Mergând neabătut pe calea îndeplinirii proprilor principii de corectitudine politică, lumea în care trăim se poate trezi că va trebui să adopte măsuri care să pară cel puţin ciudate pentru mentalitatea autohtonilor, atâţia câţi mai sunt ei, obişnuiţi cu un anume ecosistem, spaţiu complex (cultură, mentalitate, comportament, tradiţii asumate) care riscă să fie fundamental şi iremediabil schimbat. Este vorba despre un proces care poate să ducă la transformarea din temelii a lumii pe care am cunoscut-o şi pe care următoarele generaţii nu o vor vedea, în cel mai bun caz, decât în paginile cărţilor de şcoală sau în muzee.

Iar etapa de acum este cea în care se caută (şi cu siguranţă că se vor găsi) definiţiile şi prevederile specifice pentru organizarea acestei noi realităţi, ceea ce va înseamna, foarte curând, legislaţii care să protejeze noile şi neaşteptatele identităţi ale lumii care acum ne este oarecum paralelă deoarece încă minoritară, dar care se va transforma rapid în cutuma civilizaţională. Nu mai e vorba despre evenimente izolate, ci de un trend civilizaţional care pare inexorabil din cauză că vine să răspundă unor schimbări pe care societatea este deja pe cale să le proceseze la modul definitiv.

Un exemplu în acest sens este „cazul cocoşului Maurice" care, de fapt, priveşte, în final, posibilitatea de legiferare a ceea ce înseamnă „spaţiu rural" cu specificităţile sale sau, dimpotrivă, întru fericirea dezvoltatorilor imobiliari, impunerea "regulilor de discreţie şi non-poluare fonică" din spaţiul urban, adică să nu sune talăngile, să nu orăcăie broaştele, să nu cânte cocoşii şi, în general, să nu existe niciun fel de disturbanţe sonore. Caz în care ar urma să dispară un mediu tradiţional înlocuit de "cartierele de blocuri".

Este (sau poate fi) un răspuns la cerinţele specifice ale unei noi categorii de beneficiari ai spaţiului naţional ale cărui caracteristici vor trebui schimbate şi în funcţie de preferinţele exprimate de categoria demografic în creştere şi care, la nivel de una sau două generaţii, este anunţată a fi majoritară. Acesta este sensul demonstraţiei de protest organizate de curând la piscina Jean-Bron din Grenoble de către femeile musulmane susţinute de ONG-ul "Alianţa cetăţenească" în favoarea dreptului de a se îmbăia îmbrăcate în burkini (costumul de baie complet creat special pentru doamnele musulmane şi interzis prin lege).

Vreo problemă? Poate una, profund semnificativă din cauză că introduce în ecuaţie factorul politic.

Asociaţia doamnelor respective se numeşte "Musulmanele Rosa Park", trimitere directă la prima mare militantă afro-americană pentru drepturile omului, cea care a deschis calea pentru cele două tipuri de contestaţie: cea paşnică visată de pastorul Martin Luther King şi cea violentă a curentului ce există şi azi ilustrat, la începuturi, de organizaţia "Panterele Negre". Semn că problema poate degenera şi, la nevoie, să se transforme în motiv eventual de revoltă civilă? Valoarea unui gest de protest ca atâtea altele se schimbă în momentul în care mişcarea respectivă se transformă (sau este transformată în mod programatic) în act de protest de tipul "nespunere civilă" în numele principiul sacrosant al respectării absolute a convingerilor religioase şi comportamentelor specifice ce decurg din acestea. Iată de ce ONG-ul respectiv argumentează că decretul dat de primărie pentru interzicerea acestor atât de ciudate şi oarecum înfricoşătoare costume de baie este o încălcare grosolană a drepturilor omului şi un atentat direct la principiile şi valorile religioase respectate de doamnele respective.

Consecinţa? Când doamnele au intrat în piscină, personalul de acolo le-a informat politicos că este interzisă intrarea în apă cu burkini. Dar sensul "nespunerii civile" este tocmai să nu te supui regulilor votate de administraţia neo-imperialistă şi neo-capitalistă şi exploatatoare, drept care care puţin le-a păsat doamnelor de orice interdicţie şi au făcut totuşi baie. Doar când au binevoit să iasă din apă şi să ajungă în stradă, s-au întâlnit cu echipajele de poliţie care au trecut la acţiune în forţă exemplară: amendă de 35 de Euro pentru fiecare dintre doamne!

Non-discriminarea este şi comandamentul suprem la care a răspuns şi California, devenită miercuri primul stat american care interzice "discriminarea rasială bazată pe coafură", lege adoptată oficial, în unanimitate, de ambele camere ale legislativului californian şi care va intra în vigoare începând de la 1 ianuarie 2020. Este vorba despre "o lege care trebuie să protejeze dreptul tuturor californienilor de a purta părul în mod natural, fără presiunea de a se conforma unor norme inspirate de valorile europene. Pentru noi, este un simbol a ceea ce suntem. Acum 15 ani, când îmi făceam dreadlocks, ştiam că era vorba despre o declaraţie socială şi politică pe care o adresam lumii întregi", a declarat Holly Mitchell,  iniţatoarea legii respective, senatoare democrată de origine afro-americană.

Coafura, se spune în documentul legislativ, "rămâne o cauză răspândită de discriminare rasială care are consecinţe economice şi sanitare grave, mai ales în cazul persoanelor afro-americane". Din această cauză, de acum înainte, nu li se va mai putea refuza angajarea, închirierea de locuinţe, chiar dacă unii angajatori, din motive de securitate, ar putea să impună persoanelor respective purtarea unui fileu de protecţie, asta în cazul acestei coafuri foarte speciale, spre exemplu.

Desigur, exemplele acestea sunt acum oarecum izolate. Dar, de fapt, cred că deschid calea spre ceea ce de câţiva ani este anunţat ca marea contestare socială legată nu de ideologii revoluţionare mai mult sau mult spontane, ci de realitatea unei masive schimbări demografice. Asta se petrece indiferent de părerile noastre în domeniu, însoţesc prefacerea lumii noastre îmbătrânite şi din ce în ce mai puţin capabile de a reproduce (simbolic dar şi la propriu) modelele civilizaţionale pe care ne-am obişnuit să le proclamăm superioare tuturor celorlalte.

Pe fond, acestui principiu vin să se opună, rând pe rând, toate mişcările de contestare, de nesupunere civilă, de "acţiune directă" care se dezvoltă în cadrul unei democraţii deschise şi super-tolerante. Culmea este că astfel, din nebăgare de seamă, ne sunt impuse, în numele regulilor şi principiilor noastre democratice, realităţi care au putut să apară doar în spaţiul nostru de civilizaţie, pentru contestarea şi anularea valorilor acestuia. Altfel cum vă explicaţi că burkini apar în spaţiul occidental, fiind imposibil de purtat, sub pedeapsa cu moartea, în vreo societate islamistă dominată de Sharia?

Iar harta civilizaţiei occidentale se schimbă şi contestaţia se întoarce împotriva ei însăşi. Poate devine realitate extinsă premoniţia lui Bob Marley (cel care a lansat coafura Rasta) în cântecul său "Rat Race":

"Când pisicile vor pleca/ Se vor juca şorecii/ aici oraşul e plin de violenţă politică/ Nu amesteca în toată gargara asta pe cei care poartă Rasta/ Ei nu lucrează pentru CIA/ Cursă, cursă de şobolani?/ E groaznic să vezi omenirea într-o cursă de şobolani/Ai şi cursa de cai? Ai şi cursa de oameni/ Dar asta este o cursă de şobolani/.

Aţi sesizat cumva că au plecat pisicile, au rămas să se joace şoarecii şi a început cursa de şobolani?