Nici nu ar fi avut cum deoarece în acest acord de acum avem doar semnăturile anunţând bunele intenţii ale două dintre cele patru părţi implicate, celelalte două (sirienii şi kurzii) fiind deocamdată exceptaţi complet din discuţii. Iată, tocmai pentru că este atât de des discutat acum, dar fără ca nimeni să vă dea accesul direct la document, textul integral al declaraţiei comune de la Ankara:

Full text of joint Turkey-US statement

  1. The US and Turkey reaffirm their relationship as fellow members of NATO. The US understands Turkey's legitimate security concerns on Turkey's southern border.
  2. Turkey and the US agree that the conditions on the ground, northeast Syria in particular, necessitate closer coordination on the basis of common interests.
  3. Turkey and the US remain committed to protecting NATO territories and NATO populations against all threats with the solid understanding of “one for all and all for one“.
  4. The two countries reiterate their pledge to uphold human life, human rights, and the protection of religious and ethnic communities.
  5. Turkey and the US are committed to D-ISIS/DAESH activities in northeast Syria. This will include coordination on detention facilities and internally displaced persons from formerly ISIS/DAESH-controlled areas, as appropriate.
  6. Turkey and the US agree that counter-terrorism operations must target only terrorists and their hideouts, shelters, emplacements, weapons, vehicles and equipment.
  7. The Turkish side expressed its commitment to ensure safety and well-being of residents of all population centers in the safe zone controlled by the Turkish Forces (safe zone) and reiterated that maximum care will be exercised in order not to cause harm to civilians and civilian infrastructure.
  8. Both countries reiterate their commitment to the political unity and territorial integrity of Syria and UN-led political process, which aims at ending the Syrian conflict in accordance with UNSCR 2254.
  9. The two sides agreed on the continued importance and functionality of a safe zone in order to address the national security concerns of Turkey, to include the re-collection of YPG heavy weapons and the disablement of their fortifications and all other fighting positions.
  10. The safe zone will be primarily enforced by the Turkish Armed Forces and the two sides will increase their cooperation in all dimensions of its implementation.
  11. The Turkish side will pause Operation Peace Spring in order to allow the withdrawal of YPG from the safe zone within 120 hours. Operation Peace Spring will be halted upon completion of this withdrawal.
  12. Once Operation Peace Spring is paused, the US agrees not to pursue further imposition of sanctions under the Executive Order of October 14, 2019, Blocking Property and Suspending Entry of Certain Persons Contributing to the Situation in Syria, and will work and consult with Congress, as appropriate, to underline the progress being undertaken to achieve peace and security in Syria, in accordance with UNSCR 2254. Once Operation Peace Spring is halted as per paragraph 11 the current sanctions under the aforementioned Executive Order shall be lifted.
  13. Both parties are committed to work together to implement all the goals outlined in this Statement.
     

Este vorba despre o „zi mare pentru civilizaţie“ aşa cum s-a exprimat entuziast Trump? Să vedem.

În primul rând, pentru preşedintele american este într-adevăr o zi mare deoarece după săptămâni de zile în care numele său a fost asociat aproape exclusiv cu scandalul uriaş aflat în plină desfăşurare şi cu revelaţiile urâte aduse la lumină de audierile din Camera Reprezentanţilor vizând demararea procedurilor de „impeachment“, Da, din acest punct de vedere, a fost o zi foarte mare pentru încercarea sa de a-şi păstra intacte şansele de a intra cu speranţe de câştig în viitoare cursă prezidenţială aducând în faţă, după atâta timp, primul său succes de politică externă. Dacă era vorba despre ceva mai mult, atunci at fi existat o precizare a rolului care ar putea reveni SUA în calitate de garant al păcii, cu trupe reinstalate, chiar simbolic, în oraşele-cheie din „banda de securitate“, acolo unde fuseseră garnizoane puternice cu trupe speciale americane. Avem doar indicaţia conţinută la punctul 10 cum că „zona de securitate va fi în primul rând asigurată de forţele armate turce, iar cele două părţi semnatare îşi vor întări cooperarea în toate dimensiunile implementării“.   

Turcia câştigă 5 zile de linişte în care, pe de o parte, armata îşi poate stabiliza poziţiile şi evacua civilii rămaşi în zonă (mai ales către taberele instalate în urgenţă în Irak), dar, cel mai important dintre toate, poate aştepta într-un climat de presiune mai redusă convorbirile Erdogan-Putin de la Soci. Acela va fi, se pare, momentul în care se se va discuta despre posibilitatea iniţierii unui cadru formal pentru un cadru de negocieri, desemnându-se actorii interesaţi şi care ar putea fi invitaţi curând la ceea ce s-ar putea apropia de un acord de pace. Asta este discuţia estenţială: participanţii vor fi doar statele din regiune şi implicate direct în conflict (Turcia şi Siria) sau vor fi invitate şi entităţi non-statale (kurzii şi, posibil, alte organizaţii locale, pro-turceşti sau pro-siriene, aflate acum cu formaţiuni armate în zona de conflict)? Dacă se organizează o asemenea reuniune vor fi invitaţi oare şi americanii, chiar dacă şi-au retras trupele din zonă şi s-ar putea să fie contestaţi vehement de o parte a organizaţiilor kurde care acum şi-au învăţat lecţia, turcii vor vrea oare să discute cu reprezentanţii kurzilor din YPG, recunoscându-le astfel implicit o identitate precisă şi dreptul de negociere subsecvent?

Rusia nu are decât de aşteptat deoarece, cel puţin în acest moment, ştie că este singurul partener cu care ceilalţi ştiu că sunt oricum nevoiţi să discute, mai discret sau, dimpotrivă, la masa principală de sub lumina reflectoarelor. Iar un proces de pace se va putea realiza printr-un eventuală combinaţie între formatul Viena şi proces Astana început de actorii locali (statali şi non statali deopotrivă) dar oferit Naţiunilor Unite înspre management, cu Rusia oferind, ca acum, să trimită trupe de poliţe militară pentru interpunere.

Deocamdată, totul va începe - spun sursele mele - cu o discuţie dură asupra legitimităţii şi statutului recunoscut (de cine anume) al faimoasei „zone de securitate“ care, de facto, este pe cale să fie înghiţită acum de Turcia dar face parte totuşi din Siria şi ar trebui înapoiată Damascului, lucru cu care turcii şi americanii sunt de acord dar, în acelaşi timp, la punctul 8 al Declaraţiei, nu indică faptul că vor susţine un calendar al predării teritoriului către Siria. Iar Mehmet Cavusoglu, ministrul de Externe turc, a fost foarte clar în conferinţa sa de presă de la Ankara, spunând că „partea americană a acceptat necesitatea unei zone de securitate pentru a proteja interesele de securitate ale Turciei. Şi am ajuns la un acord complet ca armata turcă să controleze această zonă... Nu este vorba despre o încetare a focului, căci o încetare a focului nu poate fi convenită decât între doi interlocutori cu reprezentare legală“. Ca să fim clari cine şi ce înţelege şi care este, de fapt, de partea turcă, singurul sens major al semnăturii de Declaraţia de ieri.

Deocamdată, muntele s-a scremut şi a născut un şoricel cu o viaţă programată de 120 de ore. Armatele rămân pe loc, vin deja întăriri în ambele sensuri, doar că, în răstimpul ăsta nu se trage. Şi nimeni nu poate spune că aşa arată începutul păcii. Iar în realitate, nu există munte, există doar o pisică şi un şoricel. Vă las să vă imaginaţi care este traducerea în teren a situaţiei.