Absenţii din top

Absenţii din top

Gânditorii niponi nu mai strălucesc în materie de teorii economice, dar le-a rămas domeniul inovaţiilor tehnologice

Unde sunt japonezii? De ce nu sunt şi ruşi pe listă? Cine mai lipseşte din topul celor 100 de gânditori globali realizat de FP? Gânditorii care ne ajută să înţelegem ameninţările cu care ne confruntăm sunt la fel de căutaţi ca şi cei care explică succesul unei ţări.

Ştiri pe aceeaşi temă

Uitaţi-vă la ţările ale căror minţi sclipitoare sunt subreprezentate pe lista celor care au modelat dezbaterile din 2009 şi este clar că a înţelege cine nu este pe listă este la fel de revelator în legătură cu piaţa globală de idei ca şi a vorbi despre cei care sunt pe listă.

Poate că este doar o problemă de pondere. În definitiv, SUA şi Marea Britanie sunt în mod clar suprareprezentate, aşa că poate explicaţia este că lista îi favorizează pe cei care comunică în engleză.

Dar în lumea de astăzi, atunci când o idee atrage atenţia, ea devine disponibilă în engleză indiferent de limba în care a fost prezentată iniţial.

Televiziunea prin satelit şi Internetul nu au făcut decât să accelereze procesul prin care ideile locale ajung la o audienţă globală. Deci, dacă nu este limba, ce factori hrănesc producţia unei ţări de gânditori, ai căror idei să influenţeze decizii luate dincolo de graniţele ţărilor lor sau să schimbe modul în care lumea abordează o temă importantă? Puterea economică şi mărimea populaţiei par să conteze.

Recesiunea ideilor nipone

Cazul Japoniei arată că mai mult contează cultura unei ţări pentru abilitatea ei de a produce gânditori recunoscuţi la nivel global decât puterea ei economică sau numărul de locuitori. Indivizii ale căror argumente captează atenţia internaţională provoacă şi nu respectă ideile dominante. Dar cultura japoneză şi sistemul ei educaţional nu încurajează dezacordul şi confruntarea intelectuală.

Dar nici "cultura" nu poate explica în totalitate de ce Japonia lipseşte. În definitiv, în urmă cu câteva decenii gânditorii japonezi se bucurau de o atracţie internaţională; teoriile japoneze de management şi ideile despre guvernare erau la modă în anii 1980.

În retrospectivă, este clar că apetitul pentru aceste idei a avut mai mult de-a face cu "miracolul economic" trâmbiţat peste tot, decât cu abilitatea Japoniei de a produce permanent idei pe care lumea este dornică să le consume. Odată ce economia japoneză s-a scufundat într-o profundă recesiune, mania intelectuală pentru ideile japoneze a dispărut şi ea.

Interesul pentru Islam

În schimb, lumea şi-a îndreptat atenţia către alte miracole economice asiatice: Hong Kong, Singapore, Coreea de Sud şi Taiwan. Gânditorii care susţineau că succesul economic al acestor ţări era înrădăcinat în "valorile lor asiatice" au devenit foarte populari. Apoi a venit criza financiară de la sfârşitul anilor 1990, iar atracţia globală exercitată de aşa-numitele valori asiatice cât şi de gânditorii care le elogiau a dispărut.

Astăzi, ţările asiatice care merită atenţia lumii sunt China şi India. Şi totuşi, numărul chinezilor şi indienilor care au avut un impact internaţional în 2009 este cu siguranţă mai mic decât ar fi justificat suprafaţa ţărilor şi importanţa lor globală. 

În schimb, numărul gânditorilor din ţările arabe şi musulmane de pe listă este mai mare decât cel al chinezilor şi indienilor. De ce? Gânditorii care ne ajută să înţelegem ameninţările cu care ne confruntăm sunt la fel de căutaţi ca şi cei care explică succesul unei ţări. Atacurile teroriste inspirate de Jihadism, au alimentat inevitabil interesul lumii pentru cultura, istoria şi natura Islamului şi pentru ţările unde acesta este religia dominantă.

În urmă cu o generaţie, disidenţi din interiorul URSS precum Andrei Saharov şi Aleksandr Soljeniţân aveau o mare aderenţă globală pentru ideile lor în legătură cu modul de a rezista statului totalitar.

Ambivalenţa Rusiei

Astăzi gânditorii ruşi sunt absenţi de pe lista noastră. Faptul că ei lipsesc ar putea să reflecte ambivalenţa lumii în privinţa Rusiei postsovietice.

Dacă piaţa globală de idei prioritizează cu adevărat pe acei gânditori care vin fie din ţări foarte de succes, fie din ţări foarte ameninţătoare, atunci dezinteresul internaţional faţă de ce au de spus gânditorii ruşi este probabil deoarce Rusia nu este percepută nici ca miracol economic, nici ca o ameninţare globală.

Din nefericire, este de asemenea adevărat că în timp ce cererea de gânditori ruşi este slabă, şi oferta este departe de a fi mare. Zilele acestea Rusia pur şi simplu nu este un mare producător de idei de genul celor pe care lumea vrea să le audă. Nu există Saharovi sau Soljeniţâni moderni. Dacă ar fi, i-am pune pe listă.

Adaptare după editorialul noii ediţii FP România, care include şi Top 100 gânditori globali.

Moisés Naím

Redactor-şef al revistei americane „Foreign Policy", pe care a relansat-o în 2003 pentru a deveni una dintre cele mai citite şi premiate reviste de politică internaţională.

Fost ministru al Industriilor şi Comerţului în Venezuela şi director executiv al Băncii Mondiale.

Ultima sa carte, din 2006, este „Ilicit: How Smugglers, Traffickers and Copycats are Hijacking the Global Economy", tradusă deja în 18 limbi.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările