Nici nu s-au retras bine trupele americane, că a şi început. În câteva zile, talibanii au cucerit provincie după provincie. Au căzut ca pietrele de domino şi capitalele de provincii. Mii de afgani au fugit din calea talibanilor, sperând că vor găsi protecţie în capitala Kabul. Nici vorbă: şi oraşul Kabul a căzut între timp în mâinile talibanilor.  

În Occident, lumea priveşte, ba cu uimire, ba cu consternare, cum, în doar câteva zile, Republica Islamică Afganistan se transformă într-un emirat islamic. Primesc tot mai multe mesaje şi apeluri de compasiune de la cunoscuţi şi colegi. Un coleg de la redacţia arabă a DW îmi spune că este profund marcat de cele întâmplate, chiar dacă nu îl leagă nimic de Afganistan.

Marea minciună a misiunii din Afganistan

Motivul pentru care mulţi sunt şocaţi de cele întâmplate este faptul că îşi dau seama acum că, în urmă cu 20 de ani, guvernele lor nu s-au implicat în Afganistan pentru a apăra drepturile omului, ci din pure interese politice.

De când interesele politice s-au schimbat iar factura costuri-beneficii nu mai corespunde, toţi vor să o şteargă - şi cât de repede posibil. Totul a fost o mare minciună. Drepturile omului? Drepturile femeilor? Democraţie? Toate acestea trebuie lămurite acum de afgani între ei, a declarat de curând preşedintele american Joe Biden. El nu va mai preda misiunea din Afganistan unui al cincilea preşedinte american, după ce patru şefi de la Casa Albă au fost nevoiţi până acum să se ocupe de ea.

Angajament pentru drepturile omului?

Ce nu spune Biden este că SUA nu au invadat în octombrie 2001 Afganistanul doar pentru a lupta cu talibanii şi cu Al Qaida. Ei au promis atunci poporului afgan că ţara va fi democratizată. Unul din argumentele principale ale ocupării Afganistanului a fost protejarea drepturilor femeilor afgane. Acum, cu aproape 20 de ani mai târziu, este clar că nu a fost vorba niciodată de femeile afgane sau de democraţie. Toate acestea au fost doar retorică goală.

Waslat Hasrat-Nazimi

Waslat Hasrat-Nazimi conduce redacţia Dari/Pashtu la DW

Aceleaşi femei care erau sfătuite să o lase mai moale atunci când militau prea vehement, chipurile, pentru drepturile lor, care erau liniştite cu asigurări că democraţia şi statul de drept vor învinge până la urmă, se trezesc acum aruncate în bezna din urmă cu 20 de ani. Au fost trădate şi vândute. Vieţile multor activiste pentru drepturile femeilor sunt acum în pericol.

Vor deveni "refugiaţii economici" acum din nou "azilanţi"?

Aceeaşi ipocrizie se regăseşte şi în politica de azil a UE şi Germaniei. Afganii au fugit de mulţi ani deja din ţara lor. Nimeni nu-şi părăseşte cu uşurinţă patria. Au fugit pentru că situaţia din Afganistan s-a deteriorat continuu, devenind tot mai periculoasă. 

Aceste aspecte au fost însă ignorate. Afganistanul a fost calificat drept stat "sigur". Mulţi refugiaţi afgani au fost expulzaţi, unii au fost doar toleraţi. Mii de afgani trăiesc în condiţii inumane în Grecia, Turcia sau în ţările balcanice. Politicienii europeni au refuzat să admită că situaţia securităţii în Afganistan era dezolantă şi că intervenţia occidentală în această ţară a eşuat.

Refugiaţii trebuie preluaţi

Acum, când este prea târziu, toţi se declară şocaţi - politicienii, mass-media, mediul academic. Ţări ca Germania sunt răspunzătoare pentru acest deznodământ. În loc să sprijine ani întregi "warlords" şi politicieni corupţi, mai bine se familiarizau cu poporul afgan şi cultura acestuia. Mai bine ascultau de femei, în loc să le spună să tacă. În loc să creeze o armată, mai bine ar fi căutat să ofere afganilor o perspectivă în ţara lor.

Ce urmează acum? Comunitatea internaţională şi Occidentul trebuie să le acorde acum azil refugiaţilor afgani cât mai rapid şi nebirocratic cu putinţă. Trebuie să-i accepte în sfârşit pe cei care se află deja într-o ţară din UE, trăind în condiţii nedemne în tabere de refugiaţi. La fel cu cei care vor veni în următoarele luni şi în anii viitori dintr-o ţară distrusă, pe care Vestul a abandonat-o. Măcar atâta lucru le datorează Europa oamenilor din Afganistan.

Waslat Hasrat-Nazimi conduce redacţia Dari/Pashtu la Deutsche Welle, limbile oficiale ale Afganistanului. Jurnalista s-a născut în Afganistan şi trăieşte din copilărie în Germania, ţara în care s-au refugiat părinţii ei.