Al Treilea Război Mondial

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Chiar dacă  nu a fost declarat oficial trăim din plin Al Treilea Război Mondial.
Chiar dacă  nu a fost declarat oficial trăim din plin Al Treilea Război Mondial.

Războiul Rece s-a încheiat cu 12 ani în urmă. Dar atmosfera care precede Summitul de la Vilnius este marcată de confruntarea dură, puţin publică, între comunitatea euroatlantică, cu principii şi valori democratice deloc negociabile şi arealul răsăritenilor, unde o singură voce stabileşte ce este şi va fi chipurile bine, pentru noii pământeni, gata botezaţi euroasiatici.

Iniţial, Al Treilea Război Mondial a constituit sintagma considerată adecvată pentru posibilul, mereu invocatul succesor al celui de-Al Doilea Război Mondial, dar cel din urmă a fost urmat de Războiul Rece, din 1947, până în 1991.

Ca şef al executivului britanic, Winston Churchill a considerat că impresionantul dispozitiv militar sovietic, existent în Europa centrală şi răsăriteană, după 9 mai 1945, constituia nu doar un pericol, ci şi un motiv pentru a schiţa Operaţiunea de neconceput, mai precis planul celui de-Al Treilea Război Mondial.

Ambiţia lui Churchill fiind ca voinţa Statelor Unite şi a Marii Britanii să fie impusă Uniunii Sovietice. Sătui de războiul abia încheiat, dar şi privind lucid raportul de forţe şi consecinţele previzibile, generalii britanici au respins planul prim-ministrului, trimiţându-l practic în arhiva istoriei cu gesturi teribiliste, la nivel înalt.

Ulterior, Al Treilea Război Mondial: Povestea nespusă a constituit titlul, pretextul şi subiectul unui roman scris de Sir John Hackett. Acesta imagina o confruntare fictivă între forţele armate ale NATO şi cele ale Tratatului de la Varşovia, care ar fi izbucnit în 1985, în condiţiile când tomul menţionat a fost publicat în 1982, simultan, la Londra şi New York. Ediţia din 1985 era doar actualizarea celei din 1978, una cu referiri la evoluţiile geopolitice şi tehnologice de ultimă oră. 

Mai târziu, Al Treilea Război Mondial: Bătălia pentru Germania a fost genericul unui joc pe computer, cu atmosfera imaginată a fi specifică unei dure confruntări între Forţele Alianţei Nord-Atlantice şi cele ale Pactului de la Varşovia. Hărţile electronice vizau Germania şi zone înconjurătoare, din Danemarca în Iugoslavia şi Italia, din Franţa în Polonia.

În lunile august şi septembrie 2013, presa americană şi europeană constituiau spaţii de exprimare publică a unor voci ce susţineau că dramatica situaţie de criză, din Siria, va duce la declanşarea celui de-Al Treilea Război Mondial. Ipoteză evident neconfirmată. Barack Obama menţinându-şi Premiul Nobel pentru Pace, iar Vladimir Putin fiind propus, de presa loială lui, din Moscova, pentru aceeaşi lauri, fără succesul scontat.

image

Şi iată că acum, pe 22 noiembrie, la Târgul Internaţional Gaudeamus-Carte de învăţătură, prestigioasa Editură Rao a lansat un volum de peste 700 de pagini, chiar aşa intitulat: Al Treilea Război Mondial.

Acesta nu revigorează planul mai degrabă orgolios, decât lucid, al lui Winston Churchill, deşi cartea este scrisă de un general.

image

Nici nu concurează cu romanul scris de Sir John Hackett, chiar dacă paginile numeroase sunt rodul unor exprimări săptămânale, ale autorului, în cea mai citită publicaţie editată de Armata României.

Mai mult, chiar dacă invită cititorul să se ducă cu ochii minţii pe hărţile Europei, Orientului Mijlociu, Asiei, Africii, Americii de Sud, Statelor Unite ale Americii, tomul publicat de Editura Rao nu este un joc.

Doar o succesiune, de fulgere cerebrale, deloc empirice, despre lumea care se transformă mai repede decât anticipau gânditorii pasionaţi de geopolitică, în veacul trecut.

În plus, autorul – despre care Florin Şperlea afirma, în prefaţă, că se comportă ca un seismograf sensibil, în analizele sale - nu este unul din junii ţinuţi prin te miri ce redacţii, doar pentru a prelua, fără instruirea necesară, informaţii unilaterale privind conflicte în derulare, cum a fost şi rămâne cel din Siria.

Cel ce a scris sutele de pagini amintite a fost recent acolo, unde înstelaţii superputerii nu au ascuns audienţei elevate, printre care se afla şi cel vizat de aceste rânduri, dialogul dur, la nivel înalt, între decidenţi americani şi cei răsăriteni, o retorică tipică clipelor anticipabile înaintea unei confruntări armate majore.

Scriind cu îndârjire – puterea sa de muncă şi proatlantismul său insistent, dar real fiind recunoscut chiar de Emil Hurezeanu – având şi harul unor titluri niciodată ratate, dar şi al unor mesaje nuanţate, inconfundabile, unice, în comentariile sale, rod al perioadei trăite la Washington D.C. şi la Shanghai, autorul îşi râde deseori, în barba sa imagologică, de amatorismul unor pui nu de lei, ci de politicieni, care se pricep la mersul lumii de mâine, precum străinii aterizaţi la Bucureşti, cu impresia că au sosit la Budapesta.

Modelul său? Henry Kissinger.

image

Cu diferenţa că deşi are statura sa şi obiceiul lui, de a privi lumea prin ochelarii fermecaţi ai geopoliticii asumate dincolo de aparenţele unui moment sau altul, Alexandru Grumaz - în fotografia de mai sus în mijlocul celor patru muşchetari ai scriiturii geopolitice de azi, care i-au prezentat cartea unei audienţe selecte - ştie să îşi deprindă interlocutorii, implicit cititorii, cu înţelegerea locului unde se află nodul gordian al unui dosar geopolitic.

Şi cine refuză să îl taie.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite