Africa, laboratorul de testare a multinaţionalelor farmaceutice

Marile companii obţin profituri uriaşe din testarea medicamentelor în ţările lumii a treia. Experimentele fac sute de victime, dar nimeni nu dă socoteală Atrase de costurile mici şi

Marile companii obţin profituri uriaşe din testarea medicamentelor în ţările lumii a treia. Experimentele fac sute de victime, dar nimeni nu dă socoteală

Atrase de costurile mici şi de reglementările flexibile din domeniu, din ce în ce mai multe laboratoare farmaceutice occidentale îşi testează produsele în Africa, fără să ţină cont că pun în pericol viaţa a mii de oameni. Accidentele s-au înmulţit, iar anumite teste au fost întrerupte. Rezumată, situaţia arată cum industria medicamentelor foloseşte populaţiile din Sud pentru a rezolva problemele sanitare din Nord.

În martie 2005, testarea clinică a medicamentului Tenofovir, un antiviral folosit împotriva SIDA, a fost suspendată în Nigeria, după ce au fost constatate încălcări grave ale normelor etice. Experimentele, efectuate de asociaţia Family Health International la cererea laboratorului american Gilead Science, erau finanţate de guvernul american şi de Fundaţia Bill şi Melinda Gates. Deşi au fost întrerupte şi în Camerun sau Cambodgia, testele au continuat în Thailanda, Botswana, Malawi, Ghana şi chiar Statele Unite.

În august 2001, abateri asemănătoare de la regulile etice au dus la deschiderea unei acţiuni judiciare de răsunet. Mai bine de 30 de familii nigeriene au depus o plângere la un tribunal din New York împotriva companiei americane Pfizer pentru testarea Trovan, un antibiotic împotriva meningitei. În urma acestor experimente, realizate în Nigeria în 1996 în timpul unei epidemii de meningită, 11 copii au murit, iar alte câteva zeci s-au ales cu tulburări cerebrale sau locomotorii.

Normele etice, ignorate

Ameninţarea cu justiţia nu i-a impresionat însă pe reprezentanţii firmelor farmaceutice, care şi-au continuat nestingherite experimentele pe Continentul Negru. Iar aici au găsit şi terenul propice, deoarece reglementările medicale şi farmaceutice, care datează din perioada colonială, sunt învechite sau neadaptate. Riscurile de încălcare a normelor etice sunt cu atât mai mari cu cât numeroase laboratoare îşi îndreaptă atenţia spre ţările africane pentru efectuarea testelor.

De altfel, această înghesuială are şi o explicaţie practică: costurile sunt de cinci ori mai mici decât în ţările dezvoltate. În plus, condiţiile epidemiologice din Africa se dovedesc adesea mai potrivite pentru realizarea testelor: numărul crescut de maladii, în special infecţioase, şi existenţa simptomelor care nu pot fi atenuate de tratamentele intensive. În afară de aceasta, obedienţa de care dau dovadă pacienţii reprezintă un atu în plus pentru companiile farmaceutice.

Pe de altă parte, companiile profită şi de lipsa de vigilenţă a autorităţilor locale în domeniu. Astfel, în timpul testării medicamentului Trovan, nimeni nu s-a consultat cu oficialii nigerieni sau membrii comisiei de etică, nici măcar formal, asupra modalităţilor prin care reprezentanţii Pfizer au obţinut consimţământul participanţilor la experienţe. Pe fondul lipsei de preocupare a responsabililor guvernamentali, antiviralul Tenofovir a fost testat din august 2004 până în iulie 2005 pe un lot de 400 de prostituate din Camerun.

Un sistem sanitar deficitar

Sărăcia endemică din Africa a lovit în principal sistemul sanitar. Dezinteresul responsabililor guvernamentali şi lipsa de mijloace au împiedicat dezvoltarea unui sector unde nevoile sunt stringente, mai ales că maladii precum paludismul şi SIDA fac ravagii pe continent. Demoralizaţi şi prost plătiţi, medicii din ţările africane reuşesc cu greu să facă faţă solicitărilor pacienţilor.

Datele epidemiologice privind continentul african - unele incomplete şi departe de adevăr - arată o rată a mortalităţii mult mai ridicată decât pe restul planetei. Iar responsabile pentru această situaţie nu sunt numai bolile care "au pus stăpânire" pe regiune, dar şi sistemul sanitar confruntat cu probleme grave.

Rujeola, de exemplu, ucide în fiecare an sute de copii, care, în ţările din Nord, ar fi supravieţuit fără nicio problemă. Situaţia are în primul rând explicaţii economice şi culturale. Cadrele medicale insuficiente sau slab pregătite, finanţarea redusă, spitalele supraaglomerate şi fără echipamente sunt numai câteva dintre motivele acestor "decese tehnice", care ar fi fost evitate uşor într-un alt context economic.

Pe de altă parte, un rol important îl deţine şi cultura locală, pe care oamenii o respectă atât de mult, încât, nu de puţine ori, preferă să nu încalce obiceiurile şi tradiţiile decât să ajungă pe patul unui spital.

Voluntarii, trataţi în centre de cercetare luxoase

Profitând de supravegherea minimă a organismelor locale, fabricanţii de medicamente concurează pentru a ocupa un loc pe piaţa din ţările sărace. Voluntarii sunt atraşi cu sumele de bani considerabile oferite de reprezentanţii centrelor. Puţini dintre pacienţi obţin şi informaţii complete despre experimentele la care participă.

De obicei, firmele îşi aleg "cobaii" din rândul populaţiei locale analfabete, care este "bombardată" cu detalii în limba engleză şi semnează fără să pună întrebări. Această situaţie avantajează însă pe toată lumea. Centrele de experimente dispun de îngrijiri care nu pot fi comparate cu cele acordate în clinicile locale: au acces la tehnologii de ultimă generaţie şi echipamente moderne indispensabile pentru realizarea testelor, iar participanţii la teste se consideră privilegiaţi pentru că nu aşteaptă zile întregi pentru a fi consultati de un personal suprasolicitat şi lipsit de mijloace.

Centrele de cercetare luxoase, construite în apropierea cartierelor sărace, atrag mii de persoane. Astfel, laboratoarele Boehringer Ingelheim domină peisajul într-o suburbie din apropiere de capitala Africii de Sud. În Mumbai, într-un imobil impresionant, construit nu departe de magherniţe, cercetătorii se străduiesc să creeze noi medicamente în laboratoarele Novartis. Tot la Mumbai şi-au înfiinţat centre de cercetare firmele concurente Pfizer, GlaxoSmithKline şi Astrazeneca, scrie "Le Monde Diplomatique".

Teama de medicul alb domină continentul

În Occident, povestea infirmierelor bulgare a fost considerată o manipulare din partea Libiei, care a condamnat la închisoare oameni nevinovaţi. Criza a scos însă la iveală şi teama pe care o inspiră medicul occidental în Africa.

Repatrierea celor cinci cadre medicale şi a medicului palestinian care au fost închişi timp de opt ani în Libia nu reprezintă pentru occidentali altceva decât dreptate. Cei şase, condamnaţi la moarte în mai 2004, după ce au fost acuzaţi că au infectat în cunoştinţă de cauză sute de copii cu virusul HIV, au fost în final eliberaţi, astfel fiind evitată o gravă criză internaţională.

Dar pentru numeroşi africani aceste acuzaţii - validate de mărturii obţinute prin tortură, precum şi de impresionantele despăgubiri oferite de comunitatea internaţională pentru familiile victimelor - sunt perfect plauzibile. Eliberarea acestor cadre medicale nu constituie pentru africani altceva decât ultima criză dintr-un lung coşmar sanitar, în care medicii şi infirmierele albe formaţi în Occident le fac rău africanilor, fără să primească nicio pedeapsă.

Crime medicale

Criza infirmierelor a trezit amintiri dureroase în Africa, mai ales că pe Continentul Negru au făcut vâlvă cazurile unor medici occidentali care le-au administrat oamenilor intenţionat produse mortale, sub pretextul unor experiemente şi studii. Nu a fost dat uitării cercetătorul de la Universitatea Witwatersrand, care a fost arestat în martie 2000 în Africa de Sud, după ce a administrat doze imense de chimioterapie pacienţilor negri bolnavi de cancer la sân, fără să-i anunţe sau să le ceară acordul scris.

În 1995, în Zimbabwe, anestezistul scoţian Richard McGown a fost acuzat de cinci crime şi găsit vinovat de moartea a doi bebeluşi cărora le-a injectat doze mortale de morfină. Şi medicul Michael Swango, condamnat pentru crimă după ce a recunoscut că a ucis trei pacienţi americani injectându-le doze mortale de potasiu, este bănuit că a provocat moartea a nu mai puţin de 60 de persoane în Zimbabwe şi Zambia în anii "80-'90. Swango nu a fost niciodată condamnat pentru acuzaţiile din Africa.

Aceşti medici asasini sunt binecunoscuţi pe întreg continental african, dar autorul celor mai triste cazuri este Wouter Basson, care a condus Project Coast, serviciul sud-african însărcinat cu armele chimice şi biologice în timpul Apartheidului. Doctorul Basson a fost judecat pentru uciderea a sute de negri în Africa de Sud şi Namibia din 1979 până în 1987, adesea injectându-le otravă. El nu a fost niciodată găsit vinovat de tribunalele sud-africane, deoarece colaboratorii săi au depus mărturii false despre crimele medicale pe care le-au aplicat negrilor.

Consecinţele unei politici greşite

Mediatizarea acestor cazuri sinistre a contribuit la extinderea în ţările din Africa a sentimentului de teamă faţă de medicină, inclusiv în ţările în care medicii occidentali nu au fost niciodată prea numeroşi. Iar un astfel de sentiment îngreunează situaţia pe un continent unde şi aşa oamenii abia au acces la îngrijiri medicale.

Un sfert din bolnavii planetei se află în Africa subsahariană, beneficiind de atenţia a numai 1,3% din personalul medical mondial. Potrivit normelor stabilite de Naţiunile Unite, la 1.000 de locuitori sunt necesari minimum 2,5 medici, dar acest prag este atins de numai şase ţări din Africa. Mai mult decât atât, neîncrederea faţă de cadrele medicale occidentale are şi consecinţe directe.

Astfel, cazurile de poliomielită s-au înmulţit din 2003 în Nigeria, Ciad şi Burkina Faso, unde numeroşi oameni au refuzat vaccinarea, convinşi că seringile sunt contaminate cu virusul HIV sau conţin produse sterilizante. Iar Occidentul continuă să trateze cu dispreţ aceste temeri justificate, riscând să contribuie la răspândirea maladiilor mortale în Africa.

Afacerile, mai presus de toate

Dornice să conceapă produse, laboratoarele sunt dispuse la orice. De altfel, efortul merită, mai ales că, potrivit celor mai recente estimări, cifra de afaceri anuală a acestor teste va creşte de la 70 milioane de dolari la un un miliard de dolari. Bani care nu sunt destinaţi combaterii bolilor din ţările sărace.

Afacerile sunt înfloritoare pentru numeroase organisme de cercetare sub contract, care s-au specializat în efectuarea de teste clinice în străinătate în contul marilor laboratoare. Acestea sunt Quintiles, Covance, Charles Rivers Lab sau PPD, care dispun de birouri şi localuri în numeroase ţări în curs de dezvoltare. Aceste societăţi se întrec în recrutarea subiecţilor.

În timp ce în ţările occidentale recrutarea unui număr suficient de voluntari poate dura luni sau chiar ani, în Africa de Sud, numai laboratoarele Quintiles au atras 3.000 de pacienţi în nouă zile. "Cobaii" nu au însă şi acces la medicamentele la a căror aprobare au contribuit. Acestea nu constituie obiectul licenţelor de exploatare în ţările sărace. Sunt puse în vânzare la preţuri mari sau nu sunt folosite, pentru că produsul nu este considerat pertinent din punct de vedere medical în aceste zone.