale: "Există un loc rezervat în infern pentru orice conducător străin care se angajează cu rea credinţă în negocieri diplomatice cu Donald Trump pentru ca mai apoi să-i înfingă un cuţit în spate după ce a plecat".

Cine e nefericitul conducător care ar un loc rezervat în infern? Desigur, Justin Trudeau, Primul Ministru al Canadei, ţară aliată din NATO care, într-o conferinţă de presă ţinută imediat după încheierea Summitului, îndrăznise să spună că noile suprataxe americane pentru aluminiu şi oţel erau "aproape insultante". Reacţia lui Trump care se opune "afirmaţiilor false" ale lui  Trudeau va rămâne în istoria "diplomaţiei prin Tweeter":

Prim-ministrul Trudeau al Canadei s-a arătat a fi docil şi moderat în timpul reuniunii G7, ca după asta să ţină o conferinţă de presă după plecarea mea în care să declare că "drepturile vamale americane sunt aproape insultante" şi că "nu se va lăsa călcat în picioare. Foarte slab şi necinistit"


Iar problema s-a extins rapid, acuzele americane implicând rapid şi ţările europene, atăt în calitatea lor de membru UE, cât şi de componente ale Alianţei Atlanticului de Nord.


Mai precis, Germania pare să fie prima ţintă a viitoarelor taxe suplimentare pe care le-a anunţat deja preşedintele Trump, fiind extrem de posibilă o creştere semnificativă a taxelor vamale pentru toate tipurile de maşini şi pentru piesele de rezervă. Context în care - deoarece o asemenea taxă ar lovi greu industria de profil din mai multe ţări europene - este la orizontul lunii iulie o listă de conrtamăsuri dure europene, ceea ce se va traduce prin creşterea taxlor de import pentru o serie de produse americane.

Acesta este momentul în care, cu un zâmbet de învingător, Putin a transmis membrilor G7 invitaţia de a organiza următoarea reuniune la Moscova...ironie diplomatică menită să sublinieze succesul celuilalt Summit desfăşurat în paralel cu G7, cel al Organizaţiei de Cooperare de la Sanghai.

Pe noi ar trebui oare să ne intereseze ce se petrece în spaţiul euro-atlantic? Poate da, dar nu sunt foarte sigur având în vedere lipsa oricărei reacţii politice sau măcar a unui comentariu al guvernanţilor noştri. Dar care, oricum, vor fi invitaţi să asiste la Summitul NATO de luna viitoare, moment ce se anunţă cel puţin plin de tensiuni şi precedat de acest climat de nesiguranţă completă,

Dar nu este o ruptură a Alianţei. Însă mare atenţie la ce se va spune până la acel moment căci, deocamdată, începe să fie erodat din greu capitalul de încrede pe care se bazează soliditatea construcţiei euroatlantice, esenţială pentru noi toţi.