Cel mai important lucru era ceea ce se prezenta atunci ca angajament ferm şi fără posibilitate de întoarcere luat de liderul nord-coreean în îndeplinirea cererii ultimative a lui Trump, adică începerea imediată de măsuri decisive în ce priveşte denuclearizarea completă a Coreei de Nord. După entuziasmul iniţial, foarte repede, au început să apară semnele de întrebare asupra angajamentului respectiv, nefiind nici acum foarte clar dacă americanii vor ridica sancţiunile împotriva Phenianului doar după ce procesul de denuclearizare va fi definitiv încheiat sau, ar trebui să existe o ridicare progresivă a sancţiunilor din moment ce Coreea de Nord a început distrugerea unor complexe militare de producţie, testare şi lansare a rachetelor din programul său nuclear.

Pentru Trump, chestiunea este esenţială din punct de vedere politic şi militar dar şi, poate în primul rând, prin prisma prestigiului personal de lider de superputere care ar fi ştiut să folosească corect ameninţarea cu folosirea forţei pentru a-şi îngenunchea adversarul. O înfrângere în acest plan ar fi umilitoare dar şi extrem de sugestivă în meciul major angajat acum cu China, prietena, susţinătoare şi garantul internaţional al Coreei de Nord.

Drept care, iată un rezumat la zi al informaţiilor absolut contradictorii de pe piaţă, fiecare venind din surse oficiale şi considerate ca având maximă credibilitate. Şi totuşi, cineva se înşală foarte tare, iar consecinţele pot fi dezastruoase.

Pe de o parte, avem comentariul făcut foarte recent de Donald Trump care, joia trecută, a afirmat că analiza unor imagini noi provenind de la o reţea de sateliţi de supraveghere arată, fără niciun fel de îndoială, faptul că în Coreea de Nord a început dezmembrarea „unui site esenţial“ din reţeaua militară de producţie, testare şi lansare nucleară. Nu l-a numit, dar analiştii militari spun că ar fi făcut referire la imaginile publicate lunea trecută  de către „Group 38 North“. Imaginile au fost înregistrate între 20-22 iulie şi prezintă modificări succesive ale Staţiei de lansare a sateliţilor de la Sohae, „un pas important în îndeplinirea unui angajament... Deoarece aceste capacităţi existente la Sohae au jucat un rol important în dezvoltarea tehnologiilor Coreei de Nord din cadrul programului său de rachete balistice intercontinentale, aceste eforturi reprezintă o măsură semnificativă de creştere a încrederii... Cel mai important, e vorba despre o construcţie unde vehiculele spaţiale erau montate înainte de a fi transportate în zona de lansare precum şi despre standul de testare a rachetelor aflat în apropiere, folosit pentru dezvoltarea motoarelor cu combustibil lichid destinat rachetelor balistice şi rachetelor de lansare a sateliţilor“ - a afirmat Joseph Bermudez Jr., de la Group 38 North, iar aici articolul publicat de ei şi fotografiile de satelit respective.

Nu-i deloc aşa, spun cei doi experţi militari şi analiştii de securitate (Steven A. Hildreth şi Mary Beth D. Nikitin) care au realizat un raport special cerut de Congresul SUA şi dat publicităţii pe 2 august 2018. Concluziile sunt îngrijorătoare şi, în finalul acestui articol, le puteţi citi în relatarea oficială difuzată de Serviciul de cercetări al Congresului SUA. Cea mai serioasă indicaţie apare în final, atunci când cei doi analişti arată că există în continuare elemente serioase de preocupare. Pe de o parte, „nu există un consens public al Comunităţii de Informaţii din SUA asupra rezervelor de uraniu îmbogăţit de care dispune Coreea de Nord“. Iar sursele raportează cifre complet divergente: de la raportul DIA (U.S. Defense Intelligence Agency) din august 2017, care estima că Phenianul dispune de un maxim de 60 de capete nucleare, iar alţi experţi spun că există destul material pentru fabricarea a 13-21 arme nucleare şi că Phenianul are posibilitatea de a produce necesarul pentru fabricarea altor 7 capete nucleare anual. Atenţie însă, spun analiştii americani, la rachetele balistice mobile dezvoltate de nord-coreeni „precum şi la alte măsuri de a reduce capacitatea de detecţie a SUA... dezvoltând capacitatea de a înfrânge sau slăbi eficienţa apărării antirachetă inamice, precum PATRIOT, Aegis BM şi THAAD... În fine, progresele înregistrate de nord-coreeni în ce priveşte rachetele tip SLBM (Submarine-launched ballistic missiles) pot sugera un efort pentru a contracara sistemul THAAD antirachetă prin lansarea unui atac de pe mare, din afara posibilităţii de detectare a radarelor THAAD, dar nu neapărat în afara posibilităţii de detecţie a sistemelor Aegis amplasate în regiune“.

Sigur că a existat episodul de mare spectacol în care nord-coreenii, în prezenţa presei internaţional, au procedat la distrugere unui site din programul nuclear, dar experţii s-au întrebat dacă nu cumva era demult scos din funcţiune... Însuşi Secretarul de Stat Mike Pompeo, într-o audiere în faţa Comitetului pentru afaceri externe din Senatul american, a recunoscut faptul că Phenianului continuă să producă necesarul pentru arme nucleare. Iar ştirile continuă în flux continuu despre noi situri aflate în construcţie şi destinate programului militar nord-coreean. Analiştii de la Centrul James Martin afirmă că Phenianul este pe punctul să finalizeze un şantier alături de o mare fabrică de la Hamhung destinată producţiei de rachete balistice cu combustibil solid, iar fotografiile difuzate recent de National Geospatial-Intelligence Agency arată că există lucrări de construcţii importante şi poate şi una sau două rachete balistice intercontinentale cu combustibil solid la Centrul de cercetări de la Sanumdong, lângă Phenian.

 

O analiză confidenţială distribuită membrilor Consiliului de Securitate al ONU şi ajunsă apoi în mass media, menţionează că Phenianul „nu şi-a stopat programele nuclear şi balistic şi continuă să sfideze rezoluţiile Consiliului de Securitate, mai ales printr-o creştere masivă a transferurilor ilicite de produse petroliere pe mare în 2018... sancţiunile financiare rămân printre cel mai puţin puse în aplicare şi cele mai activ evitate de regimul de la Phenian“. Foarte interesantă este menţionarea faptului că regimul nord-coreean continuă livrările de armament “arme uşoare dar şi alte tipuri de echipamente militare“ către ţări supuse embargoului, cum ar fi Libia, Yemen sau Sudan. Dar şi, ceea ce este foarte grav, prin intermediul lui Hussein Al-Ali, un traficant de arme sirian, regimul nord-coreean ar fi furnizat „un întreg evantai de arme convenţionale şi, în anumite cazuri, de rachete balistice destinate unor grupări înarmate din Yemen şi Libia“.

Cine s-a înşelat foarte grav în raţionamentele şi negocierile privind Coreea de Nord? Un răspuns care, cu toate asigurările date până acum, nu pare decât o încercare de temporizare şi un răspuns la dorinţa lui Trump de a înregistra, totuşi, măcar un singur succes incontestabil de politică externă. Nord-coreenilor le convine de minune jocul teorizării eterne acoperite de surâsuri politicoase, artă în care ei, nu americanii, sunt educaţi de milenii. Aşteptând următoare mişcare decisivă, cea care va fi nici americană, nici nord-coreeană, ci a mijlocitorului mai nou al jocurilor, China în încercarea sa de a ocupa o poziţie în punctul de echilibru al jocurilor planetare.